PrintPentru inceput vom incerca sa dam o definitie a psihologiei. Raspunsul la intrebarea “ce este psihologia?” nu este chiar atat de usor de dat, dupa cum pare la prima vedere. Nu intamplator in literatura de specialitate intalnim mai multe tipuri de defintii.

Unii autori prefera definitia tip butada, care spune ca “psihologia este stiinta studiata de psihologi”. Lasand la o parte caracterul vicios al definitiei, nu putem sa nu remarcam o anumita utilitate a ei. Totodata, definitia recunoaste caracterul de stiinta al psihologiei.

Alti autori recurg la definitii tip metafora: “psihologia este stiinta facuta cu arta”.

Cei mai multi autori au definit psihologia pornind de la etimologia cuvantului. Cum cuvantul “psihologie” este compus din doua cuvinte, “psyche” (psihic) si “logos” (stiinta), s-a afirmat ca “psihologia este stiinta psihicului”.

Luand in vedere aceste elemente, vom defini psihologia ca fiind stiinta care studiaza psihicul (procese, insusiri, stari, conditii, mecanisme psihice), utilizand un ansamblu de metode obiective, in vederea desprinderii legitatii lui de functionare, in scopul descrierii, explicarii, integrarii, optimizarii si ameliorarii existentei umane.

Elemente de specificitate ale psihologiei ca stiinta

Orice stiinta, pentru a exista trebuia sa aiba obiect de cercetare, metode, legi si finalitate. Acestea sunt elementele de specificitate ale psihologiei ca stiinta, si nu numai.

Ca obicete ale psihologiei avem, viata psihica interioara, comportamentul, conduita (activitatea) si omul concret.

Ca metode ale psihologiei avem motoda observatiei, metoda experimentului (de laborator, natural), metoda convorbirii (convorbirea standardizata, semistandardizata, si libera, spontana), metoda anchetei psihologice (pe baza de chestionar, pe baza de interviu) si metodele psihometrice (a testelor psihologice).

Sa definim psihicul

Acum stim ca psihologia este stiinta care studiaza psihicul. Bun! Dar ce este psihicul?

Daca raportam psihicul la ceea ce se numeste „conexiune universala” a lucrurilor el apare ca o expresie a vietii de relatie; daca raportam psihicul la materie, el va aparea ca functie a meteriei superior organizate (creierul); daca il raportam la realitatea inconjuratoare naturala, el va aparea ca reproducere in subiectiv a realitatii obiective; daca raportam psihicul la realitatea sociala, el va aparea ca fiind conditionat si determinat socio-istoric si socio-cultural.

Luand in considerare cele 4 caracteristici, acestea pot conduce la o posibila definitie a psihicului: „Psihicul este o expresie a vietii de relatie, un fenomen inseparabil legat de structurile materiale, o reproducere in subiectic a realitatii obiectice, un produs al conditionarilor si determinarilor socio-istorice si socio-culturale.

Psihologia in viata de zi cu zi. De ce este important sa acceptam ca avem o problema? De ce este important sa apelam la un psiholog atunci cand avem o problema?

Problema apare atunci cand noi consideram ca avem o problema, cand consideram noi o situatie ca fiind o problema. Ca sa facem un joc de cuvinte, problema din ziua de azi este ca acceptam din ce in ce mai greu ca avem o problema.

Statistic vorbind, 5 din 10 persoane nu fac diferentierea dintre psiholog si psihiatru si resimt o jignire atunci cand li se propune un consult pshilogic sau psihiatric, si asta pentru ca nu putem accepta ca avem o problema. Chiar si in cazul in care nu ar fi fi vorba de o problema psihologica sau psihiatrica, apeland la un specialist putem elimina aceste cauze din start, psihologul/psihiatrul putand face o trimitere catre neurologie, genetica sau alte specialitati care pot diagnostica boala si recomanda inceperea unui tratament.

Inca de la inceputurile psihologiei aceasta a fost privita ca ceva supranatural, considerandu-se ca obiect al psihologiei sufletul; sufletul neexistand se considera nula fiinta psihologiei ca stiinta.

Se observa zilnic aceasta rezistenta, aceasta opunere, reticenta fata de tot ceea ce tine de doctori, de psihologi, ca sa nu mai vorbim de psihiatri, in general reticenta fata de acceptul unei probleme reale. Este important sa acceptam ca avem o problema, acesta fiind rimul pas in rezolvarea ei. Din pacate si de cele mai mult ori, chiar si in cazurile psihosomatice, omul asteapta pana in ultima instanta, abia apoi apeland la un medic, cand poate fi prea tarziu.

Primul pas in rezolvarea unei problema este sa acceptam ca avem o problema, identificarea problemei. Un al doilea pas ar fi incercarea solutionarii ei, fie pe cont propriu fie apeland la un specialist.

Cand survine o problema, fie la nivel psihologic, neuropsihologic apare automat dificultatea in procesul de socializare, de unde rezulta exact scopul psihologului: sa ajute la integrarea subiectului in societate.

Sunt existente in prezent mai multe ramuri ale psihologiei: cognitiva, comparativa, educationala, experimentala, a personalitatii, industrial-organizationala, fiziologica, psihometria, psihologia sociala. In tarile in curs de dezvoltare prevaleaza activitatile din serviciile de sanatate, fiind dezvoltata psihologia clinica, scolara, counseling.

Campanii de informare

In functie de politica si economia fiecarei intreprinderi sau institutie publica, intalnim sau nu un psiholog in cadrul acesteia. In scoli, spre exemplu, psihologul se ocupa cu studierea comportamentului, nivelului de educatie, activitate in cadrul institutiei.

Psihologia muncii incearca sa obtina un randament mai bun de la salariatii unei intreprinderi, si buna functionare a psihicului la locul de munca si nu numai, incearca sa afle cauzele lipsei de randament, si sa le rezolve.

Sunt importante campaniile de informare a cetatenilor in legatura cu importanta unei bune colaborari psihosomatice, adica o buna functionare atat a corpului cat si a psihicului, si o buna relationare a acestora, educarea in scopul acceptiunii problemelor psihologice (tulburari de personalitate, depresii, si chiar nevoia de comunicare nesatisfacuta in cadrul familiei, cercului de prieteni, societate in general) si importanta libertatii de exprimare a unei nevoi, dorinte, fara a se ajunge la urmari precum acte ratate, vise/stari nevrotice, in alte cuvinte lipsa de randament si o incapabilitate de integrare in societate, normele si valorile ei.

Bibliografie

1.Mielu Zlate, 2006 – Fundamentele psihologiei, Bucuresti, Editura Universitara

Foto: http://www.aiu.edu

Autor: Cobzariu Maria Patricia, articol trimis pentru Concursul Descopera.org

/p


DISTRIBUIȚI

2 COMENTARII

  1. Câteva specificaţii: 
    Definiţia enunţată se referă la psihologia umană. Există şi psihologii ale altor specii de animale, intrând la un moment dat în zona etologiei.
    Articolul se referă în general la componente psihologice individuale, există şi psihologia maselor sau comportamente de grup.

  2. Bla Bla Bla care produce multa confuzie. Iti trebuie aprox. 3 vieti ca sa simplifici toata mizeria asta complicata pe care ne-o baga in cap sistemul asta bolnav. un sistem care produce sclavi moderni pe band rulanta.

LĂSAȚI UN MESAJ