mersul-pe-focMersul pe foc este activitatea prin care cineva merge pe carbuni, pietre sau cenusa incinsa, fara a-si arde talpile. In unele culturi (cum ar fi India), mersul pe foc face parte dintr-un ritual religios si e asociat cu puterile mistice ale fachirilor. In America, mersul pe carbuni, face parte din religiile New Age.
Tonny Robbins a definit mersul pe foc drept o activitate prin care se poate demonstra ca ca e posibil ca oamenii sa faca lucruri aparent imposibile. Prin aceasta tehnica, frica e transformata in putere. Cu toate acestea, Robbin nu considera ca actul prin care teama de a fi ars e invinsa de puterea mintii, ar avea ceva paranormal in ea. Depasirea fricii e prezentata drept o etapa din restructurarea gandirii proprii, ca si cum aceasta incercare prin foc, ar fi o initiere in ezoterism si intr-un grup special de oameni. Pentru cei timizi si care se simt neajutorati, avand atatia sprint-eri pe carbuni in jurul lor, o asemenea realizare pare un eveniment major.

Robbins poate ca a popularizat mersul pe foc, dar Tolly Burkan, fondatorul „The Firewalking Institute for Research and Education”, sustine ca el este cel care a introdus primul, aceasta practica in America de Nord. Dupa cum zice Burkan, mersul pe foc e o metoda de depasire a credintelor limitate, a fobiilor si a temerilor.
Mersul pe carbuni incinsi fara a fi ars, pare imposibil pentru majoritatea oamenilor, dar nu e mai imposibil decat introducerea mainii intr-un cuptor incins, fara sa te arzi. Cata vreme iti tii mana in aer, fara sa atingi cuptorul sau partile sale componente, nu te vei arde. De ce? Pentru ca aerul e un slab conducator de caldura si are o capacitate scazuta de inmagazinare a ei, in timp ce corpurile noastre au o capacitate mare de stocare a caldurii. Chiar daca cabunii sunt foarte fierbinti (intre 1000 si 1200 grade Celsius), o persoana cu talpi „normale” nu se va arde, daca se misca suficient de repede pe suprafata carbunilor, care la randul lor, nu trebuie sa aiba o capacitate mare de stocare a caldurii. Rocile vulcanice si anumite tipuri de lemn, intrunesc aceasta conditie.

De asemenea, esentele tari de lemn si carbunii sunt buni izolatori termici. Chiar daca lemnul arde, tot e un bun izolator termic, iar carbunele izoleaza de aproape 4 ori mai mult decat esentele tari de lemn.
Totusi oamenii se ard in timp ce se deplaseaza pe carbuni incinsi, dar nu din cauza ca le lipseste credinta sau vointa necesara, ci din cauza carbunilor prea fierbinti sau care au inca o capacitate mare de pastrare a caldurii, sau din cauza ca pielea talpilor e prea subtire sau nu s-au miscat suficient de repede. Dar ne putem deplasa chiar si pe carbuni foarte incinsi fara sa ne ardem, cata vreme avem talpile izolate cu un lichid ( apa sau transpiratie ). Daca va udati degetul si atingeti partea fierbinte a unui fier de calcat, nu va veti arde.
Dar chiar si stiind aceste lucruri, tot e nevoie de curaj pentru a merge pe foc. Michael Shermer de la revista „Skeptic”, a incercat sa mearga pe foc, si desi stia aceste lucruri, era evident ca ii era teama.

Instinctele noastre ne zic: sa nu faci asta! Mersul pe foc necesita un pic de credinta, dar si anumite cunostinte, cum ar fi:
– sa stii ca acei carbuni pe care vei merge, au fost pregatiti cum trebuie.
– ca te poti misca suficient de repede pentru e evita arsurile.
– si ca realitatea se va conforma teoriei.

Deci pana la urma, arsurile se datoreaza felului in care au fost pregatiti carbunii, ci nu vointei sau puterii mintii care creeaza un scut protector, sau altor forte paranormale si supranaturale. 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ