Manuscrisele de la Nag Hammadi

In anul 1945, intr-una din pesterile unui munte, un taran a facut o descoperire arheologica extraordinara la Nag Hammadi. Aici, in Egiptul superior, taranul a descoperit 52 de texte care inlcud asa-numitele „Evanghelii secrete”, poeme si mituri atribuind lui Isus ziceri si credinte care sunt foarte diferite de Noul Testament.

Manuscrisele de la Nag Hammadi contin o varietate de texte, de la evanghelii secrete, poeme si descrieri quasi-filosofice ale originii universului, pana la mituri, magie si instructiuni ritualice. Muhammad Ali a recunoscut ca o parte din texte s-au pierdut pentru totdeauna, arse sau aruncate. Insa ceea ce a ramas este remarcabil: 52 de texte din primele secole ale erei crestine, inclusiv o colectie de Evanghelii crestine necunoscute pana atunci.

Muhammad-Ali al-Samman, cel ce a descoperit manuscrisele, a povestit dupa 30 de ani cum s-a intamplat totul.

Sapand in jurul unui bolovan pentru un pamant moale folosit pentru fertilizarea ogoarelor, Muhammad Ali a gasit un ulcior inalt de aproximativ un metru. In interiorul ulciorului a descoperit 13 carti-papirus legate intre ele.
Dupa ce s-a intors acasa, a aruncat cartile si foile de papirus peste paiele adunate pe pamantul de langa cuptor. Mama lui Muhammad a recunoscut ca a ars multe dintre papirusuri in cuptor, impreuna cu paiele cu care aprindea ea in mod obisnuit focul. Muhammad a dus cartile la al-Qummus pentru a fi in siguranta.
Un profesor de istorie din zona, Rahgib, a vazut una dintre carti si a banuit ca este de valoare. A primit o carte de la al-Qummus si a trimis-o la un prieten din Cairo pentru a afla valoarea sa.

Codexul a fost vandut pe piata neagra a negustorilor de antichitati din Cairo. Alte 5 texte au fost scoase prin contrabanda din Egipt si oferite spre vanzare in America. Profesorul Gilles Quispel, istoric al religiilor la Universitatea din Utrecht (Olanda) a auzit si el despre codex si indeamna fundatia Jung din Zurich sa cumpere codexul.
Ajuns pana la urma in mainile sale, descopera ca din codex lipseau cateva pagini, iar in anul 1955 a plecat spre Egipt pentru a incerca sa gaseasca Muzeul Copt. (In imagine Gilles Quispel lucrand la textele Nag Hammadi, impreuna cu Henri Charles Puech – stanga si Pahor Labib – mijloc).
Ajungand la Cairo, s-a dus la Muzeul Copt si a imprumutat pozele unor texte. Intors in camera de la hotel, a incercat sa descifreze textele. Urmarind prima linie de text, Quispel a tresarit suprins: „Acestea sunt zicerile secrete ale lui Isus, si pe care geamanul sau Juda Toma le asternu pe hartie”. Aceasta era evanghelia lui Toma. Recenta descoperire a intregului text ridica noi intrebari: A avut Isus un frate geaman? De ce acest text de auto-identifica ca fiind o Evanghelie secreta?
Quispel a descoperit ca acesta contine multe din zicerile cunoscute in Noul Testament, insa acestea, plasate in alte imprejurari, sugerau alte intelesuri si semnificatii.

Insa ceea ce tinea Quispel in mana, Evanghelia dupa Toma, era doar unul din cele 52 de texte descoperite la Nag Hammadi.

Primul codex contine 5 carti: Rugaciunea lui Sfantul Pavel, Apocrifa lui Iacob (Cartea secreta a lui Iacob), Evanghelia Adevarului, Tratat despre Inviere si Tratatul Tripartit.

Rugaciunea lui Sfantul Pavel

Rugaciunea Sfantului Pavel este primul manuscript din primul codex, numit si „Codexul Jung” din libraria Nag Hammadi. Textul, precum celelalte codexuri, este scris in limba copta, insa titlul este scris in greaca, limba originala a textului. Din acest manuscris lipsesc 2 randuri din prima pagina.
Textul este clar ca nu a fost scris de apostolul Pavel. Multi cercetatori ai textului l-au identificat ca fiind o scriere Valentiniana. Acest lucru indica ca a fost scrisa intre anii 150 si 300 e.n. Cercetatorii au facut paralele cu multe alte texte ce ar putea fi drept surse, incluzand Corpus Hermeticum, Cele 3 stele ale lui Seth si Biblia dupa Filip.

Apocrifa lui Iacob

Apocrifa lui Iacob, cunoscuta si sub numele „Cartea secreta a lui Iacob”, reprezinta un apocrif al Noului Testament. In acest text sunt descrise invataturile secrete ale lui Isus catre Petru si Iacob, date dupa invierea Lui, inainte de inaltare.
O tema majora este cea ca trebuie sa accepte suferinta, ca fiind ceva inevitabil.
Textul este o traducere greceasca din limba copta, si este singura versiune care s-a pastrat.

Isus da lectii apostolilor destul de neobisnuite, si aparent aflate in contradictie. El ii invita cu el pe Petru si pe Iacob in Imparatia Cerurilor, insa ei sunt distrasi de intrebarile celorlalti apostoli si pierd sansa. Dupa aceea, Iacob trimite 12 apostoli, indicand (precum si in alte documente apocrife) ca Iacob a devenit liderul miscarii.

Evanghelia Adevarului

Evanghelia Adevarului a fost denuntata ca „plina de blasfemii” de catre episcopul Irineu, care conducea biserica din Lion in jurul anului 180.

In cartea Evanghelia Adevarului, textele relateaza originea speciei umane in termeni foarte diferiti de pasajele obisnuite ale Facerii. Povestea Gradinii Raiului este spusa din perspectiva sarpelui. Aici sarpele, cunoscut de mult ca aparand in literatura gnostica ca principiul intelepciunii divine, ii convinge pe Adam si Eva sa ia si ei parte la cunoastere, in timp ce „Domnul” ii ameninta cu moartea, incercand cu gelozie sa ii impiedice a reusi sa atinga cunoasterea, si in cele din urma, dandu-i afara din Paradis.

Tratatul Tripartit

Acest text apartine secolului al III-lea sau al IV-lea si este o lucrare gnostica gasita la Nag Hammadi. Este impartita in trei parti si cuprinde teterminismul Tatalui, creatia umanitatii, raul, tripartitia umanitatii si actiunile Mantuitorului.

Cel de-al doilea codex contine 7 carti: Apocrifa lui Ioan, Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Filip, Ipostazele Arhonilor, Despre Originea Lumii, Exageza sufletului si Cartea lui Toma Contestatatul.

Apocrifa lui Ioan: Cartea secreta

Apocrifa lui Ioan (Cartea secreta a lui Ioan) incepe cu o chemare de a se descoperi mistere si lucruri ascunse in tacere, mistere despre care Isus l-a invatat pe apostolul sau Ioan. „Isus a plecat acolo de unde a venit (1.13)”
S-a estimat ca aceasta carte dateaza dintre anii 120 – 180 e.n.

In acest document gasim referinte a trei entitati: psihicul, spiritul si materia. Toate trei sunt descrise intr-un portret detaliat. Primul este „psihicul Adam”, al demiurgului Jaldabaoth (Satan) arogant in spirit, „sunt tatal si Dumnezeul, si peste mine nu este nimeni” cu cei sapte emisari, creati dupa imagine, reflectati in haos, al „Tatalui perfect, primul om in forma unui om”.

Evanghelia lui Toma

Evanghelia lui Toma dateaza din anii 50 – 140 e.n.

Ca si in cazul evanghelilor canonice, nici in privinta Evangheliei dupa Toma nu putem raspunde in mod precis cand si unde a aparut. Lipsesc manuscrisele autografe, iar referintele din text constituie incercari de a obtine legimitatea scrierii sub pretextul ca ar apartine unei figuri prestigioase, mai exact, un ucenic al lui Isus.
Despre locul in care a fost scrisa Evanghelia dupa Toma putem stii din indicatia pretioasa chiar in prologul cartii: „Acestea sunt cuvintele cele ascunse pe care le-a grait Isus cel Viu si pe care le-a scris Didimos Iudas Toma”. „Didimos” si „Toma” in graca inseamna „geaman”. In Ioan 11,16, se precizeaza: „Toma, care se numeste Didimos”.
Din informatiile privind faptele lui Toma, putem spune ca Evanghelia duap Toma a fost scrisa undeva in Orientul Mijlociu, intre anii 50 si 140, e.n.

Este usor sa ne dam seama ca Evanghelia dupa Toma (la fel ca multe alte scrieri) este un text gnostic. Gnosticismul este o religie dualista care isi propune eliberarea omului prin dobandirea unei cunoasteri (gnosis) tainice, ezoterice, rezervata unor initiati si superioara oricarei credinte. Aceasta idee este sugerata si din prologul Evangheliei.
Tot aici, gasim multe diferente fata de evanghelile canonice. In textele canonice (Ioan 11,26): „oricine crede in Mine nu va muri in veac”. In Evanghelia lui Toma gasim: „oricine va gasi intelesul acestor cuvinte nu va gusta moartea”. Aici, viata vesnica fiind dobandita prin cunoastere.
Un alt indiciu interesant: „Isus a spus: Fariseii si carturarii au luat cheile cunoasterii si le-au ascuns. Nici ei nu au intrat, nici nu i-au lasat pe cei care doreau sa intre. Iar voi fiti insteti ca serpii si curati ca porumbeii”.

In textul copt, cuvantul „cunoastere” este redat chiar prin termenul grecesc imprumutat (gnoza), care putea desemna invataturile ezoterice prin care se dobandea mantuirea.
Un alt indiciu prin care ne putem da seama de caracterul ezoteric, rezervat doar pentru initiati: „Isus a spus: Eu spun tainele mele acelora care sunt vrednici de tainele mele”
Insusi Isus vorbeste de „cheia cunoasterii” (Luca 11,52).

Desi contine multe elemente gnostice, Evanghelia lui Toma nu are arhitectura unui sistem de credinte gnostica.
Gasim intr-un pasaj o polemica importriva trinitarismului: „Isus a spus: Acolo unde sunt zei, ei sunt zei. Acolo unde sunt doi sau unul, eu sunt cu el.” Sa fie oare vorba de o respingere a unui model trinitar in favoarea celui dualist gnostic sau monoteist crestin?

Evanghelia lui Filip

In Evanghelia lui Filip gasim fapte si ziceri ale lui Isus total diferite de cele cunoscute, din Noul Testament.
„insotitorul mantuitorului este Maria Magdalena. Insa Hristos o iubea pe ea mai mult decat pe ceilalti Apostoli, si obisnuia sa o sarute pe gura sa. Ceilalti Apostoli fura raniti in sentimentele lor. Ei ii spusera lui Isus: „De ce tii la ea mai mult decat la noi toti?” Mantuitorul le raspunse: „Din cauza Mea”

Ipostazele Arhonilor

Ipostazele Arhonilor sau „Realitatea Conducatorilor” exprima mitologia gnostica a creatiei, a cosmosului si a umanitatii. Textul dateaza ca fiind scris in secolul III, e.n. si se presupune ca este originar din perioada tranzitionala in gnosticism, trecerea dintr-o etapa mitologica, intr-una filozofica.
Inceputul si concluzia documentului este crestin-gnostica, insa restul materialului este o naratie mitologica.
Lucrarea incepe cu un fragment cosmogonic. Desi numele sugereaza contactul cu legendele evreiesti, mitul se pare ca este anti-evreiesc. In afara de primul paragraf, lucrarea nu contine caracteristici non-gnostice. Deoarece textul original nu a fost descoperit inca, singura versiune disponibila astazi este cea gasita la Nag Hammadi.

Despre Originea Lumii

In lucrarea „Despre Originea Lumii” avem de-a face cu creatia si sfarsitul timpului. Cartea a fost gasita impreuna cu textele de la Nag Hammadi, in Codexul II. Cartea rescrie intreaga poveste a Genezei, si pozitia lui Yaldabaoth (demiurgul sau Satan) ca creator al lumii, indeplinind rolul de Zeu in Geneza. Mai mult, Sarpele din Gradina Edenului este descris ca un erou trimis de Sofia (insemnand intelepciune) pentru a ghida omenirea catre iluminare.

Cartea lui Toma Contestatarul

Acest apocrif al Noului Testament este cunoscut si ca „Evanghelia dupa Toma”. Mai mult de jumate din text reprezinta un dialog, iar la final un monolog. Se crede ca acest text a fost initial o lucrare crestina sub forma unei scrisori, ce mai apoi a fost transformata intr-un dialog, cum s-a intamplat cu alte texte.
Cartea lui Toma este posibil sa fie un text gnostic presarat cu elemente filolzofice iudeo-elenice, ajustate pentru audienta crestina.

Cel de-al treilea codex contine 5 carti: Apocrifa lui Ioan, Evanghelia Egiptenilor, Epistola lui Eugnostos, Sofia lui Iisus Hristos si Dialogurile Mesiei.

Evanghelia Egiptenilor

Evanghelia Egiptenilor este tot un text gnostic. Acest document este parte a colectiei Nag Hammadi. Ca subtitlu sta scris: „Cartea sacra a Mareului Spirit Invizibil”
Cele doua versiuni ale „Evangheliei Egiptenilor” au fost descoperite la Nag Hammadi.
Principalele teme cu care se confrunta gnosticii setieni, sunt despre intelegerea
Gnosticii setieni si-au indreptat atentia pentru a intelege cum a luat nastere pamantul si cum Seth, in interpretarea gnostica, este Isus reincarnat, cu scopul de a elibera sufletele.

Epistola lui Eugnostos

Epistola lui Eugnostos, sau „Eugnostos cel binecuvantat”, este una din lucrarile gnostice descoperite la Nag Hammadi, continand doua copi ale acestui text. Nu se stie exact daca aceasta a fost scrisa intradevar de un om numit Eugnostos („gandire corecta”).
Textul descrie cosmogonia esoterica a gnosticilor. Similara cu cosmogonia din Sophia lui Isus Hristos, este posibil ca aceasta lucrare sa fie o adaptare a epistolei pentru crestini.

Sofia lui Isus Hristos

In Sofia (intelepciunea) lui Isus Hristos gasim notiunea a trei divinitati intr-o ierarhie aparent bazata pe Geneza 1 -3 (Omul Nemuritor = Dumnezeu; Fiul Omului = ADAM; Fiul Fiului Omului, Salvarea = Seth).

Manuscrisul coptic este datat din secolul IV, insa contine si fragmente grecesti datand din secolul III. Textul este foarte asemanator cu Epistola lui Eugnostos, insa cea din urma prezinta modificari si adaugari crestine.
Continutul mistic descrie creatia zeilor, a ingerilor si a universului cu accentul unui infinit si metafizic adevar.

Textul este compus din 13 intrebari din partea discipolilor, urmate de un discurs al lui Isus. Cateva intrebari sunt: „Cum sa gaseasca adevarul”, iar Isus le raspunde explicandu-le ceea ce este minciuna. „Cum au luat nastere lucrurile?”

Intrebarile sunt referitoare la cum pot gasi adevarul – Isus explicandu-le ce este minciuna – , cum au inceput lucrurile, despre identitatea lui Isus, despre imortalitate, numarul de spirite si in cele din urma, ultima intrebare, de unde au venit si care este scopul omenirii.

Dialogurile Mesiei

In acest text, Isus discuta cu discipolii sai, in special cu Matei si Iuda / Toma. Textul a fost scris undeva intre anii 120 – 180 d.Hr. Textul contine discutii despre mitul creatiei bazat pe Geneza, cosmogonie interpretata si un fragment al unei viziuni apocaliptice.
Textul apare o singura data in codex si este grav deteriorat. Bucatile care au scapat indica continutul general al unei discutii cu Isus intr-un mod similar cu Evanghelia lui Toma. Este posibil ca acest text sa fie bazat pe Evanghelia lui Toma.

Cel de-al patrulea codex (in imagine) contine 2 carti: Aprocrifa lui Ioan si Evanghelia Egiptenilor.
Cel de-al cincilea codex contine 5 carti: Epistola lui Eugnostos, Apocalipsa lui Pavel, Apocalipsa a lui Iacob I, Apocalipsa a lui Iacob II si Apocalipsa lui Adam.

Apocalipsa lui Pavel (varianta copta)

Acest text nu trebuie confundat cu Apocalipsa lui Paul. Este mentionata de Epiphanius. Textul descrie urcarea lui Pavel in Ceruri, trecand prin diferite etape, iar Yaltabaoth (Satan – descris ca un om invarsta pe un tron) impiedicandu-l sa urce mai departe. Un suflet care nu are cunoasterea (gnosis) pentru a-l infrange pe Yaltabaoth, este trimis inapoi pentru a fi reincarnat.

Prima apocalipsa a lui Iacob

In prima carte a Apocalipsei a lui Iacob, sta scrisa conversatia lui Isus cu fratele sau (frate spiritual), Iacob.
Asa a vorbit Domnul meu cu mine: „vezi acum si prinderea mea. Ti-am dat un semn despre aceste lucruri James, fratele meu. Nu fara motiv te-am numit fratele meu. Iti voi da un semn, sa stii si sa auzi.”

„Eu sunt imaginea Lui. Am adus cu mine imaginea Lui, pentru ca fii Sai sa stie cine este. Iti voi arata totul din acest mister. Insa ei ma vor prinde peste doua zile, pentru mine sfarsitul este aproape.”
Iacob a spus: „Ai spus ca te vor prinde, insa eu ce pot face? Mi-a spus: Nu te teme, Iacob, caci si pe tine te vor prinde. Dar pleaca din Ierusalim.” (urmatoarele fragmente sunt distruse.)
Cartea este numita si ca „Revelatia lui Iacob” si probabil este un titlu mai potrivit. O copie mai recenta a fost gasita si in Codexul Tchacos.
Textul s-a pastrat remarcabil in decursul anilor. La fel ca si celelalte carti, Prima Apocalipsa a lui Iacob a fost ascunsa la Nag Hammadi in secolul IV, incercand sa le protejeze pentru a nu fi distruse.

In prima parte Iacob nu intelege sensul crucificarii lui Isus, insa mai apoi, Isus ii dezvaluie secretul lui Iacob pentru a putea ajunge in Ceruri, fara a mai fi oprit de puteri malefice ale demiurgului.

A doua apocalipsa lui Iacob

A doua apocalipsa a lui Iacob (in acest context, apocalipsa inseamna revelatie sau viziune. Engleza = Revelation) este una din evanghelile gnostice, parte din apocrifele Noului Testament. A fost scrisa in secolul II e.n, apoi a fost ingropata si redescoperita impreuna cu celelalte 52 texte gnostic-crestine.
Desi textul este gnostic, contine multe teme crestine-evreiesti, facand cercetatorii sa creada ca este una dintre cele mai vechi scrieri. Un lucru ciudat este ca aceasta a fost scrisa inaintea primei apocalipse a lui Iacob.
Textul descrie un sarut pe buze intre Iacob si Isus, similar cum a sarutat-o si pe Maria Magdalena.
„Si Isus m-a sarutat pe gura. M-a tinut si mi-a spus: Dragul meu, o sa-ti dezvalui acele lucruri pe care le stiu doar cerurile si ingerii. O sa-ti dezvalui totul, dragul meu. O sa-ti dezvalui ce este ascuns. Dar acum, intinde-mi mana si tine-ma de mana.”
Oricum, textul este posibil sa fie o metafora si sa nu reprezinte o scena dintre doi homosexuali precum pare.
Textul se incheie cu moartea lui Iacob, text transmis pe cale orala:
„Au decis sa-l arunce, sa-l prinda in lanturi si sa-l tarasca pe jos. L-au tinut si au pus o piatra mare pe abdomenul lui. S-au pus cu picioarele pe el. Apoi s-a ridicat si l-au pus sa faca o groapa. L-au facut sa intre inauntru, iar apoi l-au acoperit pana la abdomen, impietrindu-l.”

Al saselea condex contine 7 carti: Cronica lui Petru si ai celor 12, Traznetul si Intelectul Perfect, Fundamentul Puterii Noastre, Plato-Republica (gnostic fals), Discursul despre 8 si 9 (hermetism), Rugaciunea Recunostintei (hermetism) si Aselepius 21-29 (hermetism).

Faptele lui Petru si ai celor 12 apostoli

Textul este impartit in doua parti, o alegorie si o expozitie gnostica a intelesului ei. Alegoria descrie o poveste, similara cu una din Evanghelia lui Matei. Textul este impartit in doua parti, initial o alegorie, iar apoi o expozitie gnostica a intelesului.

Traznetul si Intelectul Perfect

Un alt text intitulat ciudat, „Traznetul, Minte Desavarsita” (tradusa si: „traznetul si intelectul perfect”) ofera un poem extraordinar, narat de o putere divina feminina:
„Intrucat Eu sunt primul si ultimul. Sunt cel onorat si cel batjocorit.
Sunt curva si preasfanta.
Eu sunt sotia si fecioara . . .
Eu sunt stearpa, si multi sunt fii mei . . .
Eu sunt linistea cea de neinteles . . .
Eu sunt rostirea numelui meu.”

Platon – Republica

Originalul nu este un text gnostic, insa versiunea descoperita la Nag Hammadi este modificata, fiind adaugate concepte gnostice.

Cel de-al saptelea codex contine 5 carti: Parafraza lui Shem, Tratatul Marelui Seth – II, Apocalipsa lui Petru (gnostic), Invataturile lui Silvan si Cele 3 Stele ale lui Seth.

Parafraza lui Shem

Parafraza lui Shem este o scriere despre ascensiunea si recesiunea Pamantului. Este mentionat marele potop, distrugerea Sodomei si botezarea si invierea Mantuitorului.
Shem este descris aici ca fiind prima persoana de pe Pamant, similar lui Adam mentionat in Vechiul Testament.

Al doilea tratat al Marelui Seth

Aceasta scriere se afla printre primele lucrari crestine in care Isus nu este descris murind pe cruce. Ideea crucificarii ca fiind falsa apare si in alte cateva texte crestine care au fost redescoperite.
Inainte sa fie descoperite, aceasta idee a crezut a fi una islamica (sec. VII). Oricum, unii gnostici au crezut ca Isus nu a fost un om, asadar, nu putea sa moara.

„Pentru moartea mea, ce ei cred ca s-a intamplat, si-au rastignit omul lor ca sa-l omoare”
„Simion, ce mi-a purtat crucea.., deasupra mormantului au pus coroana de spini, si eu radeam de ignoranta lor” (Isus era naratorul)

Apocalipsa lui Petru (gnostica)

Apocalipsa lui Petru a fost scrisa undeva intre anii 100 si 200 e.n. Apocalipsa lui Petru a fost inclusa de Nichifor, patriarh al Constantinopolului (806 – 814 e.n.) pe lista scrierilor controversate ale Noului Testament. Acest text a cunoscut o larga circulatie si a ajuns destul de cunoscuta gasindu-si un loc in canon pana sa fie respinsa, si in cele din urma, uitata cu totul. S-au pastrat insa fragmente ale carti in altele: Apocalipsa lui Ezdra, Viziunea lui Pavel, Patimile Sf. Perpetua si viziunile din Istoria lui Varlaam si Iosafat.

Acest text ofera cea mai veche marturie din literatura crestina, a acelor reprezentari imagistice ale raiului si iadului care au exercitat o influenta indelungata. Imaginile se inrudesc foarte putin sau chiar deloc cu Cartea lui Daniel, Apocalipsa Sf. Ioan sau Cartea lui Enoch.
Aici raiul este descris ca fiind asemanatoare cu Campiile Elizee si cu Insulele Binecuvantatilor. Sfintii fiind incoronati aici cu flori si frumosi la chip.
Un discurs eshatologic al lui Isus, exprimat probabil dupa inviere, fiindca versetul 5 sugereaza ca discipolii au inceput sa predice Evanghelia, se termina brusc in momentul enumerarii pacatosilor din iad si a pedepselor acestora.
Textul este presarat cu descrieri ale iadului si scene de groaza: „Insa laptele femeilor care curge din pieptul lor si se incheaga va zamisli mici fiare mancatoare de carne: iar acestea se vor urca pe ele si le vor sfasia.”

Invataturile lui Silvan

Cartea „Invataturile lui Silvanus” dateaza din jurul anului 150 e.n. Nu este un text gnostic, dar contine avertizari anti-gnostice.
Autorul este necunoscut.

Cele 3 stele ale lui Seth

Este singura copie care a supravietuit, descoperita printre celelalte la Nag Hammadi. Textul este posibil sa apartina cultului gnostic setian (il vedeau pe Isus ca pe un erou, fiind defapt reincarnarea lui Seth)
Textul a fost scris in secolul al III-lea, in timp ce au devenit mai separati de crestinism, si mai aproape de Platonism.

Cel de-al optulea codex contine 2 carti: Zostrian (Gnosticism Setian) si Epistola lui Petru catre Filip.

Zostrian

Zostrianos este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi, insa este serios distrusa.
Precum si in Marsenes si Allogenes, textul contine o viziune primita de la un om numit Zostrianos si explica in detaliu, cosmologia esoterica.

Epistola lui Petru catre Filip

Isus apare apostolilor pe Muntele Masililor ca o lumina puternica deoarece „nu mai era prezent in corp”.

Bazandu-ne pe o paralela cu Apocrifa lui Ioan si Irimia, sugeram ca Epistola lui Petru catre Filip a fost scrisa la sfarsitul secolului al doilea, sau inceputul celui de-al treilea, e.n.
Este construit in dialog gnostic, inclusandu-se si texte non-crestine sau partial crestine. Aceste materiale au fost adoptate ca dovezi ale invierii lui Isus.
O alta copie mai recenta a fost gasita in Codexul Tchacos.

Cel de-al noualea codex contine 3 carti: Melhisedec, Intelepciunea lui Norea, Marturisirea Adevarata.

Melhisedec

Melhisedec (sau Melchizedek) este o figura enigmatica mentionata de doua ori in Vechiul Testament ca Regele Salemului, preotul Dumnezeului Cel Mare, in perioada patriarhului Abram.
In textul descoperit la Nag Hammadi, numit si Melhisedec, acesta este descris ca un Mesia. Traieste, predica, moare si invie, dintr-o perspectiva gnostica. In text se spune ca venirea Fiului lui Melchizedek va adue pace si justitie.
Despre Melhisedec mai gasim scris si in Noul Testament, aparand in Epistola catre evrei. Aici Isus este identificat ca fiind un preot in ordinul lui Melhisedec, jucand rolul de Mare Preot, odata si pentru totdeauna.

Intelepciunea lui Norea

Uneori gasit tradus si ca „Gandurile lui Norea”, este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi.
In text gasim o oda catre Norea, una din emanatiile in cosmogonia gnostica, Adam, si Sophia, dupa caderea din Rai.
Textul apartine sectei gnostice setiene, ce il au pe Seth ca erou, reincarnat in Isus.

Al zecelea codex contine textul Marsanes.

Marsanes este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din codexurile de la Nag Hammadi. Din acest text patru pagini lipsesc, iar alte randuri sunt sever deteriorate, nemaiputand sa fie deslusite. Cele mai deteriorate sunt primele zece pagini.

Precum Zostrianos si Allogenes, textul descrie o cosmogonie esoterica foarte elaborata, revelata prin Marsanes. In text, sunt indicatii cum ca Setienii au dezvoltat ideea de monism, o idee comparabila cu notiunile lui Heracleon, de perfectiune universala.

Aici gasim notiunea de perfectiune universala, iar permanenta este exprimanta ca statornicia lumii a tot ce exista, materia din univers putand sa-si schimbe forma, insa neputand fi creata sau distrusa.

Cel de-al unsprezecelea codex contine 4 carti: Interpretarea Cunoasterii, Talmacirile lui Valentinus, Allogenes si Hypsiphrone.

Talmacirile lui Valentinus

Valentinus (100 – 160) a fost un teolog gnostic-crestin timpuriu. A fondat scoala sa in Roma. Potrivit lui Tertullian, Valentinus era un candidat pentru episcopie, dar si-a pornit propriul drum atunci cand a fost ales altcineva.
Valentinus a scris multe lucrari, insa doar fragmente s-au pastrat. Nu suficient insa pentru a reconstitui intreg textul. Doctrina sa ne este cunoscuta prin discipolii sai. In Talmacirile lui Valentinus se spune ca exista trei feluri de oameni: spirituali, psihici si materiali; si doar cei de natura spirituala (proprii urmasi) primesc gnoza (cunoasterea) ce le permite sa se intoarca in Pleroma. Cei de natura psihica (crestini obisnuiti) vor primi mai greu o Salvare, in timp ce aceia de natura materiala (paganii si evreii) vor fi damnati catre pieire.

Allogenes

Principala copie a acestui text este cea continuta in libraria Nag Hammadi. Desi lipsesc cateva linii. Un mic fragment a fost descoperit mai recent in Codex Tchacos.
In text este vorba de revelatiile lui Allogene. Acesta descrie cum invinge frica si ignoranta, si ascede catre taramul esoteric a lui Dumnezeu.

Cel de-a doisprezecelea codex contine 3 carti: Spusele lui Sextus (Pitagoreic), Evanghelia Adevarului, Fragmente.

Spusele lui Sextus

Sau „Afirmatiile lui Sextus”, este un text elenistic – pitagorean, popular atat printre gnostici cat si printre crestinii non-gnostici. Desi a fost cunoscuta inainte din alte versiuni, o traducere copta, partiala, apare intr-una din cartile apocrife ale Noului Testament.
Este similara cu Evanghelia lui Filip si Evanghelia lui Toma, fiind doar o colectie de afirmatii. Spre deosebirile de scrierile crestine, intelepciunea vine de la un om numit Sextus, nu Isus. Sextus apare a fi Pitagorean. Cea mai veche mentiune apare in secolul III, de Origen. Iata cateva dintre cele 104 afirmatii:
-Nu fi anxios pentru a multumi multimea
-Nimic nu este asa de deosebit pentru intelepciune, precum adevarul
-Un inteligent este oglinda lui Dumnezeu

Un posibil autor este Quintus Sextius, un filozof roman ce a combinat stoicismul cu pitagorismul, ce a trait in primul secol al erei noastre.

Si in final, cel de-al treisprezecelea, nu este chiar un codex. Contine Trimophic Protennoia si cateva randuri din „Despre Originea Lumii”.

Trimorphic Protennoia

Textul „Trimorphic Protennoia” este un text setian gnostic. Singura copie care a supravietuit este cea descoperita la Nag Hammadi.
N umele textului inseamna „Primul care Este in cele Trei Forme”, incluzand credinte setiene. Textul este neobisnuit deoarece este scrisa ca si cum ar fi scris-o insusi Dumnezeu. Textul contine explicatii ale naturii cosmologice, creatiei si o perspectiva a lui Isus.
Textul pare dificil de inteles, dar probabil aceasta a fost si intentia. Gnosticismul era concetrat mai mult spre cum textele influentau oamenii decat continutul lor.

Invataturile secrete au fost scrise in asa fel incat nu oricine citea sa poata sa inteleaga. Textul se pare ca a fost scris pentru un nivel inalt de initiati. „Acum stati! Va voi dezvalui misterele mele, pentru ca sunteti fratii mei, si le veti cunoaste pe toate.”
Aici este intradevar un mister. Urmatoarele linii lipsesc, urmand: „Am spus lor despre misterele mele”. Unele speculatii iau in considerare posibilitatea ca aceste linii sa nici nu fi existat, iar absenta lor sa faca parte din invatatura textului.

La inceputul erei crestine, crestinismul a dus o lupta de supravietuire, chiar si cu pretul ascunderii unor texte timp de 2000 de ani. Multe texte au fost denuntate ca „erezii” de catre membrii ortodocsi. Se stie demult ca multi dintre primii discipoli ai lui Isus erau condamnati de catre alti crestini ca fiind eretici, insa tot ce se stia despre ei provenea din atacurile cuprinse in scrierile oponentilor lor.
Datorita acestor evanghelii ascunse am putut afla si cealalata versiune. Cercetarea acestor scrieri este extrem de importanta, indemnul lasat de Isus „Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi” lasa o poarta deschisa tuturor celor care vor sa cerceteze indeaproape crestinismul si viata lui Isus.

Autor: Marius, www.descopera.org