Undeva pe internet, înaintea lansării online a filmului Cuties, a apărut o petiție semnată de 150.000 de persoane care cereau anularea lansării acestui film. Petiția avea o mică problemă: niciuna dintre persoanele ce a semnat petiția nu văzuse filmul. Filmul Cuties s-a aflat multă vreme în centrul unei controverse provocată de persoane complet stupide și care nu l-au vizionat. Controversa a reprezentat o ocazie rară de etalare a ipocriziei și a dublului standard din mediul online, dar poate fi considerată și caz de studiu pentru balonul-filtru în care sunt închiși majoritatea utilizatorilor de Internet din ziua de azi. Se poate constata ușor cum simpla expunere la aceleași păreri copiate la nesfârșit de la aceleași persoane și grupuri/platforme online a dus la crearea unor adevărate turme de zombie ce împrăștiau mai departe idei ce nu le aparțineau despre un film pe care nu l-au văzut. Oare de ce imi aduce aminte de cartea lui Salman Rushdie? Foarte relevant este și faptul că aceiași oamenii cred în ideea de fake news, dar sunt incapabili să conceapă faptul că ei înșiși distribuie activ așa ceva. Perspectiva lor complet distorsionată despre lumea în care trăiesc îi obligă să considere fake news orice informație ce le contrazice opinia.
Problema s-a accentuat atât de mult încât regizorul a început să primească chiar și amenințări cu moartea. Un aspect extrem de ironic e faptul că regizorul, Maïmouna Doucouré, a făcut acest film ca să evidențieze gradul de amploare socială a acelorași lucruri de care este acuzată. Doucouré se opune ferm pornografiei și a falsei promisiuni de obținere a „libertății” feminine prin intermediul unei imagini sexuale.
Cuties (Mignonnes, titlul original) a constuit debutul pe marile ecrane al regizorului Maïmouna Doucouré. Scenariul de la Cuties a fost ales câștigător la Sundance, ceea ce i-a permis producerea acestui film și distribuirea prin Netflix. Filmul a rulat fără probleme în cinematografele franceze. Problemele au început odată cu promovarea lansării online, Netflix a schimbat imaginea de prezentare a filmului cu alta în care fetele sunt prezentate în ținute sumare și în diverse poziții de dans, acest lucru a înfierbântat imaginația pudibonzilor de pe internet și a creat o controversă inexistentă. În urma valului masiv de critici, Netflix a înlocuit imaginea, a actualizat descrierea filmului și și-a cerut scuze pentru faptul că imaginea inițială nu a fost reprezentativă pentru film. Doucouré nu a știut de modificările făcute de Netflix, și consideră că imaginea folosită de Netflix nu este reprezentativă pentru mesajul filmului, dar a apreciat eforturile făcute de Netflix pentru a remedia situația.
Petiția online originală prezenta filmul în acest fel:
„This movie/show is disgusting as it sexualizes an ELEVEN year old for the viewing pleasure of pedophiles and also negatively influences our children! There is no need for this kind of content in that age group, especially when sex trafficking and pedophilia are so rampant! There is no excuse, this is dangerous content!”
Această petiție a fost semnată de 150.000 de persoane ale căror unice informații despre film erau posterul filmului, textul petiției și, mai târziu, câteva scene, rulate la nesfârșit, și selectate cu grijă de producătorii de controverse în masă de pe Youtube. A devenit o profeție ce se împlinea singură, asemănătoare cu panica satanică din anii 70-80.
Fabrica de indignare online, alimentată din plin de energia unor zombi ce alergau de zor în micile lor roți de hamsteri, crezând că sunt liberi, a făcut o nouă victimă. Reputația regizorului Maïmouna Doucouré a fost tăvălita în noroi. Filmul a fost lansat ulterior, dar numai după ce Netflix și-a cerut scuze și a făcut câteva schimbări în politica de promovare a filmului.
Dar cum rămâne cu filmul propriu-zis?
Filmul este povestea simplă, dar nuanțată, a unei fete de 11 ani (actrița are 14 ani) care e aparent blocată între 2 lumi contradictorii: lumea conservativ-religioasă în care a crescut și lumea prietenelor ei influențate de internet și mediile sociale. Doucouré a dorit că filmul să fie provocator de la bun început.
„Mi-am pus toată inima în acest film. Este și povestea mea, dar și povestea multor copii ce sunt forțați să facă parte concomitent din cultura liberală vestică și cultura conservatoare islamică”.
În film, Amy (interpretată de Fathia Youssouf, care a fost aleasă dintre cele 700 de fete ce au participat la audiția pentru rol) are rolul unui copil al unor imigranți musulmani din Senegal ce trăiesc în Franța. Ea visează să se alăture trupei de dans a colegelor ei de școală, vis care se ciocnește cu valorile tradiționale ale familiei ei. Spre deosebire de celelalte fete din anturajul ei, Amy își dă seama că a fi femeie, în cultura ei, înseamnă să fii un semi-cetatean cu semi-drepturi. La întâlnirile religioase femeilor le este reamintit în mod constant că trebui să fie complet supuse bărbatului. De aceea Amy găsește fascinantă aparenta libertate a fetelor din mediul online și a colegelor ei de școală. Scenele de dans din film sunt în mod intenționat cu conotații sexuale. Scopul e să arate clar mesajul transmis fetelor de mediile de socializare: asta vrem, asta încurajăm, asta căutăm. Spre finalul filmului, pe durata participării la concurs, regizorul face acest lucru și mai evident prin reacțiile spectatorilor și a membrilor juriului.
„Am scris scenariul acestui film după ce am petrecut un an și jumătate discutând cu pre-adolescente, încercând să înțeleg ideea lor de feminitate și felul în care mediile online o afectează. Mesajul principal al filmului constă în faptul că aceste fete ar trebui să aibă timpul necesar pentru a se bucura de copilărie și de a alege ce fel de adult doresc să fie.”.
„Online-ul ne afectează pe toți. Are o parte pozitivă, cea care ne oferă informații și imagini frumoase, care ne permite să întâlnim mai mulți oameni, dar are și o parte negativă, care ne-a modificat ideea de dragoste. Dragostea și respectul de sine sunt contruite prin intermediul like-urilor și follower-ilor. Fetele tinere văd felul în care femeile sunt transformate în obiecte, cu cât o femeie e privită ca un obiect, cu atât mai multe like-uri și follower-i are – fetele tinere văd un model bun de urmat și încearcă să imite aceste femei, dar nu au vârsta necesară ca să înțeleagă ce fac.”
Per total, filmul nu este o capodoperă, nu cred că multă lume ar fi dispusă să îl mai revadă. Dar este un film sincer despre greutățile maturizării feminine trecut prin filtrul valorilor a două societăți contradictorii. Este un film la care aș plăti biletul de intrare.
Să stăm drepți, dar să judecăm strâmb!
Merită interzis, blocat sau boicotat filmul Cuties pentru acele scene de dans in care apar copii?
În 2019, Seth Rogan a lansat filmul Good Boys. Personajele principale sunt 3 băieți de 13 ani (și actori de 13 ani) ce se pregătesc pentru o petrecere unde vor primi primul sărut. Printre activitățile lor se numără limbajul obscen, spionarea vecinilor dezbrăcați și băuturile alcoolice. Apoi avem scenele amuzante în care folosesc jucării sexuale: unul dintre ei sărută o păpușă gonflabilă, despre care se dă de înțeles că a fost folosită de unul dintre prietenii părinților lor, apoi toți trei se uită la materiale pornografice. A avut încasări de 110 milioane de dolari. In 2012, That’s My Boy (2012), în care Adam Sandler, a cărui personaj, în vârstă de 14 ani, își lasă profesoara însărcinată… A avut incasari de 57 de milioane de dolari. În 1994, Disney a lansat filmul Blank Check, în acest film este o scenă în care un copil de 11 ani este sărutat pe gură de o actriță de 32 de ani. Copilul este îndrăgostit și tot încearcă să o impresioneze de-a lungul filmului. În 1994, avem Interviu Cu Un Vampir în care Bradd Pitt se sărută cu Kristin Dunst (11 ani), filmul e considerat o capodoperă. În 1978, Pretty Baby, Brooke Shields (12 ani) joacă rolul unei prostituate minore a cărei virginitate este scoasă la licitație în bordel. În 1976, Taxi Driver, Jodie Foster (13 ani) joacă rolul prostituatei care flirtează și încearcă să îl dezbrace pe DeNiro. În 1972, o altă capodoperă, The Godfather 2, după ce Apollina se căsătorește cu Michael, urmează noapte nunții. Actrița avea 16 ani și și-a arătat sânii înainte de a începe o scenă explicită de sex cu Al Pacino.
Și lista poate continua: Kids (1995), Lolita (1962, 1997) Malena (2000), Léon: The Professional (1994), The Blue Lagoon (1980), Thirteen (2003) etc. Toate aceste filme, dintre care unele sunt considerate capodopere, conțin scene explicite de sex, nuditate sau interactiune fizică cu conotații sexuale între copii și adulți sau între adolescenți.
Poate ar fi mai bine să nu ne mai imaginăm probleme care nu există și să le vedem pe cele deja existente: Children of PornHub.