Cavalerii si Ordinele lor

De la celebrii Cavaleri Templieri care se presupune ca au divizat lumea si o conduc prin organizatii secrete, de la Francmasonerie pana in trecut la armata nemuritorilor din Persia si chiar azi prin Cavalerii de Malta, ordinele militare si nu numai au fost puternic reprezentate si au influentat cursul istoriei.

Cinci ordine mari s-au format în Tara Sfânta între sfârsitul secolului al XI-lea si începutul secolului al XII-lea: Cavalerii Sfântului Mormânt (circa 1099), Cavalerii Templieri (circa 1118), Cavalerii Ospitalieri (circa 1099 sau ai Sfantului Ioan), Cavalerii de la Spitalul Sfanta Maria din Ierusalim (Cavalerii Teutoni) si Cavalerii Sfântului Lazar.

Pe parcursul acestor articole vom incerca sa invatam mai multe si sa-i intelegem.

Ca sa le intelegem mai bine trebuie sa cautam si sa dezgropam radacini ascunse in psihicul colectiv, radacini legate de fratiile mistice, de juramantul solemn, de onoare si legamant intre senior si vasal.

Ordinele cavalerești se înscriu în succesiunea ordinelor militare aparute în timpul Cruciadelor și al Reconquistei, fiind vorba atunci de ordine ale calugarilor razboinici. În Spania, apar primele ordine laice, precursoare ale ordinelor cavalerești, recompensând acțiuni eroice pentru apararea Creștinatații, apoi a statului.

Statutele Ordinelor cavalerești s-au inspirat din modelul Mesei Rotunde a ciclului de romane cavalerești referitoare la semilegendarul Rege Artur.

Un ordin militar este o societate crestina de cavaleri, care a fost infiintat pentru cruciade, si anume pentru apararea credintei (initial catolica, dupa reformare uneori protestanta), fie în Tara Sfânta sau împotriva Islamului (Reconquista) sau impotriva pagânilor (în special in regiunea Marii Baltice) în Europa. Mai multe comenzi au devenit secularizate mai târziu.

Un prim ordin secularizat a fost Ordinul Sf. Gheorghe fondat în 1326 de catre regele Carol I al Ungariei , care a facut toti nobilii sa jure loialitate fata de persona lui. Urmatoarea comanda seculara care este cunoscuta a fost Ordinul „Knights of the Band”, fondat de regele Alfonso XI de Castilia în 1332. Ambele ordine au existat timp de aproximativ un secol.

Scopul si functia

Caracteristica principala a ordinului militar este o combinatie militaro-religioasa a modurilor de viata. Unii dintre ei, cum ar fi Cavalerii Sfântului Ioan si Cavalerii de Saint Thomas aveau grija de bolnavi si saraci. O trasatura semnificativa a comenzilor militare este faptul ca sunt formate din „frati”.

In 1818, Joseph von Hammer a comparat ordinele catolice militare, în special, templierii, cu anumite modele, cum ar fi secta asasinilor. În 1820, José Antonio Conde a sugerat ca au fost modelate pe Ribat, o institutie fortificata religios care a unit un mod de viata religios cu lupta împotriva dusmanilor Islamului.

Având în vedere necesitatea de a avea o armata permanenta , ordinele militare au fost create, fiind adoptate ca al patrulea juramant monastic.

Dupa cruciade, amintirea acestor ordine cruciate militare a devenit idealizata si romantata,   rezultand în notiunea medievala de mai tarziu a cavalerismului , si este reflectata în romanele arthuriene.

Istoriografia moderna tinde sa interpreteze caderea de la Acre în 1291 ca finalul vârstei cruciadelor. Dar, în întelegerea contemporana, multe alte cruciade împotriva turcilor au fost planificate si executate partial pe parcursul secolului al XIV-lea si în secolul XV. Dupa aceasta perioada si odata cu disparitia amenintarii Imperiului Otoman si caderii Contantinopolului, ordinele cavaleresti au devenit mai mult un ritual la curte si puteau fi create ad-hoc , unele dintre ele pur onorifice. Aceste institutii, la rândul lor au dat nastere astazi ordinelor de merit.

Distinctie si clasificari

Heraldistul D’Arcy Boulton (1987) clasifica ordinele cavaleresti în felul urmator:

• Ordine monarhice sau dinastice
• Ordine Confraternale
• Ordine Fraternale
• Ordine prin juramant
• Pseudo-ordine
• Ordine de onoare

Bazat pe Boulton, acest articol face distinctia:

Ordinele cavaleresti in functie de momentul nasterii lor

Ordine medievale cavaleresti intemeiate în timpul Evului Mediu sau Renasterii precum Ordonanta Saint George, fondata de Carol I al Ungariei in 1325, Ordinul Jartierei , fondat de Edward III al Angliei în cca. 1348, Ordinul Dragonului, fondat de catre Sigismund al Ungariei in 1408, Ordonanta lânii de aur, fondat de Philip III, Duce de Burgundia în 1430, Ordinul St Michel fondata de Louis XI al Frantei în 1469.

Ordine moderne cavaleresti fondate dupa 1789 ca Ordonanta Sfântului Stefan (1561), Ordonanta Duhului Sfânt (1578), Sângele lui Isus Hristos (ordin militar) (1608), Ordonanta Thistle (1687).

Amintim aici in special Ordinul Coroanei (România) si Ordonanta Carol I (România)

Ordinele cavaleresti religioase

Ordine catolice cavaleresti: exclusiv pentru membrii Bisericii Catolice

Ordine protestante cavaleresti: binecuvântat de catre sefii bisericilor protestante

Ordine ortodoxe cavaleresti: binecuvântate de catre sefii bisericilor ortodoxe

Ordinele cavaleresti ca scop

Ordine cavaleresti monarhice si dinastice: fondate de un monarh , care este un izvor de onoare, o inspiratie, un erou chiar daca guverneaza sau nu  – Ordinul Mihai Viteazul , înfiintata de catre Regele Ferdinand I de România la 26 septembrie 1916

Ordine cavaleresti Confraternale: fondate de un nobil fie el mare sau mic ca si Ordonanta Saint Catherine, fondata de Humbert al II-lea, du Dauphin Viennois în cca. 1335 sau Ordonanta Saint Anthony , fondat de catre Albrecht I de Bavaria , în 1384

Ordine fraternale cavaleresti: fondate numai pentru un anumit scop ca Compania Lebada neagra , fondata de trei printi si 11 cavaleri în Savoia (1350)

Ordine cavaleresti prin juramant: fondate pentru o perioada limitata de timp doar de catre membrii care fac un juramânt

Ordine de onoare cavaleresti: constau numai in insigne de onoare acordate la ocazii festive, insemne onorifice

Ordine pseudo-cavaleresti: ordine la moda, autoproclamate, ordine-imitatii, fara statut de membru sau restranse.

Cele mai multe comenzi s-au creat înca din secolul al XVII-lea pastrand unele forme exterioare din comenzile medievale cavaleresti (cum ar fi ritualuri si structura), dar au fost, în esenta, ordine de merit. În timp ce in unele ordine trebuia sa te nasti nobil (cum ar fi Ordinul Sfântului Stefan al Ungariei), altele confereau un titlu la numire (cum ar fi Ordinul Militar al lui Max Iosif , stabilit în 1806)

In mijlocul secolului al XVIII-lea au inceput sa apara aceste pseudo-organizatii, si continua sa apara. Unele dintre acestea sunt de scurta durata.

Cei mai multi cercetatori sunt de acord ca un ordin cavaleresc (adica un ordin care poate acorda rangul de cavaler), trebuie sa aiba un honorum Fons („izvor de onoare”), provenind de la fondatorul sau si patronul actual pentru ca acesta sa fie considerat un ordin cavaleresc adevarat.