brazilia-padureIadul de verdeata si orasul disparut – in cautarea colonelului Fawcett

Ferm convins de existenta unui oras disparut de milenii in jungla braziliana, in 1925 un colonel britanic a pornit la drum pentru a descoperi originile civilizatiei sud-americane.

In portugheza, Mato Grosso inseamna „padure deasa”, un nume adecvat pentru izolatul stat brazilian cu o suprafata de aproape trei ori mai mare decat a Texasului. Pana in a doua jumatate a secolului XX putini albi incercasera sa investigheze acest teren, iar indienii erau singurii locuitori ai padurilor tropicale aproape de nepatruns.

In aceasta salbaticie calda si umeda, plina de specii de animale inca necunoscute zoologilor si locuita de triburi bastinase a caror existenta nu fusese nici macar banuita, au indraznit sa patrunda in aprilie 1925 trei exploratori. In cautarea unui fantomatic oras disparut, cunoscut lor numai sub enigmaticul nume de cod „Z”, acestia au avut de infruntat serpi veninosi, pesti carnivori, nori de insecte agresive si periculoase si o primire incerta din partea bastinasilor.

La cinci saptamani dupa ce au parasit capitala Cuiaba, conducatorul expeditiei i-a scris sotiei sale aflate in Anglia din asa numita, cu un titlu de rau-augur, Tabara a Calului Mort (unde ii murise propriul animal intr-o expeditie anterioara) : „Speram sa puteam strabate aceasta regiune in cateva zile. Nu trebuie sa te temi.” Acesta a fost ultimul mesaj primit de la exploratorul junglei.

Dincolo de val

Colonelul Percy Harrison Fawcett a fost obsedat timp de aproape doua decenii de rezolvarea misterelor din jungla braziliana. Intre anii 1906-1909 fusese trimis de guvernul bolivian sa exploreze granite acestuia cu Brazilia, si de atunci revenise de mai multe ori in acea salbaticie inexpugnabila, poreclita popular „iadul de verdeata”.

Conchistadorii spanioli ai Americii de Sud nu au gasit niciodata legendarul El Dorado sau tinutul femeilor razboinice cunoscute sub numele de amazoane, desi povestirile despre acestea continuau sa circule. Dar in 1911 au sosit vesti surprinzatoare despre descoperirea orasului disparut al incasilor, Machi Pichu, cuibarit in Anzii Peru-lui, de catre americanul Hiram Bingham.

In ulterioarele sale cautari si expeditii, bastinasii continuau sa-i vorbeasca lui Fawcett despre existenta altor orase disparute. Auzise, spre exemplu, ca in Chile exista un oras al regilor inca locuit, ale carui strazi erau pavate cu argint, iar cladirile acoperite cu aur. Se spunea ca locuitorii se bucurau de  viata binecuvantata sub conducerea unui monarh luminat. O calitate magica insa facuse orasul invizibil aventurierilor nedoriti sositi de aiurea. In Rio de Janeiro,, Fawcett a gasit o relatare din 1753 a unei de mult uitate descoperiri a ruinelor unui monumental oras de piatra; nu exista nicio evidenta ca acel oras a mai fost vizitat de atunci.

Fawcett i-a cerut unui psihometrist, care pretindea ca poate ghici originea unui obiect prin simpla cantarire in palma, sa evalueze o statueta inalta de 25 centimetri, sculptata in bazalt negru. I s-a spus ca, fara indoiala, aceasta provenea de pe continentul disparut al Atlantidei, de unde fusese luata de locuitorii care, fugind din fata dezastrului, s-au refugiat si au construit un mare oras in salbaticia braziliana. Cum numele acestuia nu era cunoscut, Fawcett l-a poreclit, conventional, orasul „Z”. O civilizatie mai veche decat cea a Egiptului astepta sa fie descoperita. Pe cand se pregatea pentru o alta expeditie, in 1924, Fawcett scria: „Nu ma indoiesc nicio clipa de existenta oraselor vechi. Intre lumea exterioara si secretele Antichitatii sud-americane a coborat un val”. Cel care avea sa patrunda dincolo de acest val urma sa imbogateasca enorm cunostintele despre trecut, dar si sa dobandeasca glorie eterna.

La varsta de 57 de ani, Fawcett stia ca aceasta va fi ultima lui sansa de a deveni aceasta persoana.

Dupa ce a strans fonduri de la diferite societati stiintifice si si-a vandut in avans povestea expeditiei si a asteptatelor descoperiri la North American Newspaper Alliance, la inceputul anului 1925 Fawcett era gata de plecare in marea aventura. Urma sa fie insotit de fiul sau Jack, in varsta de 21 de ani si de un tanar prieten, Raleigh Rimell. Probabil ca intoarcerea avea sa aiba loc deabia la sfarsitul anului urmator. Dar, in cazul in care nu reuseau sa revina din „iadul de verdeata” al Braziliei, niciun echipaj de salvare nu avea sa fie trimis in cautarea lor. Daca Fawcett, cu intreaga sa experienta, nu reusea sa supravietuiasca, atunci sansele altora erau si mai reduse. Din acest motiv, a refuzat sa schiteze un traseu precis al expeditiei sale.

Indicii amagitoare

In 1927, fiul cel mai tanar al lui Fawcett, Brian, a intalnit un calator francez la Lima, capitala Peru-lui. Traversand continental cu masina, francezul daduse pe o sosea din Minas Gerais, uu stat brazilian aflat intre Mato Grosso si Atlantic, peste un batran bolnav si aparent confuz. Acesta spusese ca purta numele de Fawcett. Cum nu auzise de exploratorul disparut, francezul nu insistase ca strainul sa i se alature.

Brian nu reusise sa stranga fondurile necesare pentru organizarea unei echipe de salvare. Deabia la sfarsitul anului urmator, North American Newspaper Alliance a trimis un grup, sub conducerea lui George Dyott, sa investigheze disparitia misterioasa a lui Fawcett. Un sef de trib local i-a spus lui Dyott ca zarise un batran alb, insotit de alti doi barbate mai timeri, amandoi schiopi. Se indreptau spre est, catre Atlantic. Dupa cinci zile, timp in care s-a putut observa fumul ridicandu-se din tabara lor, nu a mai fost zarita nicio urma a prezentei acestora.

Dyott s-a intors acasa convins ca Fawcett si cei doi tineri fusesera omorati de indieni, desi familia colonelului refuza sa accepte aceasta varianta.

Patru ani mai tarziu, un vanator elvetian, Stefan Rattin, s-a intors din Mato Grosso povestind ca Fawcett era tinut prizonier de catre indieni. Brian a aflat ulterior ca un baiat metis pretindea ca este fiul fratelui sau Jack. Toate aceste indicii, inclusive aparitia unor oase care se credea ca i-ar fi apartinut colonelului, s-au dovedit a fi piste false. Brian a ajuns la concluzia trista ca soarta tatalui sau va ramane o enigma; iar misterul orasului „Z”, pentru totdeauna neelucidat.

Colonelul Fawcett ii marturisise lui Brian: „Fie ca patrundem in salbaticie si reusim sa ne intoarcem, fie ca ne lasam oasele sa putrezeasca acolo, un lucru este sigur. Raspunsul la enigma Antichitatii sud-americane, si poate a intregii lumi preistorice, va putea fi gasit cand aceste orase vor fi localizate si deschise cercetarilor stiintifice. EU stiu ca ele EXISTA!”

Va urma: Marile orase disparute

Autor: Catalin Stanculescu, www.descopera.org


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ