A fost Mama Natura pregatita pentru bomba atomica?
Natura e intr-un echilibru permanent, daca ceva exista, in mod sigur, exista si ceva care sa il consume, dar ce ar putea consuma deseuri radioactive?
In 1956, cercetatorii din Corvallis, Oregon dupa ce au sterilizat cu radiatii gamma niste conserve de carne, au observat ca unele s-au alterat. A.W. Anderson, seful de proiect al Statiunii de Agricultura Experimentala Oregon, a fost surprins.
Ce fel de organism poate supravietui unor doze atat de mari de radiatii? La o examinare mai atenta, a fost gasita o colonie de bacterii cu o membrana celulara groasa, care au fost numite Micrococcus Radiodurans. Aceasta denumire, a fost mai tarziu, schimbata in Deinococcus Radiodurans, dar micul organism capatase deja o porecla: Conan Bacteria.
De la descoperirea sa din 1956, D. Radiodurans a fost studiata amanuntit. In 1960, cercetatorii au izolat mecanismul responsabil pentru repararea mutatiilor din ADN-ul bacteriei. S-a descoperit de asemenea ca prezinta o structura unica a zidului celular, asemanatoarea archaebacteriei, dar a ramas clasificata drept bacterie, in continuare.
Domeniul Archaea prezinta urmatoarele caracteritici:
– Archaea are celule procariote.
– Spre deosebire de Bacteria si Eukarya, Archaea are membrane compuse din catene ramnificate de hidrocarburi atasate la glicerol prin legaturi de eter.
– Peretii celulari la Archaea nu contin peptidoglican.
– Archaea nu este sensibila la unele antibiotice care afecteaza Bacteria, dar este sensibila la unele antibiotice ce afecteaza Eukarya .
– Archaea contine rRNA archeal.
De asemenea, reprezentatii domeniului Archaea, traiesc in medii extreme si includ specii metanogene, halofile extreme si hipertermofile.
Mai tarziu, prin descifrarea genomului, a fost posibila o clasificare mai precisa. Veri apropiati ai D. Radiodurans au fost descoperiti traind in cele mai bizare locuri (izvoarele termale, fecale animale, stomacul uman, etc.).
Nimeni nu se astepta sa gaseasca o bacterie care e prolifica in preajma deseurilor nucleare, deoarece nu prea au existat asemenea deseuri, pana de curand. Pe de alta parte, viata a fost prezenta pe Pamant – probabil pregatita pentru conditii radioactive – de cel putin 4 miliarde de ani. Studiile recente indica faptul ca toate formele de viata, au un stramos comun, o bacterie cu perete celular gros, ce poate rezista atmosferei potrivnice si temperaturilor ridicate din preistorie. E evident ca aceasta bacterie nu a evoluat prea mult fata de stramosul sau, deci climatele extreme constituiau normalul acelei perioade. Climatul Pamantului s-a schimbat mult de atunci. Asa ca unde s-a ascuns Conan Bacteria pana acuma?
In general, pe Pamant, nivelul general al radiatiilor e scazut, dar asta nu inseamna ca nu exista zone radioactive. Unele izvoare termale dizolva filoane de uraniu si de radiu in apele lor, aducand izotopi instabili la suprafata. Izvoarele termale din Ramsar, Iran, de exemplu, contin cantitati mari de radiu, acest lucru duce la o iradiere constanta a zonei, de pana la 260 Gy. Oare aici s-a ascuns Conan?
Padurile pietrificate si straturile de fosile, pot contine niveluri mari de radiatii. Daca sunt in preajma unui zacamant de uraniu (asa cum sunt faimoasele fosile de dinozaur din formatia Morrison) aceste ramasite se vor „imbiba”cu radiatii. Nivelul de radiatie pe care il poseda e suficient de ridicat, pentru a forta muzeele sa foloseasca spatii speciale de stocare pentru anumite fosile si colectii de lemn fosilizat.
Desi aceste oase si paduri au fost considerate „moarte” timp de secole, poate ca ele au fost caminul familiei Deinococcus.
In 1999, Hassan Brim si colegii lui, au incercat sa ii diversifice lui Conan meniul. Prin inginerie genetica, au adaugat o gena, prelevata de la E. Coli despre care se stia ca ofera rezistenta sporita la nivelurile ridicate de mercur. Acest tratament a sporit capacitatile lui Conan. Prin combinarea rezistentei radioactive a lui Conan, cu capacitate de a procesa metalele grele, cercetatorii au creeat o unealta puternica. Scopul lor era sa creeze o bacterie care transforme deseurile metalice grele si compusii lor, in metale mai putin toxice si mai solubile chimic.
Experimentul a fost un succes, bacteria modificata a prosperat intr-un mediu radioactiv, saturat cu mercur.
Care o sa fie pasul urmator pentru Conan Bacteria?
Prin energie nucleara si dezmembrarea armelor nucleare, ii punem la dispozitie noi habitaturi. Este posibila o diversificare in aceste habitaturi sau acel sistem unic de reparatie a ADN-ului, o va impiedica sa evolueze? Avem multe de invatat despre potentialul si capacitatile acestei bacterii. Fie ca e vorba de o „reciclare” naturala a deseurilor radioactive, sau de simpla adaptare la conditiile mediului, Conan Bacteria, este cu adevarat, eroul nostru antic, in forma sa microscopica.
nemaipomenit de inovator articolul motiv de inspiratie pt.filmul; cand pamantul se va opri
articol de valoare; documentara,stiintifica,si de ce nu .religioasa nota 10 cu felicitari g. s.
Articolul este bunicel si este scris pe o limba accesibila, dar …. ce d-zeu inseamna in romaneste hidrocarbon ???
Cred ca am vrut sa zic hidrocarburi….just tired 🙂
cum naiba sa nu stii tu stella gradinaru ce este hidrocarbura?toanta si v..ca mai esti
hidrocarbura este ceea ce pui fa v..co in rezervor la masina lu barbactu