Legenda vampirilor

Legenda vampirilor evolueaza de secole. Cea mai obisnuita imagine a vampirului s-a nascut in romanul lui Bram Stoker, „Dracula” in 1897, dar legendele sunt mai vechi de atat.

Imaginea populara a unui vampir: un monstru cu manta care vaneaza noaptea.
Oamenii viseaza monstri oribili si spirite malefice de secole. Vampirul, un pradator seducator dintre „mortii vii”, este unul dintre cei mai inventivi si atragatori din „categoria” sa. Este o creatura care a rezistat in timp: creaturi cu caracteristici de vampir dateaza de mii de ani, si apar in zeci de culturi.
Mai departe veti afla de unde au aparut anumite elemente din legenda vampirilor, si unele explicatii stiintifice pentru vampirism.

Bazele vampirilor

Vampirii din cartile contemporare si filme sunt creaturi incredibil de elaborate. Daca ne luam dupa mitologia contemporana, fiecare vampir a fost candva un om, care, dupa ce a fost muscat de un vampir, a murit si s-a intors din mormant ca si monstru. Vampirii au nevoie de sangele celor vii, pe care ii vaneaza noaptea. Isi folosesc coltii pentru a musca victimele de gat.

El Chupacabra

Legende de creaturi care sug sange sunt prezente in zilele noastre si in multe culturi. O creatura vampirica foarte cunoscuta in America de sud si centrala este El Chupacabra, tradus inseamna „cel care suge caprele” (de sange)
Pentru ca sunt cadavre reanimate – ramasitele unei persoane decedate – vampirii sunt deseori numiti „morti vii”. Inca pot parea oameni sanatosi si pot sa umble printre oameni fara ca cineva sa isi dea seama ce sunt. De fapt, vampirii pot fi atragatori, inclinati sexual, si isi seduc prada inainte de a se hrani. Un vampir poate de asemenea sa ia forma unui animal, de obicei liliac sau lup, pentru a se putea furisa.
Vampirii sunt potential nemuritori, dar au totusi cateva slabiciuni. Ei pot fi ucisi cu o teapa prin inima, foc, decapitare sau expunerea la soare, si ei se tem de cruci, apa sfintita sau usturoi. Vampirii nu au o reflexie, si au putere supraomeneasca.
Acest „tip” de vampir, cu aceasta combinatie de caracteristici, este o inventie destul de recenta. Bram Stoker a scris romanul Dracula in 1987. Alti autori au reinterpretat Dracula in piese de teatru, filme si carti.
Dar, desi „specificatiile” sunt noi, majoritatea elementelor individuale din legenda au radacini adanci, si apar in mai multe regiuni si culturi. Mai departe, vom vedea stramosii vampirilor.

Adevarati sugatori de sange

In multe filme moderne si carti, vampiri pot sa ia forma unui liliac, un animal adevarat care se hraneste cu sange. In realitate, liliecii vampiri nu isi ucid de obicei prada, si aproape ca nu sunt o amenintare pentru oameni. De fapt, sunt mici, retrasi, si docili. Creaturile vampirice care isi pot schimba forma exista in legende de mii de ani, dar legatura cu acesti lilieci vampiri este destul de recenta. Liliecii vampiri traiesc doar in America centrala si de sud, asa ca europenii si asiaticii care au conceput acesti monstri nu stiau despre lilieci. Cand exploratorii europeni au descoperit aceste creaturi ciudate, le-au incorporat in mitul vampirului.

Primii vampiri

Nimeni nu stie cand oamenii au inventat prima data figurile vampirice, dar legendele dateaza cel putin pana acum 4000 de ani, la asirieni si la babilonienii din Mesopotamia. Mesopotamienii se temeau de Lamastu (se mai scrie si Lamashtu), o zeita demonica care vana oameni. In legendele asiriene, Lamastu, fiica zeului Anu, se furisa in casele oamenilor noaptea si fura sau ucidea bebelusii, fie in leaganele lor sau in pantecele mamei. Cei care credeau aceste legende atribuiau sindromul mortii subite a copiilor sau avorturile spontane acestui monstru.
Lamastu, care se traduce prin „ea care sterge”, vana si adulti, sugea sangele barbatilor tineri, si aducea boli, sterilitate si cosmaruri. Este deseori descrisa cu aripi si gheare ca de pasari, si uneori cu cap de leu. Pentru a se proteja de Lamastu, femeile insarcinate purtau amulete cu Pazuzu, alt zeu rau care a infrant-o candva pe Lamastu.
Lamastu si Lilith sunt deseori descrise cu aripi si gheare ascutite.
Lamastu este deseori asociata cu Lilith, o figura proeminenta in unele texte iudaice. Scrierile despre Lilith variaza considerabil, dar cea mai des intalnita versiune a povesti, este ca ea a fost prima femeie. Dumnezeu i-a creat pe Adam si pe Lilith din Pamant, dar curand au aparut probleme intre ei. Lilith a refuzat sa se supuna lui Adam, pentru ca amandoi sunt facuti din pamant.
Intr-o versiune antica a legendei, Lilith a plecat din Eden si si-a nascut proprii copii. Dumnezeu a trimis trei ingeri sa o aduca inapoi, iar cand ea a refuzat, ei au promis ca ii vor ucide 100 dintre copiii ei zilnic, pana cand se va intoarce. Lilith in schimb a jurat sa distruga copiii oamenilor.
Imaginea lui Lilith ca si ucigasa de copii se pare ca a fost luata direct din legenda Lamatsu. Ea este deseori descrisa ca si o demonita cu aripi si gheare ascutite, care vine noaptea in special pentru a fura copii nou nascuti sau inca ne-nascuti. Probabil ca evreii au asimilat imaginea lui Lamatsu in traditia lor, dar este posibil si ca amandoua miturile sa fie inspirate de un al treilea personaj.
Desi este descrisa ca si o creatura terifianta, Lilith are de asemenea calitati de seducatoare. Evreii din antichitate credeau ca vine noaptea la barbati sub forma unui succubus (un demon sub forma de femeie care se spune ca avea contact sexual cu barbati, in timp ce acestia dorm).
Grecii antici se temeau de niste creaturi similare, in special de Lamia, o demonita cu cap si trunchi de femeie dar cu partea de jos a corpului de sarpe. Intr-o versiune a legendei, Lamia a fost una dintre amantele muritoare ale lui Zeus. Plina de gelozie si furie, sotia lui Zeus, zeita Hera, a facut-o nebuna pe Lamia asa incat ea si-a mancat toti copiii. Dupa ce si-a dat seama ce-a facut, Lamia a devenit asa de furioasa incat s-a transformat intr-un monstru nemuritor, care suge sangele copiilor mici, din gelozie fata de mamele lor.
Precum Lilith si Lamastu, Lamia este descrisa ca si jumate femeie – jumate animal.

Grecii se temeau de asemenea de empusal, fiica malefica a lui Hecate, zeita vrajitoriei. Empusai, care isi putea schimba forma, venea noaptea din Hades (lumea de dedesubt) sub forma unei femei frumoase. Dupa aceea seducea pastorii de pe camp si ii devora. O creatura similara, baobhan sith, apare in folclorul celtic.
Creaturi gen vampiri apar si in istoria lunga si in mitologia Asiei. Folclorul indian descrie mai multe personaje de cosmar, inclusiv rakshasa, o creatura asemanatoare cu un garguil care isi poate schimba forma si mananca copii si de vetala, demoni care intrau si preluau controlul corpurilor mortilor recent si atacau pe cei vii. In folclorul chinez, cadavrele puteau uneori sa se ridice din mormant si sa umble din nou.
Triburile nomade si negustorii au raspandit diferite legende legate de vampiri prin intreaga Asie, Europa si Orientul Mijlociu. Pe masura ce aceste povesti calatoreau, diversele lor elemente se combinau si creau noi mituri despre vampiri. In ultimii 1000 de ani, legendele despre vampiri s-au dezvoltat foarte bine in partea de est a Europei.

Vampirii ulteriori

Legenda lui Dracula, si legendele moderne despre vampiri care au derivat din ea, au fost direct inspirate din folclorul Europei de est. Arhivele istorice contin zeci de figuri mitice vampirice in aceasta regiune, datand de sute de ani. Acesti vampiri au diferite obiceiuri si caracteristici, dar majoritatea se pot clasifica in una din doua categorii:
Demoni (sau supusii diavolului) care au reanimat cadavre pentru ca acestea sa poate umbla printre cei vii
Spirite ale oamenilor morti care nu vor sa isi paraseasca propriul corp.
„Contele stie numara!”

In folclorul est European, puteai sa scapi de un vampir aruncand cateva seminte pe jos, fie deasupra mormantului vampirului sau in fata casei tale. Vampirii se spunea ca sunt obsesivi si ca trebuie sa numere semintele. Daca puneai un cui intre seminte, il va intepa pe vampir si va scapa semintele si va trebui sa inceapa de la inceput.
Demoni vampiri mai importanti au fost upir (Rusia) si vrykolakas (Grecia). In aceste traditii, pacatosii, bebelusii nebotezati si alti oameni care nu apartineau credintei Crestine aveau sanse mai mari sa fie reanimati dupa moarte. Cei care practicau vrajitoria erau in special vizati deoarece si-au vandut deja sufletul diavolului in timpul vietii. Dupa ce cadavrele se ridica din mormant, ele terorizeaza comunitatea, hranindu-se cu cei vii.
Se spune ca aceste cadavre vii trebuie sa se intoarca regulat in mormant pentru a se odihni. Cand oamenii credeau ca cineva a devenit un vampir, exumau cadavrul si incercau sa alunge spiritul malefic. Puteau incerca un ritual de exorcizare, dar mai des distrugeau cadavrul. Asta includea decapitarea, incinerarea sau infingerea unei tepuse in inima. Cadavrele puteau de asemenea sa fie ingropate cu fata in jos, pentru ca mortul viu sa sape in jos, in pamant, in loc sa sape in sus si sa ajunga la suprafata. Unele familii puneau o tepusa deasupra cadavrului, pentru ca acesta sa se intepe in tepusa daca ar incerca sa scape.
Vampirii din Moldova, Valahia si Transilvania (teritoriile care acum formeaza tara noastra, Romania) sunt numiti strigoi. Acesti strigoi sunt aproape intotdeauna spirite umane care s-au intors din morti. Spre deosebire de upir sau vrykolakas, strigoii trec prin mai multe etape inainte de a iesi din mormant. Initial devine un poltergeist invizibil, care ii chinuie pe membrii familiei sale miscand mobila si furand mancare. Dupa ceva timp devine vizibil, aratand exact ca si atunci cand era o persoana vie. Din nou, strigoiul se intoarce la familia sa, le fura vitele, cerseste de mancare si aduce boli. Strigoii se hranesc cu oameni, mai intai membrii familiei si dupa aceea pe oricine le iese in cale. In unele descrieri strigoiul suge sangele victimei direct din inima.
Strigoiul din Europa de est: cadavru reanimat care ii vaneaaza pe cei vii, se inspira mult din legenda vampirilor.
La inceput, un strigoi trebuie sa se intoarca in mormant regulat, la fel ca si un Upir. Daca oamenii suspecteaza ca cineva a devenit un strigoi, ei exhumeaza cadavrul si il incinereaza, sau infig tepuse in el. Dar dupa 7 ani, daca un strigoi este inca „prin zona”, poate sa traiasca oriunde doreste. Se spunea ca un strigoi calatorea distante mari pana in alte orase si incepea o viata noua acolo, ca si o persoana obisnuita, si ca acesti vampiri secreti se intalneau saptamanal cu alti semeni.
Pe langa strigoi mort, oamenii se temeau de vampiri vii, sau strigoi viu. Strigoi viu erau numiti oamenii blestemati ca sa devina strigoi mort dupa moartea lor. Copii nascuti cu malformatii erau de obicei considerati strigoi vii. Daca un strigoi mort traieste intre oameni si are copii, acesti copii sunt blestemati sa devina strigoi (morti vii) dupa moarte. Daca o persoana considerata strigoi viu moare, familia distrugea cadavrul pentru a fi siguri ca nu va reveni din mormant.
In alte parti din Europa de est, creaturi asemanatoare cu strigoii erau cunoscute sub numele de vampir sau vampyr, probabil fiind o variatie a upirului rus. Ulterior, limba engleza a adoptat acest nume, devenit „vampire”.
In secolele 17 si 18, isteria vampirilor s-a raspandit in Europa de est. Oamenii spuneau ca isi vad rudele decedate umbland, atacand pe cei vii. Autoritatile au deschis zeci de morminte, arzand si infigand tepuse in cadavre. Stirile despre panica legata de vampiri a ajuns si in vestul Europei, conducand la multe speculatii academice cu privire la aceste creaturi, si de asemenea la poeme si picturi cu vampiri.

Vampirii moderni

Abraham Bram Stoker, un director de tratru si romancier, nu a fost primul autor care a scris o opera literara care contine referinte la vampiri, dar versiunea lui este cea care a prins cu adevarat. Motivul principal este personajul negativ, Contele Dracula, precum si firul actiunii. Stoker a ajuns la aceste doua elemente in urma unor indelungate cercetari. El plaseaza mare parte din actiune in muntii din Transilvania, si vampirii lui se bazeaza pe folclorul est-European si al tiganilor.
Alegand caracteristici din mai multe variante ale miturilor despre vampiri, si adaugand unele lucruri de la el, Stoker a creat standardul vampirului modern. Spre deosebire de vampirii traditionali din Europa de est, monstrii lui Stoker isi pierd puterile la lumina soarelui, sunt respinsi de crucifixe si sunt foarte inteligenti. Interesant este ca vampirii lui Stoker nu au reflexie, iar primele creaturi vampirice erau fascinate de propria reflexie.
Din cercetari, Stoker a descoperit un nume pentru personajul negativ. Dracula initial a fost o persoana adevarata, Printul Vladislav Basarab care a domnit in Valahia la mijlocul anilor 1400. Tatal lui a fost Vlad Dracul (Dracul de la Dragon – a primit acest nume drept recunoastere pentru aportul adus la Ordinul Dragonului din care facea parte). Fiul lui, Vlad Tepes, a primit acest nume ca urmare a obiceiului sau de a trage in teapa prizonierii.
Adevaratul dracula avea o reputatie de a fi fost foarte barbaric (acest fapt nu este universal acceptat), dar nu exista dovezi ca oamenii il considerau vampir. Personajul negativ al lui Stoker nu este asemanator cu adevaratul Dracula, desi sunt uneori asociati in filme bazate pe carte. In principiu, Stoker a imprumutat numele printului, precum si statutul sau social. Spre deosebire de strigoi, care nu aveau un loc unde sa-locuiasca, vampirul lui Stoker era un aristocrat bogat, care se ascundea intr-un castel grandios.

Vampirismul de-a lungul timpului

De-a lungul istoriei, au existat mai multi oameni care aveau un comportament vampiric. Cel mai faimos vampir a fost Elisabeta de Bathory, o nobila din Transilvania care a trait intre 1560-1614. Elisabeta, care era ingrozita de gandul ca imbatraneste, era convinsa ca imbaierea (si poate consumarea) sangelui este secretul unei infatisari tinere.
Pentru asta, a torturat si ucis sute te oameni, majoritatea tinere fete. La sfarsit, a fost judecata pentru crimele ei si inchisa in castelul ei, unde a murit.
In piesa „Dracula” din 1927, si in filmul care a urmat in 1931, Bela Lugosi a adoptat acesta notiune de artistocrat, luand rolul unui conte gentlemen suav si sofisticat. Aceasta piesa a introdus de asemenea costumul familiar al lui Dracula – haine negre si o manta. In romanul „Dracula”, contele este descris ca si un om batran, vestejit. Dar imaginea suava a lui Dracula a prins la public si a ramas asa in zeci de filme, seriale si desene.
Imaginea vampirului a continuat sa evolueze de-a lungul anilor cu reinterpretarea novelistilor si cinefililor. In nuvelele populare ale Anne Rice, ea duce vampirii la urmatorul „nivel” si le da o constiinta si emotii. In lumea ei, vampirii nu sunt neaparat rai – sunt prezentati ca si oameni adevarati. In serialul de televiziune „Buffy, ucigasa de vampiri”, creatorul Joss Whedon a adoptat idei asemanatoare, a vampirilor cu suflet.

Originile credintei in vampiri

Desi majoritatea oamenilor de stiinta s-au concentrat asupra credintei din folclor, unii istorici au cautat originile fizice. Nu exista dovezi adevarate a existentei vampirilor, dar exista un numar de boli care ar putea duce la aparenta sau comportament vampiric.

O varianta moderna a legendei vampirilor este „vampirul psihic”. Acesti vampiri moderni pretind ca au nevoie de energie psihica de la altii si ca au putearea de a absorbi aceasta energie fara ca persoana sa isi dea seama. Vampirii psihici de obicei absord energie psihica prin meditatie si concentrare. Daca nu se hranesc, spun ei, vor fi slabiti ca si cum nu ar fi mancat.
Dupa cum spun unii care cred, acest gen de vampiri exista de mii de ani. Unii spun ca acest fenomen este inspirat de vampirii din folclor.
Una dintre cele mai interesante „boli vampiresti” este porfiria. Porfiria este o boala rara caracterizata de iregularitati in productia de heme, un pigment din sange, bogat in fier. Oamenii cu forme grave ale acestei boli, sunt foarte sensibili la razele soarelui, au dureri abdominale puternice si pot suferi de delir acut. Un posibil tratament in trecut era sa bea sange pentru a corecta dezechilibrul din organism (nu exista nici o dovada clara care sa sustina eficacitatea acestui tratament). Unii suferinzi de aceasta boala au gura si dintii rosiatici, din cauza producerii iregulate a pigmentului. Porfiria este ereditara, asa ca se poate sa fie mai multi suferinzi de aceasta boala intr-o zona de-a lungul istoriei, toti urmasi ai unui singur bolnav.
O radacina fizica mai probabila a vampirismului este catalepsia, o boala ciudata asociata cu epilepsia, schizofrenia si alte boli care afecteaza sistemul nervos central. In timpul unei crize de catalepsie, o persoana pur si simplu ingheata: muschii devin rigizi, asa ca corpul devine inghetat, iar inima si respiratia incetinesc. Cineva care sufera de catalepsie acuta poate fi confundata cu un cadavru.

In ziua de azi, doctorii au cunostintele si instrumentele necesare pentru a determina daca cineva este viu sau nu, dar in trecut, oamenii se bazau doar pe aparente. Imbalsamarea nu era cunoscuta in majoritatea partilor lumii, pana recent, asa ca un cadavru era pus in pamant asa cum era. O criza de catalepsie poate dura ore sau chiar zile, destul timp pentru o inmormantare. Cand persoana isi revenea, el sau ea poate puteau sa iasa din groapa putin adanca si sa se intoarca acasa. Daca persoana suferea de o boala psihologia, cum este schizofrenia, el sau ea putea avea un comportament ciudat si asemanator cu vampirii.
Ce se intampla cu cadavrele poate sugera vampirismul de asemenea. Dupa moarte, unghiile si parul par ca inca mai cresc (nu e asa de fapt), ceea ce poate da impresia vietii. Gazele din corp se expandeaza, marind abdomenul, ca si cum corpul ar fi mancat. Daca ai infinge o tepusa in corp, s-ar putea sa se rupa, eliberand tot felul de fluide. Ar putea si apreciata ca si dovada ca cadavrul s-a hranit cu oameni vii.
Desi aceste lucruri ar fi putut sa alimenteze frica de morti vii, radacinile vampirismului sunt probabil psihologice decat fizice. Moartea este unul dintre cele mai misterioase aspecte ale vietii, si toate culturile sunt preocupate intr-o anumita masura cu ea. O cale de a accepta moartea este sa o personifici intr-o forma tangibila. La inceput, Lamastu, Lilith si alte creaturi similare sunt explicatiile acestui fenomen terifiant, moartea subita a copiilor mici sau a fatului in pantece. Strigoi si alte cadavre reanimate sunt simbolurile supreme alte mortii – sunt ramasitele decedatilor.
Vampirii de asemenea personifica partea intunecata a umanitatii. Lilith, Lamastu si alte demonite vampiri sunt opusul „sotiei si mamei bune”. In loc sa aiba grija de copii si sa aiba un sot, ei distrug copiii si seduc barbatii. Similar, vampirii (mortii vii) se hranesc cu familia lor, in loc sa o ajute. Prin asocierea raului cu personaje supranaturale, oamenii pot sa controleze propriile tendinte negative – le pot exterioriza.

Acesti vampiri aparuti de-a lungul istoriei, precum si fascinatia noastra legata de supranatural, arata cat de mult ne manifestam temerile prin acest necunoscut, mister, sau chiar pararnormal.

Autor: Dell, www.descopera.org