Care sunt cele mai vechi carti descoperite pana acum? In acest articol vom enumera cateva din cele mai vechi carti scrise care s-au pastrat pana-n zilele noastre.

Cartea Mortilor (1400 i.en. – 1300 i.en.)

Din preocuparea egiptenilor pentru nemurire, ca si din credinta care o sustineau, s-a nascut una dintre cele mai tulburatoare literaturi religioase si funerare din toate timpurile.

In aceasta carte erau 42 de confesiuni cu 42 de „judecate”. Confesiunile erau cele mai distinctive, inovative si cele mai cunoscute din Cartea Mortilor.
Cele 42 de declaratii au fost gasite pe un papirus in mormantul lui Maiherpri.

Insa unii oameni vad aceasta carte ca pe o indrumare, altii ca pe un blestem. Legendele spun ca oricine va gasi aceasta carte si gaseste diamantele mentionate in ea, nu numai ca i se va da imortalitate, dar si puterea asupra mortii. Persoana respectiva avand controlul asupra vietii sau a mortii cuiva.
In aceasta carte se pot gasi descrise blestemele si catastrofele lumii din trecut, prezent si viitor, incluzand fiinte periculoase care aduc moartea.

Judecata Mortilor – Declaratia de Inocenta si Purificatie

Virtutiile lui Maat
Cateva din aceste declaratii le enumeram aici: „Nu am comis niciun pacat”, „Nu am furat”, „Nu am omorat barbati sau femei”, „Nu am furat grau”, „Nu am furat proprietatea lui Dumnezeu”, „Nu am furat pamant cultivat”, „Nu l-am blestemat pe Dumnezeu”, etc.

In capitolul 148 al cartii „Book of the Dead”, gasim 7 vaci si un bou. La fiecare animal este un tabel cu darile de mancare si bautura care au fost lasate. Vacile si taurul cu ofrandele lasate garantau continuitatea si vigoarea pentru Maiherpri in Lumea de Jos.

Papirusul a fost gasit in mormantul lui Maiherpri din Valea regilor, in 1899 de Loret.

Egiptenii au dovedit o preocupare constanta fata de problema mortii si a enigmelor ei, fapt ce si-a pus amprenta pe intreaga lor viata sociala si spirituala, conferindu-i o originalitate stranie.

Scrisa acum aproximativ 3400 de ani, aceasta carte se claseaza ca fiind una din cele mai vechi carti scrise pana acum.

Papirusul Edwin Smith (1600 i.en.)

Este cel mai vechi text medical din lume, datand din anul 1600 i.en. Acest papirus impreuna cu papirusul Ebers, se numara printre cele mai vechi si mai bine pastrate documente medicale. Celalalt, Papirusul Ebers datand din anul 1550 i.en. Un alt papirus medical important este papirusul Brugsch (in jurul anului 1300 i.en.)

Acest papirus este o dovada a faptului ca acum cateva mii de ani se efectuau operatii chirurgice. Scris in limba veche Egipteana, in jurul secolului 16 i.en., este bazat pe un material mai vechi cu sute de ani.
In acest document, este si o lista de 48 traume si cazuri de vatamari, fiecare cu o descriere a examinatiei, a tratamentului si prognozei.

Textul descrie diverse vatamari, incepand de la cap, dar continuand cu tratamente pentru fiecare cauza. Sunt mentionate tratamente pentru diverse infectii, pentru oprirea sangerarii, sau chiar sfaturi pentru cei care s-au lovit la cap si la coloana vertebrala, sa nu fie miscati pentru a nu cauza mai mult rau.

Papirusul descrie observatiile anatomice in detaliu. Gasim aici descrierea creierului, pulsatiile intercraniene, a vaselor de sange, a inimii etc. Insa functiile fiziologice ale organelor au ramas un mister in randul egiptenilor.

Invataturile lui Ptah-Hotep (2040 i.en – 1650 i.en.)

O carte mai veche decat „Cartea Mortilor” si papirusurile despre medicina, este cartea „Invataturile lui Ptah-Hotep”.
Se presupune ca aceasta carte a fost scrisa in jurul anilor 2300 i.en. si 2150 i.en. Insa s-au pastrat doar copi mult mai recente scrise intre anii 2040 si 1650.
Ptahhotep, uneori cunoscut ca PtahHotpe sau Ptah-Hotep, a trait intre secolul 25 i.Hr si 24 i.Hr. Ptahhotep a fost administratorul unui oras, si prim ministru in timpul domniei lui Djedkare Isesi in a 6-a Dinastie.
I-a fost atribuita scrierea „Invataturii lui Ptahhotep”, o piesa egipteana de „literatura inteleapta”, menita sa invete si sa educe oamenii.
El si descendentii sai au fost ingropati in Sahara. Mormantul lui Ptahhotep este aflat intr-o mastaba in nordul Saharei.

Fiul sau cel mare, Ptahhotep Tshefi, este creditat ca fiind autorul colectiei cunoscute sub numele „Maximele lui Ptahhotep”. Din pacate, nu s-au mai pastrat pana in zilele noastre, iar cele mai vechi copi care au supravietuit au fost scrise in prima perioada Regatului de Mijloc (Middle Kingdom), undeva intre anii 2040 i.Hr. si 1640 i.en.

Pana cand originalul, sau alte copi mai vechi nu vor fi gasite, Epopeea lui Gilgamesh ramane mai veche decat „Invatatura lui Ptahhotep” (The Instructions of Ptah-Hotep).

Epopeea lui Gilgamesh (2150 i.en – 2000 i.en)

Cea mai veche lucrare de literatura este „Epopeea lui Gilgamesh”, un poem epic scris pe 12 tablete de lut, gasite in vechea Mesopotamie, Irak-ul de astazi. Tabletele dateaza de acum peste 4000 de ani (2150 – 2000 i.en.).

Aceasta este cea mai veche forma de fictiune literara. Unii credeau ca este originara dintr-o serie de legende si poeme Sumeriene despre eroul – rege, mitologic, Gilgamesh.

Gilgamesh probabil a fost un conducator din secolul 27 i.en.

Multe surse au fost gasite, rescrise pe o perioada de 2000 de ani, dar numai cele mai vechi exemplare au fost folosite pentru o traducere corecta. Asadar, versiunile vechi Sumeriene, iar mai apoi versiunea Akkadian, care este acum referita ca editie standard, sunt cele mai des intalnite. Versiunea Akkedian, a fost editata in jurul anilor 1300 – 1000 i.en.
Chiar si acum, poemul epic nu este considerat complet, lipsind anumite fragmente.

Poemul lui Gilgamesh este destul de cunoscut astazi. Primele traduceri moderne au fost facute in 1880 de George Smith.

Continutul Epopeei
Povestea incepe cu o introducere a lui Gilgamesh din Uruk, ca fiind cel mai mare rege, doua treimi zeu si una om, cel mai puternic Rege-Zeu care a existat. Introducerea descrie gloria si maretia orasului Uruk.
Oamenii din vremea lui Giglamesh nu erau fericiti. Se plangeau ca este prea aspru si ca abuzeaza de puterea lui pentru a se culca cu femeile lor inainte de a o face ei. Prin urmare, zeita creatiei Aruru creaza omul-salbatic Enkidu. Enkidu era un barbat crescut in salbaticie, iar Gilgamesh era singurul care ii putea tine piept dar si cu care a devenit apoi prieten si frate.

Enkidu si Shamhat parasesc salbaticia pentru a face o nunta. Atunci cand Gilgamesh vine sa sarbatoreasca si sa se culce cu mireasa, gaseste intrarea blocata de Enkidu. Gilgamesh si Enkidu duc o lupta crancena. Dupa o vreme, Gilgamesh se retrage (sau este invins dupa alte versiuni – aceasta portiune lipseste si a fost completata din alte versiuni)

Giglamesh propune sa mearga cu el in padurea Cedar, sa taie niste copaci si sa omoare demonul Humbaba. Enkidu obiecteaza, dar nu poate sa-l convinga.

Pana la urma, Gilgamesh si Enkidu calatoresc spre padurea Cedar. Pe drum, Giglamesh a avut cinci vise, dar din pricina lipsei acestei parti, a fost greu de reconstituit.

Cand eroii ajung la Humbaba se intalnesc cu demonul-gardian al copacilor. Lui Gilgamesh i-a fost frica, dar dupa incurajarile lui Enkidu, cei doi se lupta cu el. Shamash trimite 13 vanturi pentru a-i ajuta, iar Humbamba a fost invins. Monstrul l-a rugat pe Gilgamesh sa-i crute viata, insa apuca sa-i blesteme pe amandoi inainte ca Gilgamesh sa-i puna capat vietii.

Gilgamesh respinge avansurile sexuale ale lui Anu (fiica a zeul cerului), iar Anu trimite „Taurul Cerului” pentru a se razbuna.
Taurul cerului ar fi fost o boala pentru pamanturi. Toate creaturile au fost afectate de seceta, deoarece, conform epopeei, apa a disparut iar vegetatia a murit. Gilgamesh si Enkidu, de data aceasta fara ajutor divin, omoara taurul si ii ofera inima lui Shamash.
Orasul Uruk celebreaza, dar Enkidu are un vis urat, ce este detaliat in urmatoarea tablita.

In visul lui Enkidu, zeii se decid sa pedepseasca pe cineva pentru omorarea Taurului Cerului si a Humbamba. Zeii il pedepsesc pe Enkidu. Enkidu povesteste totul lui Gilgamesh, apoi blesteama poarta care a facut-o pentru zei.
Gilgamesh era socat si se duce la temlu pentru a se ruga la Shamas pentru viata prietenului sau. Enkidu blesteama pe Shamhat, deoarece acum regreta ziua cand a devenit om. Shamash vorbeste din ceruri si arata cat de necinstit este Enkidu. Desi regreta apoi blestemul, el devine din ce in ce mai bolnav si descrie lumea de dincolo in timp ce moare.

Gilgamesh ofera daruri drept ofranda zeilor, pentru a Enkidu sa fie primit cu bine in „Lumea de Jos”.

Cand Enkidu a murit, Ghilgamesh a inteles ca nu este nici el nemuritor, si a inceput sa caute prin intreaga lume nemurirea. El l-a intalnit pe singurul om care a primit nemurirea de la zei, Utnapishtim, supravietuitorul potopului (mentionat mai apoi si in Biblie). Acesta i-a daruit lui Ghilgamesh o floare care, la batranete, i-ar putea readuce tineretea, insa pe drumul de intoarcere, un sarpe i-a furat floarea si a mancat-o. Ghilgamesh a ramas nemuritor doar prin constructiile si prin aventurile sale.

Epopeea lui Gilgamesh este probabil cea mai veche carte scrisa, datand de acum peste 4000 de ani.

Nu este imposibil ca sa se descopere inca un text in viitorul apropiat, care sa subclaseze cele mentionate in acest articol. Dar pana atunci, Epopeea lui Gilgamesh ramane cel mai vechi text descoperit vreodata.

Autor: Marius

5 COMENTARII

  1. Primul simbol si a doua imagine mi-a atras atentia extraordinar de mult si cum sunt o impatimita a Egiptului antic, voi incerca, intr-o tentativa de-a mea, sa traduc textul din a doua imagine…
    Primul simbol este „Ochiul Atotvazator a lui Horus”, ochiul lui Horus, al doilea simbol din dreapta este Cobra regala, adica zeita-cobra pe nume Meretseger si cel de-al treilea simbol din stanga, este Nekhbet, zeita primordiala care mentine puterea monarhului.
    De asemnea, coroana pe care o poarta este simbol al Egiptului de Jos.
    Culorile aveau o simbolistica foarte importanta in Egipt, iar culorie ca: rosu, verde, galben, etc. aveau o conotatie diferita fata de cea din prezent.
    Rosu= era culoare negativa, considerata a fi culoarea lui Seth, sau a desertului fara viata.
    Verde= culoarea vietii vegetale, a nemuriri, a renasterii, deci era culoarea zeului Osiris.
    Negru= culoarea pamantului roditor, simbol al lui Geb, zeu al pamantului.
    Albastru= culoarea cerului si a zeului Amon.
    Galben= simbol al aurului, simbol al nemuriri zeilor si din cauza aceasta avea un caracter sacru.
    Alb= simbol al puritatii si a bucuriei, a fericiri si a iubirii… de asemenea, simbol al Egiptului de Jos si toti zei care au coroana alba deasupra capului, inseamna ca acestia apartin Egiptului de Sus, si tot aici sunt si venerati.

  2. Ochiul lui Horus aduce in siguranta, sanatate, intelepciune si prosperitate. Cunoscut si ca „ochiul atoatevazator” protejeaza impotriva „ochiului rau” (a „deochiului”), veghind casa si vietatile. Pentru vechii Egipteni ochiul drept al lui Horus este simbolul soarelui iar cel stang al lunii. Ochiul drept este considerat datator de viata caci, conform legendei, din lacrimile sale au fost create toate vietatile. Ochiul lui Horus este un simbol pentru insanatosire, pentru refacere dupa experiente traumatizante, pentru intoarcere la viata. Este si un simbol al deschiderii ochiului interior, al trezirii constiintei de sine.
    P.S: uitasem ceva, dar nu-mi mai amintesc ce vroiam sa spun:D

  3. SUNT CONVINSA CA NU EXISTA VIATA MAI SENINA SI MAI FRUMOASA CA CEA PETRECUTA IN NATURA,NU EXISTA SUFLET MAI CURAT SI MAI FRUMOS CA CEL AL VIETATILOR CE CRESC DEPARTE DE LUME IN INIMA PAMANTULUI,PE VARFUL MUNTILOR LINISTITI PRINTRE IERBURI SI COPACI.NICI O PRINTESA NU A FOST DESCRISA LA ADEVARATA VALOARE A CELEI CE CRESTE IN ASEMENEA LOCURI.NICI UN SUFLET NU POATE FI ASEMUIT CU AL ACESTEIA.OCHII EI NEVINOVATI ADMIRA TRECEREA OAMENILOR CALATORI,SI POATE URMRINDU-I INCEARCA SA LE MIMEZE GESTURILE,ISI IMAGINEAZA CA ARE BRATE SI PICIOARE SAU CA PERSOANA PE CARE O PRIVESTE ESTE EA.EA…CARE NU SE VEDE NICIODATA INTR-O OGLINDA,NE VEDE PE NOI,NE PSTREAZA IN MEMORIE ASA CUM NE-A CUNOSCUT,POATE ISI AMINTESTE VESNIC DE NOI,POATE FRUMOSI SAU TINERI,;POATE O ASTFEL DE MEMORIE NE PASTREAZA VESNIC TINERI,VESNIC NAIVI,NE-A PRIVIT SI POATE A CREZUT CA ESTE EA(EL)S-A UITAT L NOI CA INTR-O OGLINDA IN TIMP CE NOI SARIM SPERIATI SAU SAR CEILALTI SI-I STRIVESC CAPUL-ATAT A COSTAT-O FPTUL CA PENTRU O CLIPA NE-A ADMIRAT CU OCHI EI INCETOSATI.PUTEM NOI PRIVI DINCOLO DE FORMA?PUTEM PTRUNDE OCHII ANIMALULUI DE LANGA NOI,CUM PERCEPE SAU CUM ADMIRA EL,CUM SE SUPUNE…NU POT SA NU MA GANDESC LA FRUMUSETEA ACELEI COPILE INVESMANTATA IN TOATE CULORILE PAMANTULUI,IN ROCHITE COLORATE DUPA CULORILE ANOTIMPURILOR.NIMENI NU STIE MAI BINE CA E SA-SI ASORTEZE CULORILE,FLORILE DIN PAR SI PAPUCII DIN PICIOARE.O VEDEM ADESEORI SI NE PLACE FARA SA BANUIM DE UNDE STIINT ACEASTA INNASCUTA LA EA,…O SIMTE,O ARE IN SANGE SI SINGURA SCOLA ,DEALTFEL SUPREMA A FOST NATURA.AM UITAT SA NE BUCURAM DE NATURA,NE-AU CENZURAT ACEST DREPT LACOMITI DE INNAVUTIRE ATRAGANDU-NE IN NEBUNIA LOR ,LUNDU-NE CEEA CE NE-A DARUIT DUMNEZEU,SETEA DE A-I ELIMINA PE CHAEYENI,DE A DISTRUGE FORTA SI TARIA ACESTUI PAMANT STIINTA SI CREDINTA IZVORATE DIN ACEASTA ACADEMIE LASATA DE DUMNEZEU OAMENILOR GRATUIT,ACAPARATA DE CEI LACOMI SI AVARI,DE CEI CE SE CRED INDREPTATITI SI MAI DESTEPTI CA DUMNEZEU SA INCORSETEZE SI SA NE TRANSFORME IN SCLAVI,PE NOI CEI NASCUTI LIBERI IN LUMEA ACEASTA IN CARE TREBUIE SA PLATETI LOCUL PE CARE STAI ACASA SAU PE MUNTE,LA PLAJA,APA PE CARE O BEI CUMULATA CU APA METEORICA SI APA DE PLOAIE-LA INTRETINERE.IN MOMENTUL IN CARE ACCEPTI NECONDITIONT TOTUL ESTI UN OM MORT PE TOATE PLANURILE,E CA ATUNCI CAND TE DROGHEAZA,AI LUMEA TA,IL AI PE DUMNEZEU INTR-O LUME IMPERSONALA SI BOLNAVA. NU TE MAI POTI BUCURA DE CASA TA ,DE BUNUL TAU AGONISIT DIN CAUZA ACESTOR DISTRUGATORI DE SUFLETE SI VISE ,ACESTI „OAMENI”CARE NU SE MAI SATURA SI NE SPUN CA SARPELE E SATANA.

  4. To assume the form of the snake Seta. Words spoken by the Osiris Ani, true of voice:
    I am the serpent Seta, whose years are many.Lying down, I am born every day.I am the serpent Seta, which dwelleth in the limits of the earthI lie down; I am born; I am renewed; I grow young  every day.

LĂSAȚI UN MESAJ