Spațiul cosmic ne fascinează. Este puțin înteles, uneori misterios, iar de aici până la povești și mituri mai este un singur pas. Deci, nu este surprinzător faptul că speculațiile și zvonurile abundă amatorii de astronomie. Iată câteva dintre cele mai cunoscute legende urbane despre spațiu. De la conspirații până la pareidolia, vom enumera câteva dintre cele mai populare mituri despre Univers.
Marele Zid Chinezesc este vizibil din spațiu
Acesta e un mit care continuă să se întoarcă la nesfârșit. În anul 1754, anticarul britanic William Stukeley a menționat într-o scrisoare faptul că “Zidul lui Hadrian e întrecut doar de Marele Zid Chinezesc, putând fi văzut de pe Lună”. În 1895, Henry Norman, jurnalist englez, a citat același lucru într-un articol de ziar. După anii 50 mitul a început să se răspândească, deși el a fost demontat de toate misiunile spațiale care au ajuns pe Lună, echipajele spunând că Marele Zid Chinezesc nu este vizibil nici măcar de pe orbită.
Aselenizarea a fost înscenată
După ce echipajul lui Apollo 11 a aselenizat pe 16 iulie 1969, au urmat mai multe misiuni de succes. În cadrul misiunilor Apollo 12, 14, 15, 16 și 17 (între anii 1969 și 1972), 12 persoane au avut norocul să pășească pe Lună. După toate aceste misiuni, există înca oameni care cred ca NASA a falsificat totul. Principalul argument este că nu se văd stelele pe cer sau că umbrele par “ciudate”.
Unele dintre cele mai bune dovezi ce demonstrează că oamenii au ajuns pe Lună nu se află în imagini, ci în rocile pe care le-au adus înapoi. Rocile aduse din misiunile Apollo cântăresc 382 kilograme. Aceste roci nu sunt la fel cu cele de pe Pământ și nu au aceeași compoziție chimică.
O altă dovadă că am ajuns pe Lună? Puteți vedea site-urile lunare unde a aselenizat Apollo 11. Orbiterul de recunoaștere lunară a realizat un set uluitor de imagini și bineînțeles, există un grup de oameni care au ajuns acolo și sunt bucuroși să povestească despre cum e să pașești pe o altă lume. Ar fi incredibil de dificil de păstrat un astfel de secret, având în vedere ca în programul Apollo au fost implicați zeci de mii de oameni din diferite părți ale globului, de la ingineri, oameni de știință până la astronauți.
În plus, există multe tehnologii pe care le folosim astăzi, ce n-ar fi apărut dacă n-am fi trimis oameni pe Lună.
Imagini cu chip de om pe Marte
După cum ne spune EVZ (și nu numai), o serie de imagini surprinse de Opportunity a aprins imaginația unor oameni care susțin că mai multe pietre marțiene ar fi, de fapt, părți ale unor străvechi statui asiriene.
Fața de pe Marte a rămas mult timp în imaginația publicului. Acum, că avem imagini de înaltă rezoluție ale suprafeței planetei, nu există dovezi pentru a crede ca fața ar fi creată de “vechii marțieni”. Fața de pe Marte este un caz de pareidolie – un fenomen psihologic care determină creierul nostru să vadă o față sau o altă formă familiară atunci când ne uitam la ceva necunoscut.
Este necesară o gândire critică, să punem întrebări și să căutam soluțiile științifice referitoare la lucrurile pe care nu le întelegem. După cum a spus Carl Sagan, „Afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare”.
Mercur e cea mai fierbinte planetă din Sistemul Solar
Deși Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare, nu este și cea mai fierbinte. Planeta cu cea mai mare temperatură medie a suprafeței este de fapt Venus – o consecință a atmosferei compuse în mare parte din dioxid de carbon.
Sunetul se aude și în spațiu
Suntem obișnuiți ca atunci când se produce o explozie să auzim și un zgomot puternic. Însă nu același lucru se întamplă și în spațiu.
Suntem familiarizați cu sunetul trecerii unei nave spațiale, a unei explozii sau a altor lucruri care sar în aer în filme, dar pentru că în spațiu nu există aer, nu există un mediu în care sunetul să se propage. Este posibil însa ca într-o nebuloasă, care este compusă dintr-un amestec subțire de gaz și praf, să se poată auzi sunete. Alte unde nu au nevoie de aer pentru a călatori, precum undele luminoase sau cele radio.
Vara este cald pentru că Pământul se află mai aproape de Soare
Pământul nu este mai aproape de Soare atunci când este vară în emisfera nordică, ci este exact opus. Planeta noastră este de fapt, în timpul verii, la cel mai îndepărtat punct față de Soare. Este întotdeauna mai cald în timpul verii deoarece Pământul este înclinat, iar razele Soarelui pică aproape perpendicular în emisfera nordică a Pământului.
Bibliografie:
https://svs.gsfc.nasa.gov//cgi-bin/details.cgi?aid=4185
https://www.space.com/26591-apollo-11-landing-site-nasa-video.html
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_missions_to_Mars
https://curator.jsc.nasa.gov/lunar/
https://www.space.com/3304-earth-closest-sun-dead-winter.html