Dezvoltarea și testarea vaccinurilor durează ani de zile, uneori chiar și decenii. Cu toate acestea, dezvoltarea vaccinului împotriva COVID-19 este cu totul altă poveste. De când a început pandemia, eforturile pentru a realiza un vaccin au avut un ritm fără precedent. În mai puțin de un an s-au acordat autorizații pentru două vaccinuri, realizate de Pfizer și Moderna și se așteaptă să mai urmeze câteva. Chiar dacă vaccinul a fost realizat atât de rapid, el a trecut prin toate etapele obișnuite de testare la fel ca orice vaccin sau medicament pus pe piață.
Cum a fost posibil acest lucru?
Finanțarea
Un aspect cheie este finanțarea – pentru realizarea vaccinurilor împotriva COVID-19 s-a contribuit din fonduri publice cât și private, eliminând astfel problema financiară cu care se confruntă dezvoltatorii de vaccinuri. Mai mult, cererea și urgența n-a fost niciodată atât de mare, iar suportul financiar a fost pe măsură.
Faptul că guvernele au cumpărat în prealabil vaccinurile este unul dintre factorii care au contribuit la realizarea și testarea lor într-un timp atât de scurt.
Tehnologia
Un alt factor care a contribuit la realizarea vaccinului în mai puțin de 1 an este tehnologia bazată pe ARN mesager. Deși vaccinul Pfizer / BioNTech este primul vaccin bazat pe ARNm care a fost aprobat pentru utilizare asupra oamenilor, tehnologia de producere este în curs de cercetare și dezvoltare de 2 decenii.
Realizarea vaccinului BNT162b2 a început pe 10 ianuarie 2020, atunci când secveța genetică a SARS-CoV-2 a fost publicată de Centrul chinez pentru controlul și prevenirea bolilor și diseminată la nivel global prin inițiativa GISAID (Global Initiative on Sharing All Influenza Data).
De atunci, genomul SARS-CoV-2 a fost secvențiat de peste 250.000 de ori de cercetători din toată lumea de la pacienți din diferite țări.
Vaccinurile bazate pe ARN mesager necesită doar informații secvențiale genetice virale pentru a iniția dezvoltarea și reprezintă un nou instrument pentru combaterea pandemiilor și a altor focare de boli infecțioase.
Prin această tehnologie, vaccinurile nu doar că sunt produse mai rapid și se cunosc multe despre profilul său de siguranță încă de la început, dar producția este mai rapidă și mai ieftină. O altă considerație este că în timp ce în cazul vaccinurilor tradiționale, fazele studiilor clinice sunt efectuate în serie, în cazul vaccinurilor împotriva COVID-19, acestea au fost făcute simultan, făcând procesul mai rapid.
Cercetările anterioare
Coronavirusul care provoacă COVID-19 este într-adevăr un virus nou, dar este foarte asemănător cu SARS și MERS. Acest lucru a fost de ajutor deoarece cercetătorii nu au început complet de la zero dezvoltarea unui vaccin. Prima informație necesară a cercetătorilor a fost secvența genetică a acestui nou coronavirus. Înainte chiar de a începe un studiu clinic, cercetătorii folosesc modele pre-clinice pentru a reduce listele cu potențiale ținte de vaccinare. Ei caută acele ținte care produc cel mai puternic răspuns imun, cu un profil de siguranță bun, iar acesta poate fi un proces lent și istovitor.
Deoarece de la focarul SARS din 2003 nu au mai existat alte focare, niciun vaccin SARS nu a mai fost finalizat. Dar strategiile de vaccinare și țintele potențiale – cum ar fi binecunoscuta proteină Spike – au fost identificate înainte ca dezvoltarea acelui vaccin să se oprească.
În vederea realizării acestui vaccin s-a beneficiat de experiența, obiectivele și strategiile privind vaccinul împotriva SARS din ultimele două decenii.
Recrutarea
În mod normal recrutarea participanților la studiu durează luni de zile, însă în cazul acesta, din dorința oamenilor de a ajuta, recrutarea s-a petrecut foarte rapid.
Dezvoltarea în paralel
Un alt avantaj care a dus la dezvoltarea rapidă a vaccinului este datorat numărului mare de dezvoltatori. Zeci de vaccinuri produse de diferite companii au fost dezvoltate și testate în paralel. Unii au folosit ținte diferite, alții au folosit tehnologii diferite – și având acest nivel de diversitate și saturație a dus la rezultate rapide într-un timp foarte scurt. Dacă un vaccin nu a trecut de testele clinice, au existat altele care au putut veni din urmă și astfel nu s-a pierdut timp pentru a relua totul de la capăt.
