Ivan al-IV-lea avea numai trei ani cand devenea Mare Cneaz al Moscovei, in 1533, ca succesor al tatal sau (Vasili al-III-lea). Mama lui a fost regenta vreme de cinci ani, timp in care baiatul a fost instruit in arta guvernarii. Cand a murit – probabil victima a unei otraviri – el s-a trezit in centrul luptei pentru putere dintre diferite grupari boieresti. La varsta de 13 ani, Ivan a facut o miscare decisiva, ordonand arestarea unuia dintre rivali chiar in prezenta sa, iar apoi executandu-l. A fost o epoca sangeroasa. Din fericire, a existat si influenta mitropolitului Bisericii Ortodoxe Ruse. La 16 ani Ivan a urmat sfaturile prelatului in doua chestiuni importante: la 16 ianuarie 1547 s-a incoronat tar al intregii Rusii, iar o luna mai tarziu s-a casatorit cu Anastasia Romanov. Macarie voia sa faca din Moscova noul centru al crestinismului, „a treia Roma”.
„Doua Rome s-au prabusit”, afirma el „dar a treia se va ridica si va dura, iar a patra nu va mai fi! Se sustinea, asadar ca Ivan era nu numai descendent direct al imparatului roman Augustus, dar si principalul conducador laic al intregii crestinatati. In sprijinul grandiosului sau plan, Macarie a scos la iveala documente bisericesti despre profunda cucernicie a unor rusi si a convocat doua sinoade ale Bisericii care i-au proclamat sfinti. Pe langa renasterea religioasa, in aer plutea reforma politica. Urmand sfatul unui grup cunoscut sub numele de Consiliul ales, Ivan a dat un nou cod juridic, a incercat sa imbunatateasca conditiile serviciului militar si a dat autoritatilor locale mai multa putere. In ceea ce priveste casatoria, parea fericita. Pana sa moara, in 1560, Anastasia a adus pe lume sase copii, din care au supravietuit doar doi. Avea o influenta benefica asupra sotului ei, reusit sa-i domoleasca apetitul pentru distractii grobiene, betii, sporturi salbatice si zgomotoase de forta.
Intre 1547 si 1552, Ivan s-a lansat intr-o serie de campanii impotriva tatarilor, lasand Moscova in grija lui Macarie. A reusit sa slabeasca puterea acestor invadatori de origine turcica si a anexat la Rusia teritoriile lor de pe malurile fluvului Volga. Intorcandu-se triunfator in capitala, le-a spus boierilor „Acum nu ma mai tem de voi!” si din acel moment, a inceput sa guverneze ca un autocrat. A mai existat totusi o ultima provocare din partea nobililor nemultumiti. La inceputul lui 1553, Ivan era grav bolnav i-au cerut sa numeasca un succesor, pentru cazul cand ar fi murit prematur. Dorind sa evite o alta regenta au protestat cand Ivan l-a desemnat pe fiul lui Dmitri, inca nevarstnic, si au propus ca succersor pe un var, Vladimir. Dar tarul a fost de neclintit si, chemandu-i pe boieri in incaperea in care zacea, le-a dat sa sarute crucea in semn de supunere fata de Dmitri. Dupa insanatorire, tarul a facut un lung pelerenaj de recunostinta la mormantul sfant.
Urmatoarea campanie militara a lui Ivan o incercarea de a asigura Rusiei iesirea la Marea Baltica s-a sfarsit indecis, iar el s-a vazut nevoit sa apeleze la Papa GARIGORIE al XIII-lea pentru mediere cu Polonia si Suedia, adversarii sai. Pentru poporul rus, aceasta a inseamnat instaurarea domniei terorii. Tarul participa personal la torturarea si uciderea adversarilor.
In timp ce in tara domnea terorismul de stat al tarului, in viata lui de familie era un haos si tragedie. Desi ii fusese sincer si credincios Anastaniei, la doua saptamani dupa moarta ei a anuntat ca vrea sa se recasatoreasca. Urmarea de data aceasta o alianta politica, prin casatoria cu o sora a regelui Poloniei Sigismund al-II-lea August. Cand Sigismund l-a refuzat, Ivan a luat de sotie o frumoasa asiatica pe nume Maria, fiica carmuitorului carcazian Temgruk. Singurul lor copil, un baiat, a supravetiut numai doua saptamani, iar dupa aceea Ivan a ignorat-o cu desafarsire pe Maria. Dupa moartea ei tarul s-a casatorit a treia oara cu Marfa, dar numai saisprezece zile a murit si ea, probabil inainte ca legatura lor sa se fi consumat. In cazul ambelor decese s-a vorbit in soapta despre otrava. Desi era impotriva regulilor Bisericii, la doua luni de la disparitia Marfei Ivan s-a casatorit a patra oara, cu o femeie din popor pe nume Anna. Aceasta a fost trimisa la manastrie. Alte doua sotii ibovnice, in ochii dezaprobatori ai oamenilor Bisericii au urmat una dupa alta alta inainte ca Ivan sa se casatoreasca in 1581 cu Maria Nagaia fiica de boier. In anul urmator ea i-a nascut un fiu Dmitri (Dmitri al Anastasiei se prapadise). In 1581 fuil cel mare al lui Ivan si avand acelasi nume, tareviciul Ivan, avea 27 de ani si era casatorit a treia oara.
Celelate sotii ale sale fusesera alungate de catre tar si nici a treia, Elena, nu-i era acestuia pe plac. Cand Ivan si-a certat nora, gravida reprosandu-i lipsa de modestie in imbracaminte, tareviciul s-a simtit dator sa intervina. In timpul altercatiei, Ivan a ridicat sceptrul cu varf de otel si si-a ranit mortal fiul, lovindu-l in cap. Coplesit de remuscari, tarul a inceput sa alcatuiasca lisca tuturor victimelor terorii sale lista care, inaintea mortii lui, in 1584, se numarau mai mult de trei mii de nume. Copii ale listei , insotite de donatii au fost trimise in numele lui principalelor manastri din Rusia, cu instructiunea de a inalta rugaciuni pentru odihna sufletelor lor.
Autor: Gabi Dinca, editor www.descopera.org
Interesant articol.