telomeriTeoria limitei Hayflick spune ca exista un numar maxim de diviziuni celulare, probabil datorat faptului ca telomerii ating o marime critica.

Telomerul este o regiune a ADN-ului la capatul unui cromozom, ce-l protejeaza de deteriorari.

Limita Hayflick a fost descoperita de Leonard Hayflick in 1961, cand Hayflick a demonstrat ca o populatie de celule umane normale se pot divide de 40 – 60 de ori. Cu fiecare mitoza, diviziune celulara, telomerii se scurteaza si eventual blocheaza divizarea celulei. Carnosina poate mari limita Hayflick.

Imortalitatea celulei

Inainte de descoperirea lui Hayflick se credea ca celulele au un potential nelimitat de replicare. Alexis Carrel, laureat al premiului Nobel era un sustinator al ideii de imortalitate dupa experimentele realizate pe diverse culturi, rezultate ce mai apoi s-au dovedit a fi gresite datorita faptului ca au fost adaugate zilnic celule stem embrionare. Acesta a fost si motivul pentru care alti cercetatori nu au reusit sa reproduca experimentul. Carrel nu a recunoscut niciodata acest lucru.

Leonard Hayflick a devenit suspicios cu privire la teoria lui Carrel in timp ce lucra intr-un laborator al Institutului Wistar. Hayflick pregatea celule normale umane pentru a fi expuse celulelor canceroase in timp ce a observat ca celulele normale s-au oprit din divizare. Hayflick a crezut prima data ca este o eroare tehnica in experiment, dar mai tarziu si-a dat seama ca procesul de diviziune celulara are un mecanism specific de diviziune.

Hayflick impreuna cu Paul Moorhead au realizat un experiment iar in urma rezultatelor s-a dovedit ca celulele nu se divid la infinit, adica sunt muritoare, fapt ce avea sa contrazica teoria lui Carrel. Acest experiment, spre deosebire de experimentul lui Carrel, a putut fi reprodus si de alti oameni de stiinta.

Limita lui Hayflick

Limita lui Hayflick s-a aratat a fi corelata cu lungimea telomerului. In timpul replicarii ADN-ului, segmente mici din acesta nu se pot copia existand o pierdere dupa fiecare replicare. Dupa multe diviziuni telomerii sunt goliti, iar celula atrage dupa sine apoptoza. Acesta este un mecanism a celulei ce previne replicarea erorilor ce ar putea cauza mutatii in ADN.

Potrivit lui Alexey Olovnikov, odata ce telomerii sunt epuizati prin numeroasele diviziuni ale celulei, celula ajunge sa nu se mai divida si se atinge limita Hayflick. Aceasta corelatie este adevarata doar pentru celulele care functioneaza normal. Celulele canceroase contin o enzima numita telomeroza ce poate reface marimea telomerului, dand celulelor canceroase un potential infinit de replicare.

Un inhibitor de telomeroza poate fi un tratament impotriva cancerului. In acest fel celulele canceroase nu ar mai avea abilitatea de a mentine refacerea telomerului si ar putea muri la fel ca orice celula normala.

Note:

http://en.wikipedia.org/wiki/Hayflick_limit

http://en.wikipedia.org/wiki/Telomeres

2 COMENTARII

  1. Excelent articol. O explicație argumentata a modului in care se dezvolta bolile (in mod deosebit cancerul,pentru care multi afirma ca avem celula canceroasa de le naștere).

LĂSAȚI UN MESAJ