Un hominid care a murit în urmă cu 90.000 de ani a avut o mamă Neanderthal și un tată Denisovan, conform analizei genomului extras dintr-un os descoperit într-o peșteră din Siberia. Este prima dată când s-a descoperit un individ aparținând a două grupuri umane distincte. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Nature pe 22 august 2018.

“Descoperirea unei persoane de origine mixtă este absolut incredibilă”, spune geneticianul Pontus Skoglund de la Institutul Francis Crick din Londra.

Echipa condusă de paleontologii Viviane Slon și Svante Paabo de la Institutul Max Planck din Leipzig, Germania, a efectuat analiza genomului dintr-un singur fragment de os descoperit în Peștera Denisova din Munții Altai, din Rusia. Numele Denisovanilor provine de la denumirea peșterii Denisova unde au fost descoperite primele fosile. Însă regiunea Altai a fost, de asemenea, populată și de Neanderthalieni.

Având în vedere variația genetică a oamenilor moderni și primii oameni, geneticienii știau deja că și Denisovienii și Neanderthalii au conviețuit împreună – de asemenea și cu Homo sapiens. Însă până acum nimeni nu a găsit descendenți de primă generație având astfel de legături.

Echipa lui Paabo a descoperit pentru prima dată rămășițele lui Denny acum câțiva ani, uitându-se printr-o colecție de peste 2000 de fragmente osoase neidentificate. Au folosit datarea cu radiocarbon pentru a determina că osul a aparținut unui hominid care a trăit cu mai mult de 50.000 de ani în urmă (limita superioară a tehnicii de datare cu radiocarbon, iar analiza genetică ulterioară a estimat că individul a trăit acum 90.000 de ani). Apoi au secvențiat ADN-ul mitocondrial al specimeniului și au comparat datele cu secvențele altor oameni primitivi. Această analiză a arătat că ADN-ul mitocondrial al specimenului provenea dintr-un Neanderthal.

Însă era doar jumătate din imaginea întreagă. ADN-ul mitocondrial este moștenit de la mamă și reprezintă doar o singură linie de moștenire, lăsând necunoscută identitatea tatălui și strămoșii acestuia.

În ultimul studiu, echipa a încercat să obțină o întelegere mai clară a strămoșilor prin secvențierea genomului și comparând variația ADN-ului cu cea a unui Neanderthal, a unui Denisovan, ambele descoperite tot în peștera Denisova și cu ADN-ul unui om din Africa. Aproximativ 40% din ADN s-a potrivit cu ADN-ul de Neandethal – dar alte 40% a corespuns cu cel Denisovan. Prin secvențierea cromozomilor, cercetătorii au stabilit de asemenea că fragmentul provine de la o femeie, iar grosimea osului sugerează că avea o vârstă de cel puțin 13 ani atunci când a murit.

Având un ADN similar cu ADN-ul Denisovanilor și Neanderthalilor în proporții egale, specimenul părea să aibă un părinte Denisovan iar celălalt Neanderthal. Dar exista și o altă posibilitate: părinții lui Denny ar fi putut aparține unei populații de hibrizi Denisovan-Neanderthal, adică Denny să nu fi fost prima generație rezultată dintr-un Denisovan și un Neanderthal.

Pentru a determina care dintre aceste posibilități este mai probabilă, cercetătorii au examinat diferențele dintre genomurile de Neanderthal și Denisovan. În peste 40% din cazuri, un fragment de ADN se potrivea cu genomul de Neanderthal, în timp ce altul se potrivea cu cel Denisovan. Asta arată clar ca Denny descinde dintr-un părinte Denisovan și unul Neanderthal.

Harris spune că întâlnirile dintre Neanderthali și Denisovani ar fi putut fi destul de frecvente. Acest lucru ridică o întrebare interesantă: dacă Neanderthalii și Denisovanii s-au împerecheat frecvent, de ce au rămas cele doua populații de hominide distincte din punct de vedere genetic pentru câteva sute de mii de ani? Harris sugerează că urmașii Neandethal-Denisovan au fost infertili sau aveau alte probleme biologice, împiedicând astfel combinarea celor două specii.

„Întâlnirile dintre Neanderthali și Denisovani ar fi putut avea și unele avantaje, chiar dacă există alte costuri”, spune Chris Stringer, un paleoantropolog de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra. Neanderthalii și Denisovanii nu erau atât de similari din punct de vedere genetic precum sunt rasele umane de astăzi și astfel încrucișarea ar fi putut oferi o modalitate de “completare” a propriilor genomi cu puțină variație genetică suplimentară.

Studiul ridică, de asemenea, întrebari cu privire la modul cum se întâmpla împerecherea între diferite grupuri umane – de exemplu, dacă au fost sau nu consensuale.

Cu o mama Neanderthal și un tată Denisovan, cum ar trebui să numim noul specimen? “Evităm să menționăm cuvântul hibrid”, spune Paabo. Termenul implică că cele două grupuri sunt specii distincte, în timp ce, în realitate, limitele între ele nu sunt bine conturate.

“Definirea unei specii noi nu este întotdeauna clară”, spune Harris și este interesant să vedem dezbateri cu privire la cum este aplicată clasificarea organismelor, dar de data asta, aplicată oamenilor.

Lucrarea poate fi citită aici: https://www.nature.com

LĂSAȚI UN MESAJ