slaviLa sfârsitul sec. V d.H. au loc primele incursiuni ale triburilor slave ale Antilor si Sclavinilor în Peninsula Balcanica. În ritualul de înmormântare cunoscut mai târziu la slavi, ei asezau corpul raposatului pe o sanie, indiferent de anotimp, fapt care dovedeste “coborârea” de odinioara a slavilor spre sud.

Din cele trei ramuri ale slavilor (de vest – cehii, polonezii; de est –rusii, ucrainenii, belarusii, slovacii; de sud, slovenii, sârbii, slavobulgarii), numai ramura de sud s-a asezat în Imperiul Roman de Rasarit. Celelalte doua ramuri au ocupat teritorii lasate libere de migratorii germani sau de alt neam, în urma migratiilor spre Europa de vest si de sud.

Mai primitivi decât germanii, slavii traiau în mlastini urât mirositoare si îsi ungeau fata cu funingine contra tântarilor. Germanii prindeau atâti robi dintre slavi, încât cuvântul “slav” a ajuns sa însemne “sclav”. Germanii, latinii si grecii nu puteau pronunta sunete “sl” decât daca intercalau un “c”: “scl”. Chiar si în româna veche “slav” se pronunta “leau” iar mai târziu “scheau”, la plural “schei”, forma întâlnita în toponime (Scheii Brasovului, cetatea Scheia etc.). în limba slavona, “slav” însemna “glorios”, de unde si cuvântul “slava” cu înteles de “glorie” în limba româna. Unii ardeleni pastreaza si acum pronuntia latina cu “scl” în loc de “sl” si zic “Sclava Domnului!”.

În structura etno-lingvistica a popoarelor romanice apusene credintele religioase slave au influentat folclorul, datinile si obiceiurile românesti. De pilda, Nicolae Iorga sustine ca numele Craciun este numele unui zeu slav atestat la Novgorod, desi alti lingvisti au alte pareri. Tot asa, unii deriva numele Rusalii de al “Русалка” (rusalca) = strigoaica, fiindca la ortodocsi numele este dat unei sarbatori a mortilor.

Zeii slavilor

Perun era zeul tunetului. Comunica oamenilor prin stejarul sfânt. Avea statui de lemn, cu chip omenesc de argint si cu mustati de aur. Corespunde zeului Parjanava (Indra) din religia hinduista.

Zaria (Заря), (Aurora) era fiica lui Perun, zeita fecioara, simbol al renasterii.

Pamântul-Mama (Mater’ Zemlia) a ramas pâna azi adorat de slavi. Viteazul Svitagor a încetat sa ridice brâul pamântului dar s-a cufundat s-a cufundat în pamânt si a pierdut. Si în folclorul românesc se vorbeste de «greul pamântului». Pamântul mama era luat martor la juraminte, fiindca nimeni nu putea fi atât de drept si tacut. Duhul pamântului-mama era invocat în rituri de aparare.

Svarog, zeul uscaturii si a secetei, temut de locuitorii stepelor. Chiar si în româna veche „”Sfarogit” înseamna „atât de uscat de nu se mai poate fi umezit”. Ca un zeu al cerului senin, fara pic de nor (de la Svar = luminos, senin si Bog = zeu) a avut doi fii Daibog (datatorul de belsug) si Ogon’ (focul). Daibog era soarele, care daruia caldura si lumina naturii si astfel se coceau roadele. În româna populara exista expresia „a primi sau a da pe Daibog” adica gratis.

Svantevit zeul razboiului, cu patru capete, avea un idol urias la Arkona.

Bielobog (zeul alb) era duhul zilei si al binelui.

Cernobog (zeul negru) era duhul noptii si al raului. Sclavii mai credeau în duhuri precum:

Bereghinile, zânele apelor (de la bereg = mal).

Rusalcile, stafiile fecioarelor moarte nemaritate.

Lesovoi, duhurile padurii (les = padure).

Polevoi, duhurile câmpului (pole = câmp).

Domovoi, duhurile casei (dom = casa) etc.

Templele, idoli, preoti, jertfe

Svantevit, zeul insulei Rugen avea un sanctuar la Ancona unde era statuia lui, înalta de opt metri. I se aducea jertfa anuala un crestin. Ca sa-l îmbuneze I se aducea ca ofranda o placinta cu miere (Pirojka), rotunda si înalta cât un stat de om.

Jertfa se aducea în cadrul unui ritual numit Treaba = obligatie sacra. De aici vine cuvântul românesc “treaba” si numele “trebnic” dat mai târziu unei carti bisericesti cuprinzând slujbe. Nu sunt atestati preoti permanenti dar sunt pomeniti Volhvi (oameni îmbracati în piei de lup) adica vrajitori si vraci.

Sarbatorile

Cele mai importante erau sarbatorile în cinstea zeului Iarilo (iar = primavara). Iarilo venea odata cu însamântarile de primavara si “murea” înainte de seceris. La echinoxul de primavara se pomeneau sufletele mortilor, ceea ce a dat la români sarbatoarea “mosilor de primavara”. Aceasta papusa era numita Kupalo de rusi si Kaloian de bulgari, ritul trecând si la românii din sud.

In loc de final

Slavo-bulgarii s-au crestinat în ritul bizantin-ortodox pe la 864 d.H. iar rusii pe la 988 d.H. Calugarii Chiril si Metodiu au creat alfabetul chrilic, cu care au scris în limba slavona textele cartilor bisericesti traduse din greaca. Limba slavona a fost folosita de români ca limba de stat si biserica pâna în sec. XIX. Aceasta influenta culturala a falsificat caracterul latin al limbii române si romanitatea românilor, pâna în sec. XIX când limba si cultura româna s-au realizat sub influenta franceza.

Influenta slavona se simte însa si azi puternic în limba cartilor bisericesti folosite de Biserica Ortodoxa Româna în stilul si vocabularul limbajului ei teologic. Influenta culturala slavona a determinat în mare masura înapoierea culturala a românilor fata de Occident si pierderea specificului lor national în mare masura prin slavizare.

Autor: Catalin Stanculescu, editor www.descopera.org


DISTRIBUIȚI

10 COMENTARII

  1. „Svantevit zeul razboiului, cu patru capete, avea un idol urias la Ancona.”

    Templul unde se afla statuia lui Svantevit era la Arkona,in insula Rugia, nu Ancona, ala e in estul Italiei, unde nu au ajuns slavii (din fericire pt romanici) 😀

  2. CINE SUNT SLAVII?
    ”Bulgara” in forma ei initiala, (sclavona pentru sclavii imperiului) era vorbita si prin tarile vlahilor. Sclavona (slavona ulterioara) sclavinilor ce azi ii numim slavi, se spune ca e o inventie de’a lui Metodiu si Chirila (nascuti pe la 815-827), niste vlahi de la sudul Dunarii. Misiunea lor de A SLAVI cuvantul lui Dumnezeu primita de la Imparatul Bizantului a fost se pare un mare succes, devreme ce suntem inconjurati azi de o MARE SLAVA. Vorba sclavilor (slavona) nu le’au dat’o doar vlahilor ”suditi”, ce s’a impartit intre vulgari (bulgari), macedoneni, servi (servili=serbi=sarbi). Chirila s’a dus la Roma unde a primit acceptul sa predice in aceasta sclavona pentru saraci si sa’i ”reeduce” pe toti paganii analfabeti din Moravia. Ulterior a dus vorba si cuvantul lui Dumnezeu in Rusia kieveana , sclavona initiala fiind se pare rusa si ucraineeana de azi. Si iata cum vlahii, traco-getii de odinioara, azi sunt slavi. Sa’i mai contrazicem pe rusi azi ca se trag din getii din Carpati?

  3. Pt. forumul dvs.: ultimile descoperiri arata ca rusii nu sunt slavi, ucrainienii sunt sarmati (o parte) o parte sunt polonezi, bulgarii nu sunt slavi, etc. Tot ce ati afirmat rezulta ca este fals. Mai documentati-va!

  4. Spre edificarea dumneavoastră, creștinismul nostru de rit răsăritean și slavizarea cultului n-au contribuit și nu contribuie la înapoierea noastră civilizațională, culturală sau economică. Pe lângă vicisitudinile istoriei noastre la granița imperiilor, care ne-au îngenuchiat mereu, avem și noi contribuția noastră.

    În ziua de azi, succesul urmează unor politici de dreapta care încurajează antreprenoriatul, modernizarea producției, participația generală în politica cetății și nu delăsarea, (”lasă că merge și așa” sau ”ce pot face eu singur?”), etc. etc.
    Să dai vina pe ortodoxia ta, când nici măcar nu ești creștin practicant, este o mare ipocrizie. Te oprește Dumnezeu să te organizezi mai bine ca comunitate și să muncești pentru un viitor mai bun?
    După cum am spus mai sus, sunt niște pași care aduc succesul economic. Altfel nimeni nu se gândește efectiv la cultură. Toți avem în minte banul, corect? Nu-s germenii sărăciei în ortodoxie, dar ai prostiei i-am primit cu siguranță din timpul petrecut sub comuniști.

    ”Specificul nostru național” este ceea ce am avut până au venit comuniștii pe tancurile sovietice, iar înainte eram ceea ce eram. Nu văd rostul plângerii după o civilizație inexistentă, lipsită de influența Slavilor. Sunt multe culturi pe glob care au dispărut în plină glorie și nimeni nu plânge după ele. NU văd de ce acea civilizație săracă și pastorală a străromânilor ar fi mai glorioasă decât cea influențată de Slavonă, ca limbă de cultură. Dacă stăm să judecăm atent, acea slavizare este mult exagerată. Pătura de jos folosea și folosește cu preponderență lexicul daco-latin moștenit. Chiar și termenii religioși au dăinuit într-o oarecare măsură pe lângă cel slavon, numai că nu-s folosiți sau măcar știuți.

    Sigur, ar fi fost înțelept ca odată cu deslavizarea lexicului nostru să folosim cu precădere acele moșteniri romanice vechi, care au fost și mai mult îndepărtate prin relatinizare sau pierdute natural prin concurența cu lexicul străin. Puțin etnocentrism nu ne-ar strica deloc.

LĂSAȚI UN MESAJ