aborigeni-australiaAborigenii sunt organizati în grupuri de 30-40 persoane care pornesc în cautare de vânat si provizii. Ei se aduna la intervale mai mari pentru ritualuri si jertfe, sarbatori, comert si discutii. Temelia tribala este mai putin rigida dar se tine cont de legile matrimoniale si totemice. Desi este o religie primitiva se bazeaza pe o lege foarte complexa.

Toate miturile, activitatile, sfaturile si îndrumarile, cântecele si ritualurile constituie Legea din “timpul de vis” al începutului. Ea se afla în centrul vietii si este transformata de cei batrâni si buni  cunoscatori ai ei. Prin învatarea Legii se realizeaza o simbioza dintre timpul prezent si “Timpul de Vis” de la început. Fiintele umane, stelele, plantele, stâncile, vântul uscat al desertului si briza racoroasa totul este unit prin Lege, ca la început. Structura sociala include astfel cadrul natural prin personificarea mitologica a florei si a faunei si a mediului geografic. Unele mituri cosmogonice apartin tuturor aborigenilor. Miturile cosmogonice totemice sunt împartite pe clase totemice si apartin grupurilor totemice respective.

Nasterea unui copil era interpretata ca întrupare a unei fiinte apartinând “Timpului de Vis”. Aceasta fiinta a intrat în pântecele mamei prin locul în care a simtit prima miscare a fatului.

La pubertate, baietii erau instruiti în miturile grupului totemic, trebuind sa învete legea în contextul riturilor de initiere. Femeile nu aveau aceasta datorie, de aceea nu erau pedepsite cu asprime, ca baieti, în cazul încalcarii legii.

Datoria batrânilor gintei era sa impuna legea celor care o încalcau, femeilor care nu o cunosteau si vrajitorilor care  erau socotiti raspunzatori de orice boala sau moarte, fiindca distrugeau armonia legii. În prezent legea si-a pierdut efectul, prin distrugerea traditiilor în urma venirii europenilor în Australia.

Religiile populatiilor oceanice

Viata spirituala a manifestarilor din Oceania era dominata de Mana, acea putere care da unei fiinte sau unui lucru un loc aparte în ordinea existentiala. Statul era considerat locul unde domneau lumina, prietenia, moralitatea si reciprocitatea. Acolo se afla si “coliba barbatilor” unde se savârsea ritualul initierii baietilor, dupa ce erau supusi unor teste destul de grele. Dupa circumcizie, erau initiati în problemele barbatilor si ale moralitatii totemice.

Melanezienii nu construiau locasuri de cult, nu aveau preoti, vizionari, clarvazatori. Aveau o structura sociala egalitara, bazata pe reciprocitate.

Viata religioasa a polinezienilor din Oceania era dominata de ideea de putere si TABU. Ei aveau structuri ierarhice si autoritare si au organizat pâna în cele mai mici detalii activitatii sociale, în functie de puterea detinuta în societate. Întreaga viata era un ritual predeterminat. Aveau temple de piatra si de lemn, unde savârseau jertfele de porci si oameni. Practicau antropofagia.

Pentru melanezieni, mana era o capacitate sau un dar în plus. Polinezienii subliniau ideea de putere obligatorie care sta la baza structurii sociale: un conducator putea sa-si impuna propriile TABU-uri, încalcarea lor fiind pedepsita cu moartea.

Notiunea de Mare Zeu creator s-a mentinut destul de bine în Polinezia. MANA era socotita o putere supranaturala difuza în care se scalda universul. Mortii si unii dintre vii aveau o parte mai mare decât altii. Cultul mortilor are un loc important. Craniile mortilor sunt depuse într-un loc TABU de unde supravegheaza toata regiunea.

Abuzurile de putere si nemultumire cauzate de aceste de aceste abuzuri au dus în cele din urma la parasirea traditiilor vechi polineziene. Traditiile erau deja în criza la venirea misionarilor si crestinismul s-a raspândit rapid. Au aparut însa si noi culte animiste.

Autor: Catalin Stanculescu, editor www.descopera.org


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ