biblioteca-alexandriaPierderea celei mai mari arhive de surse si  de cunostinte din lumea antica, Biblioteca din Alexandria, a fost plânsa de toate vârstele. Dar cum si de ce a fost pierduta este înca un mister. Misterul nu exista din cauza lipsei de suspecti, ci din cauza unui exces.

Alexandria a fost  fondata în Egipt de catre Alexandru cel Mare. Succesorul lui s-a numit Faraon ca, Ptolomeu al  II-lea Soter, a fondat Muzeul Regal sau Biblioteca din Alexandria în 283 î.Hr. Muzeul a fost un altar inchinat muzelor modelat dupa Liceul lui Aristotel în Atena. Muzeul a fost un loc de studiu care a inclus zone de curs, gradini, o gradina zoologica, si altare pentru fiecare dintre cele noua muze, precum si Biblioteca în sine. Aceasta a fost estimata la un moment dat ca a avut peste o jumatate de milion de documente din Asiria, Grecia, Persia, Egipt, India si multe alte natiuni. Peste 100 de cercetatori au trait în timpul Muzeului avand dreptul deplin de a efectua cercetari, a scrie, a tine prelegeri sau traduce si copia documente. Biblioteca a fost atat de mare incat a avut de fapt o alta sucursala sau „fiica” – anume Biblioteca de la Templul lui Serapis.

La inceput Biblioteca nu era deschisa publicului si avea legi stricte. Suveranii ptolemaici erau cunoscuti pentru mania lor de a colectiona astfel de valori spirituale. Ptolemeu al II-lea a cerut tuturor calatorilor care soseau în Egipt sa declare orice manuscris pe care-l aveau asupra lor; textele care nu erau înca în colectie erau copiate înainte de a fi returnate posesorilor (teoretic, cel putin). Caci s-a dovedit ca se înapoiau copii ale acestora, originalele fiind pastrate… Ptolemeu al III-lea a cerut atenienilor manuscrisele cu primele versiuni ale operelor clasice grecesti precum marile tragedii ale lui Eschil, Sofocle si Euripide. Au fost achizitionate, de asemenea, cartile care au apartinut bibliotecii personale a lui Aristotel, iar marea colectie a Atalizilor (suveranii regatului elenistic Pergam), de peste 200.000 de volume, a fost transferata de asemenea la Alexandria.

Prima persoana de vina pentru distrugerea Bibliotecii este nimeni altul decât Iulius Cezar însusi. În 48 î.Hr., Cezar a fost urmarit de Pompei în Egipt, când a fost brusc oprit de o flota de egipteni la Alexandria. Foarte mult in inferioritate numerica si în teritoriul inamic, Cezar a ordonat navelor în port sa fie incendiate. Focul s-a extins si a distrus flota egipteana. Din pacate, de asemenea, a ars o parte din oras – zona în care se afla marea biblioteca. Cezar a scris de incendiul din port, dar a neglijat sa mentioneze arderea Bibliotecii. O astfel de omisiune insa nu dovedeste nimic.

Povestea a doua legata de distrugerea Bibliotecii este mai populara, datorita în primul rând lui Edward Gibbon in „Declinul si caderea Imperiului Roman”. Dar povestea este, de asemenea, un pic mai complexa. Teofil a fost Patriarh al Alexandriei intre 385 – 412 d.Hr. In timpul domniei sale Templul din Serapis a fost transformat într-o Biserica crestina (probabil în jurul anului 391 d.Hr.), si este foarte probabil ca multe documente au fost distruse atunci. Templul lui Serapis a fost estimat sa detina aproximativ zece la suta din Biblioteca generala din Alexandria. Dupa moartea sa, nepotul lui Chiril a devenit Patriarh. La scurt timp dupa aceea, au izbucnit revolte atunci când Hierax, un calugar crestin, a fost ucis de catre public.

Alexandria a fost mult timp cunoscuta pentru politica sale violente si volatile.Crestini, evrei si pagâni toti traiau împreuna în oras. Un scriitor antic a sustinut ca nu exista nicaieri oameni care au iubit lupta mai mult decat cei din Alexandria. Imediat dupa moartea lui Hierax un grup de evrei care au ajutat la instigarea si uciderea lui au atras mai multi crestini în strada în noapte proclamând ca Biserica era in flacari. Atunci când crestinii s-au grabit în strada sa ii ucida pe cei din multimea evreiasca tot atunci a fost tarata pe strazi si ucisa Hipatia, savanta matematiciana al carei nume a devenit celebru tocmai din cauza acestei atrocitati.

Pentru distrugerea finala este considerat de vina  musulmanul calif Omar. În 640 d.Hr musulmanii au cucerit orasul Alexandria. Dupa ce a aflat de „o biblioteca mare care contine toate cunostintele lumii” califul a constatat ca daca vor contrazice Coranul asta va fi considerata erezie si vor fi arse, iar daca acestea vor fi de acord cu Coranul, sunt de prisos. Deci toate textele au fost distruse prin folosirea lor ca iasca pentru baile orasului. Chiar si atunci s-a spus ca le-a luat sase luni sa arda toate documentele.

Nu putem fi insa siguri de aceste detalii pentru ca aceste fapte de condamnare la adresa lui Omar au fost scrise de catre Episcopul Grigorie Bar Hebræus, un crestin care a petrecut o mare parte din timp scriind despre atrocitatile musulmane, fara documente istorice.

Deci, cine a ars pana la urma Biblioteca din Alexandria? Din pacate, de cele mai multe ori scriitori din lumea antica pana la Plutarh au spus ca vina ii apartine aparent lui Cezar (acesta insa a omis-o in biografia sa), pentru  Edward Gibbons (un ateu fervent, caruia i-a placut foarte mult sa dea vina pe crestini si Teofil) vinovati sunt crestinii si ura lor, pentru  episcopul Grigorie (care a fost deosebit de anti-musulman, acuzandu-l pe  Omar fara dovezi) de vina au fost musulmanii.

Chiar daca nu stim adevarul, putem conclude ca toti acestia mentionati mai sus au avut o vina mai mica sau mai mare in distrugerea Bibliotecii.

Tragedia reala, desigur, nu este incertitudinea de a sti pe cine sa dam vina pentru distrugerea Bibliotecii, ci cu atât mai mult sa invatam ca o buna parte din istoria antica, literatura si cunostintele acelor timpuri au fost pierdute pentru totdeauna. Si de acum incolo, sa incercam pe cat posibil sa evitam asta.

Surse selectate:
„Biblioteca disparuta”, de Luciano Canfora
„Declinul si caderea Imperiului Roman” de Edward Gibbons

Vezi aici toate articolele din aceasta serie:

http://www.descopera.org/marile-biblioteci-antice-pierdute-ale-omenirii/

3 COMENTARII

  1. De a doua distrugere a Bibliotecii din Alexandria este vinovat Împăratul Teodosiu, care a emis un edict care impunea distrugerea oricărei urme de „păgânism”. În timpul domniei lui au fost distruse numeroase temple, sacerdoţii fiind torturaţi si executaţi. Practic, acel Patriarh Teofil nu a făcut decât să aplice regulie impuse de şefii lui. Aceasta a produs şi revolta populaţiilor autohtone care au rectionat si ei la rândul lor ucigând pe călugării creştini.

  2. O fi si asta adevarat, dar si Mengele DOAR executa niste ordine.
    Si daca tinem cont de faptul ca Biserica era cam singura institutie de „cultura” a vremii…

LĂSAȚI UN MESAJ