True-crime este un gen literar și cinematografic în care autorul examinează un caz real și acțiunile celor implicați. De regulă este vorba de cazuri de omucidere, aproximativ 40% din ele aparținând unor ucigași în serie. Restul cazurilor sunt din categoria senzaționalului. Genul true-crime poate avea un impact major asupra cazurilor în sine și asupra audientei sale. Acest gen este criticat de multe ori pentru că este lipsit de sensibilitate față de victime și de familiile victimelor și este descris drept cultură de tomberon. Totuși în unele cazuri, producătorii documentarelor reușesc să descopere informații noi ce pot oferi politiei suspecți și piste noi. Două exemple ar fi The Jinx, în care apare o mărturisire neașteptată, și Making a Murderer, care a devenit material didactic pentru oamenii legii.
I Love You, Now Die: The Commonwealth v. Michelle Carter (2019)
E un documentar despre sinuciderea unui băiat, Conrad, de 18 ani și despre relația lui cu o fată, Michelle, de 17 ani. Cei doi s-au întâlnit față în față doar de 5 ori de-a lungul a doi ani. Relația lor exista doar online prin intermediul a mii de mesaje. Într-una din zile, Conrad contemplează ideea sinuciderii, iar Michelle îl susține. Conrad se asfixiază cu monoxid de carbon. În acest moment au trecut 10 minute din durata documentarului, și suntem în prezent alături de părintii lui Conrad.
Acest documentar este realizat de Erin Lee Carr, care a realizat „At the Heart of Gold: Inside the USA Gymnastics Scandal” și „Mommy Dead and Dearest”. În acest documentar sunt examinate circumstanțele unei sinucideri care pare clară la prima vedere: un tânăr vulnerabil și deprimat este forțat să se sinucidă de prietena lui. În documentar apar mesajele schimbate de cei doi, iar efectul este pe măsura conținutului lor.
Anxietatea socială printre tinerii obsedați de telefonul lor și de mediile sociale, gen Facebook, este o problemă foarte serioasă. La fel de serioasă este și ignoranța părinților lui Conrad în privința tulburărilor sale emoționale. În partea a doua a documentarului este investigat trecutul celor doi tineri și tratarea medicamentoasă a stărilor emoționale. La toate acesta se adaugă și latura legală: acțiunile și comportamentul lui Michelle pot fi condamnate legal? Un documentar despre un caz foarte complicat în care nu există învingători. Deși inițial suntem tentați să o acuzam pe Michelle, nuanțele de alb și negru dispar complet, și ne trezim într-o lume cu foarte multe nuanțe de gri.
Don’t F**k with Cats: Hunting an Internet Killer (2019)
Producția acestui documentar e de nota 10. Regizorul ne furnizează informațiile în ordinea în care au apărut ele în realitate, de fiecare data când credem că știm ce se întâmplă, evenimentele devin și mai stranii. Este evident că datorită perioadei lungi în care au apărut aceste evenimente, nu avea cum să existe atâta suspans. Dar comprimarea lor în câteva ore de material video te face să crezi că te uiți la un film de suspans. Filmul are și ceva probleme, dar nu pe partea cinematografică. Una din probleme o sa fie expusă sub forma de întrebare de unul dintre participanți. Cea de a doua consta în faptul că deși materialul expus este complet real, mulți critică filmul deoarece a lăsat prea puțin loc pentru victima, axându-se mai mult pe partea senzațională a cazului.
Ar fi bine să vă întrebați de ce spectatorii, dar și cei care sunt intervievați, suferă atunci când animalele suferă, dar nu și atunci când se ajunge la victima finală. Urmăriți reacțiile celor care vizionează materialele video și o sa înțelegeți. Apoi amintiți-vă cum ați reacționat voi. Este imposibil de “iubit” o astfel de poveste, dar maniera în care e spusă te ține captiv în fața ecranului până la ultimul episod. Vor fi câteva întrebări legitime ce rămân fără răspuns în documentar. De exemplu, cea de a treia mana din filmul cu șarpele este a proprietarului șarpelui, vecinul lui Luca. Iar cel care a divulgat identitatea criminalului e foarte probabil să fi fost chiar Luca. Luca și-a dorit enorm să fie faimos și a ghidat investigația de la început, pentru simplu motiv ca îi plăcea atenția. Întrebarea finala? Ar fi decurs lucrurile la fel dacă Luca nu ar fi primit atâta atenție din partea acelui grup de Facebook?
Wild Wild Country (2018)
Cine este fan Osho? O altă serie de evenimente complet necunoscută pentru majoritatea fanilor Osho. Deși se pune prea mult accent pe povestea lui Sheila, iar anchetatorii apar puțin în comparație cu ea, povestea lui Osho este cât se poate de stranie. Nu prea se explică de ce cultul era “rău” pe plan intern. În exterior, lucrurile sunt clare, se merge pe cauza și efect. Merge vizionat alături de alte documentare ce explorează dinamica cultului, gen Holy Hell sau Jesus Camp. Osho este foarte șarmant, aproape hipnotic, membrii cultului sunt practic îndrăgostiți de el. Fiecare episod are un ritm propriu, și lasă impresia ca lucrurile nu sunt doar în alb și negru. Osho abia dacă apare în public, iar Sheila face politică.
În ansamblu, documentarul acesta demonstrează de ce utopiile nu pot exista. Natura umana își joacă rolul până la capăt, iar cine a citit Ferma Animalelor, cam știe direcția evenimentelor. Deși multi foști membri resping eticheta de cult, asemănările sunt izbitoare. Deși la început, prezintă începutul celui care ulterior va fi cunoscut sub numele de Osho, camera se mută ulterior pe indivizii ce dețineau puterea în cadrul cultului. Iar rezultatul final șochează fără a dramatiza prea mult.
Evil Genius: The True Story of America’s Most Diabolical Bank Heist (2018)
Regizorul a petrecut 15 ani apropiindu-se de cei implicați, iar materialul video e în asa fel aranjat încât misterul și suspansul cresc de la episod la episod, iar povestea e de-a dreptul stranie. Acest documentar e o poveste despre crima și trădare, accentuând cât de jos se poate scufunda un om.
În 2003, o bancă a fost jefuită de o persoană ce purta o zgardă explozivă. Persoana fost oprită de poliție când ieșea din bancă, și s-a predat, susținând că a fost atacat și forțat să jefuiască banca. Politia nu l-a crezut inițial, considerând că bomba e doar o încercare de a-i păcăli în caz că este prins, apoi zgarda-bomba a explodat. Au fost identificați mai multi suspecți, dar datorită procedurilor criminalistice incorecte, niciunul nu a fost pus sub acuzare. Ulterior, apariția unui cadavru înghețat, ce nu avea aparent legătură cu cazul, împinge ancheta înainte. Evenimentele devin deprimante pe măsură ce aspectele cele mai întunecate ale naturii umane sunt scoase la suprafață. Sfârșitul trebuie interpretat de spectator, documentarul preferă să prezinte informațiile și să lase concluziile în grija spectatorului.
Mommy Dead and Dearest (2017)
Gypsy Rose este unicul copil al lui Dee Dee Blanchard, o femeie manipulatoare și sociopată care a moștenit aceste trăsături de la mama ei. În 2015 Gypsy a plănuit și a participat la uciderea mamei ei. Inițial, politia a crezut că este un simplu caz de omor, dar pe durata procesului, aparențele se schimbă în moduri neașteptate. Gypsy nu a fost doar fiica mamei ei, ea a fost și victima mamei ei încă din copilărie. Mama ei s-a bucurat de atenția lumii folosindu-se de propria ei fiica. Lucrul pe care Dee Dee nu l-a luat în calcul a fost pubertatea și accesul la internet. Aceste 2 lucruri au pus-o pe Gypsy în legătură cu un tânăr care avea la fel de multe probleme mentale ca Dee Dee. Deși Gypsy nu este o ucigașă naturală, din nefericire, singurii oameni cu care a putut avea o relație de durată au fost iubitul deviant sexual și mama sociopată. Este greu sa iți pară rău pentru felul în care a murit Dee Dee, până și rudele ei sunt de acord cu asta.
Conversations with a Killer: The Ted Bundy Tapes (2019)
Evenimentele sunt prezentate cronologic, iar Ted… e fermecător, un adevarat Lucifer. Ted Bundy este arhetipul ucigașului în serie, în el se regăsesc multe dintre caracteristicile asociate cu aceste persoane. Totodată e primul ucigaș ce a devenit celebru (Charles Manson nu a fost ucigaș în serie). Bundy a fost un personaj de care presa s-a îndrăgostit fiind fascinată de umorul, șarmul și inteligența sa. Documentarul se bazează pe cele peste 100 de ore de material audio, a căror transcrieri sunt disponibile online de foarte mulți ani. La începutul anilor 1980, după ce a fost condamnat la moarte, și în timp ce își susținea în continuare nevinovăția, Bundy a început să caute pe cineva dispus sa îi scrie o biografie care să-și demonstreze nevinovăția. Așa intră în scenă Stephen Michaud și Hugh Aynesworth; Aynesworth reexaminează dovezile, iar Michaud îl intervievează pe Bundy. Niciunul dintre ei nu pune la îndoială vinovăția lui Bundy, dar povestea era prea buna ca sa o refuze.
Bundy a evitat constant să vorbească despre crime, dar a fost păcalit de Michaud care i-a spus să se comporte ca un consultant și să facă speculații cu privire la ucigaș și motivele sale. Neînțelegând că Michaud îi exploatează narcisismul, Bundy a început să discute despre crime la persoana a treia. A spune că unele dintre afirmațiile sale sunt fascinante e puțin spus. O scenă interesantă are loc în timpul procesului din 1979, în care Bundy l-a pus pe Ray Crew sa descrie în detaliu scena crimei din casa Chi Omega. Bundy nu doar că pare sa își savureze puterea, dar pare să retrăiască noaptea crimei. Lăsând la o parte materialul preluat din înregistrările audio, din care Berlinger nu folosește prea mult, restul informațiilor din documentar sunt pur biografice. Adică nimic nou pentru cei cărora cazul le este cunoscut. Aceasta este povestea unui sociopat narcisist care e un comentariu deghizat asupra privilegiilor sociale, dar și despre fascinația socială morbidă la adresa ucigașilor în serie.
The Jinx: The Life and Deaths of Robert Durst (2015)
Un documentar de-a lungul căruia reporterii inițiază o investigație ce o depășește pe cea a politiei. Documentarul iți da senzația unui film artistic, ba are și o deschidere asemănătoare cu cea din True Detective. Producătorii au preferat sa îl facă episodic, lăsând în acest fel câte un eveniment complet neașteptat la finalul fiecărui episod. Documentarul ia conceptul de reality show și dă cu el de pământ. Documentarul este executat într-un mod impecabil, iar cercetarea dovezilor și interviurile cu Durst sunt profesionale. Ne este prezentat modul de gândire a lui Durst și îndoielile ce îi înconjoară acțiunile. Informațiile sunt prezentate treptat și la timpul potrivit, ca la final să arunce o nouă lumină asupra unei investigații încheiate acum 30 de ani.
Abducted in Plain Sight (2017)
Un documentar incredibil în sensul cel mai rău posibil. Mai bine de jumătate din documentar te lasă cu impresia că totul e o glumă. Iar senzația asta nu te părăsește nici măcar după ce se termină totul. Te uiți la ecran și te întrebi cum e posibil să existe asemenea oameni naivi și ușor de păcalit. Să fi fost totul doar un exercițiu de menținere a imaginii în public? De ce nu l-a excomunicat biserica după ce a răpit-o pe fetiță? Era toată comunitatea sub influența unui singur individ? Cum rămâne cu soția și copiii lui? Chiar au fost părintii atât de naivi? Trebuie luat în considerare faptul că evenimentele au loc într-o comunitate religioasă mică înaintea epocii internetului și a documentarelor despre pedofilie și sindromul Stockholm. Familia adolescentei era religioasă și încercau să ierte toate greșelile conform doctrinei lor. În acea perioada casetofoanele de abia apăruseră, iar presa discuta despre OZN-uri și despre cât de reale sunt sau nu.
Making A Murderer (2015)
Este greu de crezut ca justiția încă mai organizează vânători de vrăjitoare sau că apelează la țapi ispășitori în ziua de azi. Din păcate, acesta e subiectul acestui documentar. Spre finalul documentarului, apărarea spulberă pe rând toate argumentele acuzării. E momentul în care iți vine să te ridici de pe canapea și să începi să aplauzi. Trebuie sa îl vedeți ca să aflați cât de departe pot merge autoritățile când e pielea lor în joc. Înregistrarea video a mărturisirii lui Brendan te va face sa scrâșnești din dinți. Copilul nu are nici cea mai mică idee despre ceea ce se întâmplă sau despre ceea ce se așteaptă de la el. Întrebările sunt puse în așa fel încât copilul să fie împins în direcția dorită de investigatori. Tatăl copilului, Steve Avery, a fost acuzat de crimă și închis doar în baza unor dovezi circumstanțiale. 18 ani mai târziu, a fost eliberat și declarat nevinovat pe baza testelor ADN.
The trials of Gabriel Fernández (2020)
Documentarul începe cu moartea lui Gabriel Fernández, apoi explorează viața lui alături de familia sa. Toate îndoielile legate de viața lui sunt spulberate în cel mai crunt mod posibil încă din primele minute. Momentul în care asistenta de la Urgente începe să vorbească despre rănile de pe corpul lui Gabriel e cumplit. Iar restul detaliilor ce vor fi descoperite de investigatori vor fi la fel. Din păcate acesta nu este un caz unic, ba mai mult o să primiți dovezi în acest sens în ultimul episod. Sistemul a eșuat în mod lamentabil în protejarea vieții lui Gabriel. Multe persoane erau la curent cu ceea ce se întâmpla, s-au tras semnale de alarmă, dar sistemul, sub forma asistenților sociali și a altora, a refuzat să își facă datoria până la capăt. E greu de distribuit vina, e greu de arătat o singură persoană care să fie direct responsabilă. Este greu de descris cât de mult dorea Gabriel sa fie iubit chiar de persoana care îl tortura.
Dear Zachary: A Letter to a Son About His Father (2008)
Documentarul pare să fie un omagiu adus de un fiu tatălui lui. Dar se transformă în altceva. Documentarul a fost realizat de-a lungul a 10 ani, și este realizat din filme personale și interviuri cu oamenii care l-au cunoscut pe tatăl său. Spectatorul este introdus în viața familiei Andrew: află informații noi cand le află și familia, trece prin evenimente atunci cand trece și familia. Regizorul, Kurt, este implicat și el. Îti dă de ințeles că este frustrat și furios, iar uneori nu știe ce să facă. Filmul te va face să fii furios, scârbit, optimist, amuzat, devastat, deprimat etc. Prezintă tot ce este mai rau în natura umană, dar ne arată și cum merge viața înainte în pofida evenimentelor oribile. E un “It’s a Wonderful Life”, dar în regia lui Charles Manson.
The Confession Killer (2019)
Este Henry Lucas ucigasul în serie cu cele mai multe victime? Cand a fost reținut de poliție în anii 80, Lucas era un vagabond aproape lipsit de dinți, cu un singur ochi și cu un IQ scăzut. El a început să mărturisească sute de crime nerezolvate. În graba de a închide acele cazuri, investigatorii au inceput să facă greșeli sau chiar să îl împingă în direcția dorită de ei. În documentar vom vedea cum justitia merge din greșeală în greșeală în acest caz. Explorăm misterul din spatele comportamentului unui om complet învins care încearcă să își revină prin preluarea tuturor păcatelor pe umerii săi. Ceea ce te frapează cel mai mult e aroganța și stupiditatea investigatorilor care aleg să creadă un mincinos dovedit doar pentru a închide acele cazuri. Acuzatului i-au fost oferite toate informațiile necesare mărturisirii crimelor. Iar alte dovezi contradictorii s-au “pierdut”. Este șocant să constați felul în care victimelor, familiilor victimelor și societății le este refuzat accesul la o judecată corectă.
Tiger King (2020)
Deși subiectul aparent al documentarului pare să fie piața de animale exotice din USA, are foarte multe straturi care duc în cele mai neașteptate locuri. Totul a început cu cele mai bune intenții, dar banii, faima și tacticile utilizate de adversari schimbă complet regulile jocului. Niciunul dintre personajele centrale nu este doar bun sau doar rău. Părerea spectatorului se va schimba de nenumărate ori de-a lungul episoadelor. Partea vătămată rămane mereu animalul captiv. Spre final, începi să crezi că toți cei implicați sunt mincinoși patologici cu diferite probleme psihice. Adevărul nu înseamnă mare lucru pentru ei, probabil că nu va fi aflat niciodată.
The Keepers (2017)
Documentarul începe cu uciderea maicuței Catherine Cesnik și a lui Joyce Malecki, ulterior constatăm prezența unei conspiratii. Doi studenți încearcă să afle ce s-a întamplat cu profesorul lor favorit: ce s-a întamplat, cine a fost implicat, ce dovezi există. Pe masură ce te uiți la acest documentar devii scârbit nu doar de abuzurile preoților, ci și de felul în care Biserica protejează preoții în defavoarea copiilor. Povestea pur și simplu explodează și devine atât de mare încat până și reporterii încep să se îndoiască de ea. Investigarea unui singur preot deschide o veritabilă cutie a Pandorei. Ar fi preferabil să vizionați mai întâi filmul Spotlight (2015).
Killer Inside: The Mind of Aaron Hernandez (2020)
Un alt caz relativ necunoscut în Europa. Evenimentele sunt prezentate corect de producătorii documentarului, dar se pune accentul pe implicațiile legale ale cazului. Ca in cazurile altor ucigași, e nevoie de o “furtună perfectă” care să ii facă să ucidă. Documentarul are un mare plus deoarece prezintă aceastaă situație nuanțată. A ințelege de ce unii oameni ucid e un lucru valoros pentru societate. Putem vedea cum evenimentele și alegerile lui Aaron încep să îi restrângă din ce în ce mai mult alegerile viitoare.
How to Fix a Drug Scandal (2020)
Încă o dată erorile sistemului sunt aduse la lumină. Atunci când ești responsabil de analiza și identificarea drogurilor capturate de poliție, rezultatele analizelor depind de reputația ta. Iar cazul deschis de polițiști si de procuratura depinde de acest lucru. In documentar avem un exemplu clasic de vulpe care păzește cotețul cu găini. Peste 50.000 de cazuri, judecate sau în curs de judecată, au fost afectate de acțiunile a 2 chimiști, iar evenimentele ce au urmat au pătat sistemul judiciar. Acest lucru e foarte evident atunci când acuzarea începe să decidă ce probe sunt sau nu relevante pentru apărare. Dar e de datoria lor să permită accesul apărării la toate probele existente. A nu se înțelege că cei acuzați sau condamnați în baza analizelor făcute de laboratorul unde lucrau cele 2 chimiste ar fi nevinovați. Aici este vorba mai mult despre procedurile interne ce trebuiau urmate de cei implicați. Avem dreptul la un proces corect, iar un proces corect se bazează pe proceduri. Dacă poliția și acuzarea decide cine e vinovat sau nu, atunci care e rostul judecătorilor sau a juraților? Poate ar trebui să întrebăm cum e posibil ca un chimist să facă mii de analize în plus față de alții, și de ce nimeni nu s-a întrebat cum e posibil? Sau cine a decis că e o idee bună să nu testăm oamenii care lucrează zilnic cu droguri?
Paradise Lost: The Child Murders at Robin Hood Hills (1996)
Filmul nu dă răspuns la majoritatea întrebărilor ce apar, dar oferă o mulțime de subiecte de gândire fără a lua partea vreuneia dintre persoanele implicate. Documentarul reușește să fie aproape complet neutru, iar asta este de admirat. Întrebarea ce ne-o adresează documentarul nu e dacă cei trei sunt vinovați, ci dacă au existat suficiente probe care să îi condamne. Se pare că răspunsul este nu. Cei trei au fost condamnați mai mult în baza speculațiilor și a zvonurilor. Tinerii au fost condamnați, încă dinainte să înceapă procesul, doar pentru felul în care arătau și din cauza lucrurilor pe care le spunea lumea despre ei. Este înfricoșător să te gândești că cei trei sunt vinovați, dar este la fel de înfricoșător să te gândești că sunt nevinovați.
Just, Melvin: Just Evil (2000)
Lentila camerei de filmat ne introduce în viața unei familii pentru a examina impactul pe care l-a avut bunicul Melvin asupra familiei sale. Deși acesta nu mai este prezent fizic în viețile lor, moștenirea sa e prezentă în fiecare zi a vieții lor. Documentarul este dificil de vizionat. Problemele familiale devin și mai dureroase când sunt expuse publicului. Avem multă durere, dar avem și umor. Deși se avântă în cele mai întunecate colțuri ale familiei, documentarul ne arată și felul în care familia încearcă să meargă înainte. Este greu să râzi când ai o asemenea istorie, dar uneori merită.
Goodnight, Sugar Babe: The Killing of Vera Jo Reigle (2013)
Din cauza personajelor, filmul pare să fie episod din emisiunea lui Jerry Springer, dar subiectul este omuciderea și tortura. Pare să acorde mai multă atenție călăilor decât victimei. Membrii familiei și localnicii sunt personaje “colorate”. Ai impresia că vizionezi ecranizarea unui articol de tabloid despre o comunitate needucată și plină de prejudecăți. Victima nu a primit niciun fel de ajutor din partea comunității sau a autorităților. Povestea ei este tristă și plină de neglijență, abuzuri fizice, sexuale, emoționale și sărăcie. Unele personaje sunt pur și simplu grotești, dacă nu chiar complet nebune. Par să facă parte dintr-o comunitate unde meth-ul și incestul e la loc de cinste, dacă luăm în considerare starea danturii lor și aspectul fizic. Iar la toate acestea adăugăm o soacră care a pus stăpânire pe corpul Verei, la propriu și la figurat. O întreaga pânză de minciuni și manipulări creată doar ca soacra să rămână cu copilul Verei. E un plan complet diabolic aplicat asupra unei persoane ce nu poate să se apere.
Alison (2016)
Pur și simplu incredibil. Cazul prezentat în acest documentar sfidează statistica. Alison reușește nu numai să supraviețuiască atacului și rănilor extrem de grave, dar are parte și de o recuperare aproape completă. Documentarul este visceral în detalii și abordare, dar acestea sunt evenimentele. În mod sigur nu ați auzit până acum o asemenea poveste. Nu o să puteți să credeți că persoana care povestește evenimentele este totodată victima acelor evenimente. Alison are o recuperare pur și simplu spectaculoasă, iar simplul fapt că poate vorbi în fața camerei despre ceea ce i s-a întâmplat e uimitor. Prezentarea informațiilor poate părea ciudată, chiar copilărească, dar o consider potrivită.
