Sunt unele lucruri la care copiii, ba poate chiar și adulții, visează să le facă, deși sunt total greșite din punct de vedere moral. Aceasta e tema explorată de film.
Deși adulții sunt prezenți pe toată durata evenimentelor, filmul oferă o atmosferă demnă de Împăratul Muștelor, iar partea de supranatural sporește tensiunea ce se simte aproape în permanență în fundal. Prin urmare dacă aveți o problemă cu cruzimea de care pot da dovadă copiii, cred că e mai bine să evitați acest film.
Dacă doriți un altfel de suspans, dincolo de ideile convenționașe folosite în majoritatea filmelor de acest gen, aveți noroc cu acest film. Nu este un horror în sensul tradițional al cuvântului, dar reușește să depășească așteptările cinefilului. Sfârșitul e cu totul aparte, și reușește să te pună pe gânduri deoarece ne arată granițele, ce uneori sunt de netrecut, dintre lumea copiilor sau a adolescenților și lumea adulților.
La urma urmei, cât de multe știu părinții despre lumea interioară a copiilor și despre dinamica relațiilor dintre ei? Sunt oare copiii cruzi pentru că le place sau doar explorează la nivel de experiență personală, sau poate doar nu știu cum să își gestioneze emoțiile? Niciunul dintre copiii din rolurile principale nu au experiență cinematografică, dar fiecare reușește să își interpreteze rolul excelent. Dialogul este aproape inexistent, mai ales când au loc înfruntările dintre ei.
Filmul continuă să ne facă să credem că un lucru mare și rău va intra în scenă, din clipă în clipă, și acel lucru uneori intră, dar nu în forma în care ne-am fi așteptat. Deși în film sunt prezenți și alți copii, aceștia nu participă direct la evenimentele paranormale, dar par să fie implicați.
Dacă doriți un film atmosferic diferit de restul filmelor de gen, care nu ține de mână spectatorul și îl lasă să își caute răspunsurile pe cont propriu, dați-i o șansă.
