In fosta Uniune Sovietica, in anii 1950-1960, multe carti ce puneau la indoiala sistemul politic au inceput sa circule in privat sub forma de copii. Autorii acestor carti nu au castigat niciun ban de pe urma lor. Din contra, au fost persecutati, denuntati in presa oficiala si exilati in notoriile gulaguri siberiene. Dar ei au continuat sa scrie.
De ce? Pentru ca simteau nevoia sa imparta cu altii ceea ce simteau. De la evanghelii la manifeste politice, literatura a permis ideilor sa calatoreasca si sa schimbe lumea.
Nu am nimic impotriva faptului ca oamenii castiga bani de pe urma cartilor lor; tot asa imi castig si eu existenta.
Dar uitati-va la ce se intampla acum. S.O.P.A. (Stop Online Piracy Act) poate distruge internetul. Acesta e un PERICOL REAL, nu numai pentru americani, ci pentru noi toti, deoarece legea – daca va fi aprobata – va afecta intreaga planeta.
Ce cred eu despre asta?
Ca autor, ar trebui sa imi apar “proprietatea intelectuala”, dar nu o fac.
Pirati din toata lumea, uniti-va si „piratati” tot ceea ce am scris!
Vechile zile bune, in care fiecare idee avea un proprietar, sunt duse pe vecie.
Mai intai, pentru ca toata lumea recicleaza aceleasi 4 teme: o poveste de dragoste intre doi oameni, un triunghi amoros, lupta pentru putere si povestea unei calatorii.
In al doilea rand, pentru ca toti scriitorii vor ca ceea ce scriu sa fie citit, fie ca e vorba de un ziar, de un blog, de un pamflet sau de un zid.
Cu cat mai des auzim un cantec la radio, cu atat mai dornici de a cumpara C.D.-ul devenim. La fel e si cu literatura.
Cu cat mai multi oameni “pirateaza” o carte, cu atat e mai bine. Daca le place inceputul, vor cumpara intreaga carte a doua zi, deoarece nu e nimic mai obositor decat cititul unor siruri lungi de caractere de pe ecranul unui calculator.
1. Unii oameni vor zice: Dar tu esti suficient de bogat incat sa permiti distributia libera a cartilor tale.
E adevarat. Sunt bogat. Dar dorinta de a face bani m-a impins sa scriu? Nu. Familia mea si profesorii mei, cu totii mi-au zis ca nu am niciun viitor in scris.
Am inceput sa scriu si continui sa scriu deoarece asta imi ofera placere si da sens existentei mele. Daca banii ar fi fost motivul, as fi putut sa ma opresc cu multi ani in urma, si sa incetez sa ma mai expun eternelor critici negative.
2. Industria cartilor va spune: Artistii nu pot supravietui daca nu sunt platiti.
1n 1999, cand am fost publicat in Rusia pentru prima oara (cu un tiraj de 3.000 de carti), tara suferea de lipsa hartiei. Intamplator, am descoperit o versiune “piratata” a Alchimistului si am pus-o pe pagina mea de web.
Un an mai tarziu, cand criza hartiei nu mai era, am vandut 10.000 de copii a editiei tiparite.
Pana in 2002, am vandut un milion de copii in Rusia, iar la momentul in care scriu aceste randuri am vandut peste 12 milioane.
Cand m-am reintors in Rusia cu trenul, am intalnit cativa oameni ce mi-au spus ca m-au descoperit prin intermediul editiei “piratate” postate pe pagina mea de web. In prezent, administrez un site “Pirate Coelho”, si ofer link-uri catre toate cartile mele ce sunt valabile pe site-urile P2P.
Iar vanzarile mele continua sa creasca – aproape 140 de milioane vandute in intreaga lume.
Dupa ce mananci o portocala, trebuie sa te intorci la magazin si sa iei alta. In cazul acesta, are sens sa platesti pe loc.
In cazul unui obiect de arta, nu cumperi hartia, cerneala, pensulele, panza sau notele muzicale, ci cumperi ideea nascuta din combinatia acelor produse.
“Piratarea” poate avea rolul de introducere a operei unui artist. Daca iti place ideea lui sau a ei, atunci o sa o vrei sa o ai in casa; o idee buna nu are nevoie de protectie.
Restul e doar lacomie sau ignoranta.
Sursa: 1.
As dori sa preiau pe blogul meu acest articol, cu permisiunea dvs.
Multumesc si astept o confirmare ori negatie.
Nu e articol. Sunt cuvintele lui Paulo, vezi linkul de la surse.
Poti sa il duci unde vrei, rugamintea e sa specifici sursa.
În fond ACTA și SOPA au dreptate: nu este corect să ne folosim de munca altora pe degeaba. Dar în momentul când aceste 2 organizații (sau ce mai sunt ele) îți monitorizează fiecare mm de ecran pe care ai mișcat mausul, deja, acum, avem probleme mari (nu mai avem spațiu privat). Cineva din cadrul ACTA sau SOPA poate să zică așa (și poate pe bună dreptate): dacă nu ai nimic de ascuns și ești în regulă, atunci nu ai nici de ce sa nu-ți dorești să fii monitorizat. Poate și eu daca aș lucra la ACTA aș zice tot așa chiar dacă în sinea mea nu prea mi-ar conveni să fiu monitorizat la sânge. Este bine pe de o parte, să fim cât mai cinstiți cu munca altora însă când ni se încalcă intimitatea…..nu mai e bine.