Acest film este un exemplu excelent de cinematografie. Subiectul filmului este simplu, o dragoste interzisă, ce evoluează lent. Regizorul folosește fiecare secundă din film pentru a menține trează atenția cinefilului, niciun cadru de film nu este irosit. Cinematografia este aproape perfectă, fiecare scenă părând să fie subiectul unui tablou. Din punct de vedere vizual, iluminatul și culorile folosite par a fi preluate din pictura secolului al XVIII-lea.
Filmul poate fi considerat poezie vizuală, prin urmare ar trebuie văzut pe un ecran mare. Personajele au propriul limbaj creat doar din priviri și expresii faciale. Din acest motiv dialogul este minim, iar coloana sonoră aproape inexistentă, conține totuși trei cîntece ce sunt integrate direct în film și măresc impactul emoțional al acelor scene. Atmosfera filmului este poetică, dar și realistă în același timp. Relația dintre cele 2 femei este excepțională, iubirea imposibilă fiind una dintre cele mai tragice și intense forme de iubire. Filmul este un tribut grandios al acestei forme de iubire.
E o poveste de dragoste intre două femei din lumi „diferite”, care înțeleg că nu vor putea rămâne împreună și că la un moment dat vor merge în direcții diferite. Prin urmare se vor bucura de fiecare moment petrecut împreună știind că inevitabilul s-a întâmplat deja, iar împotrivirea e zadarnică.