stiinta2Arhimede este unul dintre cei mai mari matematicieni si ingineri ai istoriei, singurul grec din istorie care a avut o contributie semnificativa, durabila si directa in domeniul mecanicii.
Impreuna cu Euclid si Lucretiu, Arhimede a exercitat asupra lui Galileo Galiei si a lui Isaac Newton o influenta benefica.
Interesul lui Arhimede fata de stiinta, s-a manifestat prin experimentele lui, prin importanta acordata verificarii experimentale a teoriei si in recunoasterea faptului ca principiile elementare care pot fi descrise matematic isi au corespondente in fenomenele fizice.
Realizarile celui mai mare matematician din istorie cuprind inventii practice si relatari anecdotice despre experimentele lui, precum si tratate matematice. Succesele cele mai importante au fost inregistrate in matematica, fizica, si astronomie.
In matematica, printre altele, a fost pe punctul de a descoperi logaritmii si a folosit o notatie stiintifica pentru numerele foarte mari, a dat principiile unei teori a masurilor marimilor geometrice, suprafetelor, volumelor, ilustrand un numar mare de exemple.

archimedesEchilibrul planelor

Arhimede demonstreaza in „Echilibrul planelor” legiile parghilor si cerceteaza centrul de greutate. Principiul lui Arhimede, celebra lege a flotabilitatii, este discutat in „Despre plutirea corpurilor”. Potrivit acestui principiu, atunci cand un corp este scufundat intr-un lichid este supus unei forte verticale de jos in sus egala cu greutatea lichidului dislocat.
O piatra mica va cantari mai mult decat cantitatea mica de apa pe care o disloca si de aceea se va scufunda. Dar un vas mare este tinut la suprafata de greutatea imensa a apei pe care o disloca si de aceea va pluti. Principiul lui Arhimede explica de ce plutesc corpurile si reprezinta unul din principiile fundamentale ale hidrostaticii
Alta consecinta a principiului lui Arhimede deriva dintr-o poveste celebra, dar probabil apocrifa. Regele Hieron banuia ca o cununa (nu o coroana, cum s-a spus de multe ori) care si era destinata nu a fost facuta in intregime din aur, ci continea si o cantitate oarecare de argint. Fara a distruge cununa (ceea ce ar fi fost un sacrilegiu), Arhimede trebuia sa descopere adevarul.

Gandindu-se la aceasta problema in timp ce facea baie, „in timp ce sedea in cada”, scrie arhitectul roman Marcus Vitruvius la circa doua sute de ani dupa moartea lui Arhimede, el a remarcat faptul ca din cada iese o cantitate de apa egala cu cantitatea dislocata de corpul lui scufundat. Aceasta i-a indicat o metoda de rezolvare a problemei si fara sa mai stea pe ganduri, a iesit din cada, grabindu-se spre casa in pielea goala si strigand in gura mare ca a gasit ceea ce cauta – „evrika, evrika”.

Arhimede aflase cum poate sa masoare densitatea unui obiect de forma neregulata. Pentru verificarea cununii regelui, el a introdus-o in apa si a masurat cantitatea de lichid dislocata de ea. Apoi a observat ca o cantitate egala de aur pur disloca mai putina apa; era deci clar ca acea cununita fusese falsificata.

Arhimede a afirmat ca daca ar gasi un punct de sprijin in spatiu ar putea misca si pamantul din loc „Dati-mi un punct de sprijin si pun pamantul in miscare”.
Arhimede nu a gasit acel punct, dar cuvintele lui au ramas celebre.

Tot lui Arhimede i se atribuie si o serie de inventii practice. Cea mai faimoasa este, fara indoiala, „surubul fara sfarsit”, un tub cu spirala folosit traditional pentru ridicarea apei. De asemenea, el a creat si un aparat care ilustra mecanic miscarile corpurilor ceresti, un fel de planetariu. Se pare ca tot Arhimede a inventat si dioptrul, un instrument pentru masurarea diametrului aparent al Soarelui.

Se spune ca Arhimede a trimis o falsa teorema prietenilor sai din Alexandria pentru a le demonstra ca „cei ce au descoperit ceva dar nu au dovezi in sprijinul afirmatiei lor pot fi considerati descoperitori imposibili”. Aceasta falsa teorema ne arata ca Arhimede avea simtul umorului.
Plutarh il prezinta pe Arhimede anecdotic, ca fiind concentrat asupra matematicii lui, cu mintea dusa si nepasator fata de aspectul sau exterior. Obisnuia sa faca figuri geometrice in cenusa din vatra sau pe uleiul cu care isi ungea corpul, fiind mereu preocupat si posedat de o divina preocupare, de dragostea si placerea pe care i-o oferea stiinta.

Demonstratia preferata a lui Arhimede reflecta relatia dintre conuri, cilindri si sfere. El a aratat ca daca aceste corpuri au aceeasi baza si inaltime (inchipuiti-va un con inscris intr-o emisfera care la randul ei este inscrisa intr-un cilindru), atunci raportul volumului lor este de 1:2:3. In plus, suprafata sferei reprezinta doua treimi din suprafata cilindrului in care este inscrisa. Aceasta relatie intre sfera si cilindru l-a incantat atat de mult pe Arhimede, incat si-a dorit ca pe mormantul lui sa fie gravata o reprezentare a celor doua figuri geometrice.

In anul 22 i.e.n. Arhimede a fost omorat de romani in timpul invadarii Siracuzei.

La peste un secol dupa moartea lui, Cicero, celebrul om de stat roman, care era administratorul Siciliei, a cautat mormantul lui Arhimede „si l-am gasit acoperit cu tufisuri si rugi”, avea sa scrie el. Am remarcat o coloana mica ridicandu-se deasupra tufisurilor, iar pe ea erau reprezentate o sfera si un cilindru.
Astfel, Arhimede se situeaza in fruntea listei de oameni de stiinta care, in marea lor majoritate, i-au urmat si care, fara indoiala, si raman indatorati intr-o masura mai mare sau mai mica..

Editat de Agatha, fragmente din „100 cei mai mari savanti ai lumii”, John Simmons.

LĂSAȚI UN MESAJ