Ipoteza unui stramos comun

Ipoteza unui stramos comun pentru toate fiintele vii, spune ca toate speciile, prin procese reproductive de-a lungul timpului, au descins dintr-un singur stramos. Daca inrudirea noastra cu unele specii de maimute poate parea jignitoare pentru unii, inrudirea cu toate vietatatile de pe Pamant este mai mult decat exagerata.

Schimbarile morfologice pot aparea rapid din punct de vedere geologic, dar gradual.

Teoriile microevolutioniste sunt folosite pentru a explica macroevolutia, adaptarea si variatia. Mecanismele implicate in macroevolutie sunt aceleasi ca si la microevolutie: selectie naturala, drift genetic, evolutie neutra si teorii ale speciatiei. Biologia moleculara, biochimia si geologia au oferit dovezi pentru a considera ca macroevolutia chiar se petrece.

Nicio teorie nu incearca sa explice totul. Asa cum nici mecanica cuantica nu explica originea particulelor si a energiei, chiar daca nimic din acea teorie nu va functiona fara particule si energie. Nici teoria lui Newton despre gravitatie sau teoria generala a relativitatii nu explica originea materiei sau a gravitatiei, desi fara ele teoria ar fi fara sens. In acelasi mod, stramosul comun din care au descins toate speciile este folosit pentru a explica cum am evoluat si nu cum a aparut viata.

Teoriile stiintifice sunt validate prin teste empirice asupra observatiilor fizice. Teoriile nu sunt judecate dupa simpla compatibilitate logica cu datele obtinute. In stiinta, o explicatie nu trebuie sa fie doar compatibila cu datele observate, trebuie sa poata fi si testata. Simpla compatibilitate nu este suficienta pentru a constitui o „dovada”, deoarece toate observatiile fizice sunt consistente cu un numar infinit de conjuncturi non-stiintifice.

Un exemplu clar de ipoteza care nu se poate testa, non-stiintifica, este solipsismul. Solipsismul este o atitudine conceptuala extrema care declara ca numai propria individualitate exista, iar restul sunt reflectari modale in personalitate, constructii ale perceptiei sau intelectului.

Teoria unui singur stramos comun, combinata cu modernele cunostinte biologice, sunt folosite pentru a face predictii. Aceste predictii sunt comparate cu lumea reala. Este destul de posibil ca aceste predictii sa fie contrazise de dovezi empirice. De fapt, daca teoria unui singur stramos comun ar pica, toate aceste predictii vor pica si ele.

In ultimii 140 de ani, nu s-a gasit o alta ipoteza in afara de ipoteza singurului stramos comun, care sa explice unitatea dar si diversitatea vietii pe Pamant. Aceasta ipoteza a fost verificata atat de intens incat – in general – este acceptata in randul oamenilor de stiinta.

Nu s-au gasit alte explicatii complete din punct de vedere stiintific, deoarece au fost confirmate multe ipoteze care sustin teoria singurului stramos comun, in foarte multe domenii ale stiintei. Pana acum, nu s-a gasit o dovada contradictorie, iar alte teorii nu au putut fi testate, desi erau consistente cu datele descoperite.

Secventa moleculara ne da o dovada clara ca toate organismele vii sunt inrudite. Natura secventei moleculare permite diverse calcule. Cunostintele despre mecanismele biologice moleculare, combinate cu teoria macroevolutiei, ne ofera predictii ce pot fi testate.

Exista anumite gene care se afla la toate organismele vii si au ca scop indeplinirea unor functii de baza fara de care viata nu ar exista. Bacteriile, oamenii, broastele, toti au aceste gene care indeplinesc aceeleasi functii biologice. Anumite gene, sau mai bine zis asemanarea lor, indica relatia genealogica. Organismele care au secvente similare sunt genealogic inrudite. Cu cat acestea sunt mai similare, cu atat sunt mai apropiate din punct de vedere genealogic.

Secventele de aminoacizi sunt folositi pentru a stabili relatiile filogenetice ale speciei. De exemplu, sa presupunem ca vom compara secventa de proteine a unui cimpanzeu si a unui om. Acestea au multe caractere anatomice similare, asadar, ne asteptam ca si secventa de aminoacizi sa fie similara.

Citocromul C

Citocromul c este o proteina esentiala gasita in toate organismele, chiar si la eucariote si bacterii. Mitocondria celulei contine citocromul c, ce are rol in fosforilarea oxidativa. Fosforilarea oxidativa este o cale metabolica ce utilizeaza oxidarea nutrientilor pentru sinteza adenozintrifosfatului. Este un proces exergonic ce implica lanturi transportoare de electroni. Oxigenul pe care-l respiram este folosit pentru a genera energie in acest proces.

Nu exista motiv pentru a presupune ca doua organisme diferite care au aceeasi secventa de proteine sau chiar si secvente similare, nu pot fi inrudite.

Si in cadrul unei specii, aminoacizii pot suferi mutatii, dar din punct de vedere functional, nu se observa modificari. De exemplu la oameni, exista cel putin 250 de mutatii ale aminoacizilor cunoscute in hemoglobina, purtate de circa 3% din populatie.

Citocromul c este necesar vietii, si interesant este faptul ca doar o trime din cei 100 aminoacizi din citogromul c sunt necesari pentru a-i defini functiile. Oamenii si cimpanzeii au exact aceeasi secventa a citocromului c.

Pseudogenele

Pseodogenele reprezinta o alta dovada care ne inclina sa dam dreptate teoriei care spune ca toate fiintele vii descind dintr-un singur stramos comun. Acestea sunt gene normale, doar ca si-au pierdut abilitatea de a coda. Pseudogenele contin o adevarata istorie a evolutiei scrisa in secventele lor, desi sunt considerate ca fiind „gunoaie” ale ADN-ului.

Majoritatea pseudogenelor nu sunt functionale. Prezenta sau absenta lor nu afecteaza fenotipul organismului, iar unele au functii nesemnificative. Acestea au secvente complexe similare sau identice cu cele necesare pentru a realiza proteine. Probabil multe pseudogene care nu mai sunt functionale s-au acumulat datorita mutatiilor.

Totusi, descoperirea aceleiasi pseudogene in aceeasi locatie cromozomiala, la doua specii diferite, ne ofera o dovada in plus pentru teoria unui singur stramos comun.

Retrovirusurile

Retrovirusurile reprezinta dovezi ce arata ca speciile sunt inrudite. Acestea sunt virusuri caracterizate prin existenta in cadrul ciclului replicativ a unei etape de reverstranscriere a genomului ARN viral in ADN, fenomen posibil datorita existentei enzimei virale: reverstranscriptoza. Retrovirusurile sunt ramasite moleculare a unei infectii virale. Ocazional, copii a genomului sunt gasiti in genomul gazda. Retrovirusurile, precum virusul SIDA, isi face o copie a ADN-ului in genomul sau si o insereaza in genomul gazda. Daca acest lucru se intampla la anumite celule (sau  in sperma) acestea se transmit la descendenti.

La oameni, retrovirusurile ocupa aproximativ 1% din genom, avand aproximativ 30.000 de retrovirusuri diferiti.

Bibliografie:

Theobald, Douglas L. „29+ Evidences for Macroevolution: The Scientific Case for Common Descent.” The Talk.Origins Archive. Vers. 2.83. 2004. 12 Jan, 2004

Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org