Telescopul Hubble este plasat pe orbita in jurul Pamantului, si este numit astfel dupa astronomul Edwin Hubble. Este primul telescop spatial din lume, fiind lansat in 1990. Inca de la lansarea lui, Hubble a devenit probabil cel mai important instrument al astronomilor. Pozitionat in afara atmosferei terestre, imaginile nu sunt perturbate de catre turbulentele atmosferice. In acest fel, Hubble poate capta informatii si in spectrul ultraviolet, ale carui lungimi de unda sunt in mod normal puternic atenuate de catre stratul de ozon al Pamantului.
Datorita unei camere fotografice cu camp foarte larg, furnizeaza cele mai detaliate imagini in lumina vizibila realizate vreodata.
Istoria lui Hubble a inceput in 1946, cand astronomul Lyman Spitzer a scris un referat intitulat „Avantajele astronomice ale unui telescop pe orbita, in afara atmosferei terestre” insa datorita problemelor tehnice si financiare, realizarea sa a fost amanata. In 1990, imediat dupa lansare, s-a descoperit ca oglinda lui principala suferea de o aberatie de sfericitate, compromitand astfel capacitatile telescopului.
Mai tarziu, in 1993, dupa o misiune de intretinere, telescopul a atins calitatile preconizate in proiect. Astazi, Hubble este vital atat pentru astronomie cat si pentru publicul larg.
Telescopul Hubble face parte din programul NASA Great Observatoriesc, alaturi de Observatorul Compton pentru raze Gamma, Observatorul Chandra pentru raze X si telescopul spatial Spitzer. Hubble este rezultatul unei colaborari intre NASA si ESA (Agentia Spatiala Europeana).
Hubble nu doar ca a fost primul telescop spatial, dar a fost si primul telescop conceput pentru a fi intretinut in spatiu de catre astronauti. Astronautii au executat mai multe misiuni de intretinere, prima dintre ele avand loc in 1993. Ulterior, alte misiuni au adus diverse imbunatatiri telescopului, adaugand noi instrumente.
Unul din avantajele unui telescop spatial este ca rezolutia unghiulara va fi limitata doar de difractie, nu si de turbulentele atmosferice de pe Pamant ce dau efectul de sclipire a stelelor. Un alt avantaj este ca un telescop spatial poate realiza observatii si pe lungimi de unda din spectrele infrarosu si ultraviolet, ce sunt puternic absorbite de atmosfera terestra.
Descoperiri importante cu ajutorul lui Hubble
Hubble a clarificat multe dileme si a ajutat la rezolvarea unor vechi probleme din astronomie, furnizand date care au necesitat elaborarea de noi teorii care sa le explice. Primele misiuni ale lui Hubble au fost cele de masurare a distantelor pana la stelele variabile numite „cefeide”, cu mai mare precizie decat fusesera masurate vreodata.
Tot cu ajutorul telescopului Hubble, oamenii de stiinta au putut estima varsta universului, fapt ce a generat indoieli privind teoriile despre viitorul acestuia. Diverse echipe de cercetare l-au putut folosi pentru a observa supernove si au gasit dovezi ca extinderea universului nu este franata de influenta gravitatiei, ci ar putea chiar sa accelereze, desi cauza acestei accelerari este inca putin inteleasa.
Imaginile de inalta rezolutie furnizate de Hubble au putut stabili existenta gaurilor negre in nucleele galaxiilor apropiate. Tot datorita lui Hubble am observat ca masele gaurilor negre centrale si proprietatile galaxiilor sunt strans legate.
Printre alte mari descoperiri realizate datorita lui Hubble, se enumera si discurile proto-planetare din Nebuloasa Orion, dovezi ale existentei planetelor extrasolare in jurul stelelor similare cu Soarele, si corespondentele in lumina vizibila ale – inca – misterioaselor explozii de raze gamma.
Imaginile Hubble Deep Field si Hubble Ultra Deep Field, reprezinta portiuni mici de cer cu obiectele cele mai indepartate din Univers vazute de om vreodata, si datorita acestora s-au putut realiza o multime de lucrari stiintifice, furnizand o noua fereastra catre Universul din perioada sa initiala.
Hubble a avut o importanta foarte mare asupra cercetarilor astronomice, insa si costul realizarii lui a fost pe masura.
Astazi, 24 aprilie 2010, telescopul Hubble implineste 20 de ani.
Mai multe informatii despre telescopul Hubble gasiti pe Wikipedia
Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org
desoperiri importante!
la ce ajuta pe omul platitor de taxe si impozite aceste „desoperiri importante” in viata de zi cu zi?
Simplul fapt ca nu te mai ascunzi sub pat ori de cate ori tuna sau e eclipsa nu e de ajuns?
menssana aspus: „Simplul fapt ca nu te mai ascunzi sub pat ori de cate ori tuna sau e eclipsa nu e de ajuns?”
sper ca nu sinteti serios!…sau vreti sa evitati un raspuns simplu, fiind ironic, la o intrebare simpla? explicati pe intelesul unui om simplu la ce’i buna explorarea spatiului cosmic…daca se face asa cum se pretinde.
EXPLICATIE SIMPLA
America are Hubble si americanii (platitorii de impozite) traiesc bine.
Romania n-a avut program cosmic (aproape) si platitorii de impozite din Romania traiesc cu mult mai rau ca a.
Concluzie: Participarea la exploararea cosmosului duce la prosperarea natiunii!
Se numeste curiozitate, Caline si un defect specific omenesc.
De asta am am facut mine, submarine, avioane….si tot asa.
menssana a spus: „Se numeste curiozitate.”
n-ar fi bai dar este pe banii omului de rind ce asteapta ceva in schimb…curiozitatea nu-i tine nici de foame, nici de sete si nici nu-i face un acoperis.
inca mai astept raspuns!
Caline, nu conteaza ca e pe banii omului de rand, atata timp cat omul, ca si fiinta rationala, mereu si-a pus intrebari despre existenta sa, originile sale si ce se intinde dincolo de linia orizontului. La fel ca si primii oameni care descopera ca pamantul nu este plat sau ca mai exista si alte continete in afara de Europa, astronomii de astazi studiaza originea universului, faptul care datoreaza existenta sa si care va fi soarta acestuia. Nu conteaza ce observa acei oameni cu ajutorul lui Hubble, atata timp cat noile descoperiri ne duc cu un pas inainte si ne ajuta la dezvoltarea de noi tehnologii ce ne usureaza viata.
Robert,
suna frumos si bine’ar fi sa fie asa…totusi cei ce platesc trebuie intrebati.
domeniul explorarii spatiului cosmic pare a fi si paradisul hotilor si mincinosilor!
Habble se pretinde ca se invirte la altitudini impreuna cu alti sateliti si pe unde merge naveta spatiala…in articol se spune ca a fost reparat de citeva ori de astronauti.
dar acolo este inca atmosfera mai precisd se afla termosfera. daca ar fi doar o problema de definitie n’ar fi bai dar intermosfera teperatura ajunge la +1500C (una mie cinci sute celsius plus)! aluminiu se topeste la 660,32C!
cum au rezolvat, daca au rezolvat, „cercetatorii” NASA acest „inconvienient”?
Calin, desi temperatura masurata e foarte ridicata, termosfera – fiind foarte rarefiata – e rece deoarece energia totala a catorva molecule nu e suficienta. Nu exista suficient contact intre atomii de gaz pentru a transfera atat de multa caldura pentru a distruge o naveta spatiala. Un termometru obisnuit ar arata o temperatura sub 0 grade Celsius.
Marius Ignatescu a scris: „… termosfera fiind foarte rarefiata…”
bine, bine dar un satelit, o naveta, un astro/cosmo/tayko-naut este la fel de dens(a) ca si pe Pamint….cu alte cuvinte acestia vor absorbi toata energia solara…adica se pot prajii la +1500C
…problema cu atmosfera rarefiata este alta: daca au sisteme de racire, unde se face schimbul termic?
Mariu Ignatescu a scris: „Un termometru obisnuit ar arata o temperatura sub 0 grade Celsius.”
pai asta cumva se contrazice cu prima afirmatie citata; daca atmosfera’i atit de rarefiata si nici un schimb termic semnificativ nu se face (sa nu luam in calcul soarele de data asata) atunci termometrul ar trebui sa arate ultima temperatura cind a fost scos din mediul dens (aka naveta, satelit, etc)…unde gresesc?
Calin a spus: „…domeniul explorarii spatiului cosmic pare a fi si paradisul hotilor si mincinosilor!
Habble se pretinde ca se invirte la altitudini impreuna cu alti sateliti si pe unde merge naveta spatialain articol se spune ca a fost reparat de citeva ori de astronauti.
dar acolo este inca atmosfera mai precisd se afla termosfera. daca ar fi doar o problema de definitie nar fi bai dar intermosfera teperatura ajunge la +1500C (una mie cinci sute celsius plus)! aluminiu se topeste la 660,32C!
cum au rezolvat, daca au rezolvat, cercetatorii NASA acest inconvienient? ”
Spatiul cosmic intotdeauna a fost, este si inca mult timp va fi paradisul militarilor…
In cosmos sunt mai multe temperaturi caracteristice. Este „temperatura cosmosului” de aproximativ 13K. Este temperatura Soarelui (fotosfera) de aproximativ 5800K. Este temperatura Pamintului care este in jurul de 300K. Temperatura satelitului se stabileste ca o oarecare medie intre aceste temperaturi. Satelitii, care au volume termostatate, se doteaza cu radiatoare care pot capta caldura Soarelui sau radia excesul de caldura in cosmosul rece.
Calin a ramas impresionat de temperatura de +1500C. S-ar parea ca atmosfera reziduala ar trebuii sa incalzeasca Hubble. Numai ca situatia este tocmai inversa, satelitii incalzesc atmosfera. (Cosmonautii pot vedea noaptea „aureola” care apare in rezultatul ciocnirii navei spatiale cu atmosfera.) Viteza de aproximativ 8 km/s cu care se misca satelitii corespunde unei temperaturi de multe mii de C. Cea mai mare parte din energia cinetica, pe care o pierde satelitul in urma ciocnirii cu atmosfera reziduala, incalzeste atmosfera, iar partea mai mica-satelitul. Cred ca, in cazul Hubble, merge vorba de mW de caldura. O marime infima in comparatie cu celelalte fluxuri termice.
ati amestecat putin lucrurile: cosmos, atmosfera…da, stiu programul se numeste spatial dar este in atmosfera si poate de aici confuzia intentionata sau nu.
corect ar fi programe la altitudini (foarte) mari.
Mujik a scris: „Cosmonautii pot vedea noaptea aureola care apare in rezultatul ciocnirii navei spatiale cu atmosfera.”
frumos, dar cum de nu pot sa vada stelele? nu tin minte poze sau filme aratind stele cear trebui sa fie mult mai stralucitoare decit se vad de pe pamint.
Calin a spus: „frumos, dar cum de nu pot sa vada stelele? nu tin minte poze sau filme aratind stele cear trebui sa fie mult mai stralucitoare decit se vad de pe pamint.”
Desigur ca cosmonautii vad stelele. Nu cred ca in cosmos stelele sunt cu mult mai stralucitoare. Atmosfera este destul de transparenta (cand e cer senin) pentru diapazonul vizibil al luminii. Numai ca stelele nu „danseaza”ca pe pamint. Problema e alta. Este greu de capatat o fotografie, unde intr-un singur cadru sa fie clare imaginile a doua obiecte, unul cu luminozitatea foarte mare iar altul cu luminozitatea foarte mica. Noi am vrea, ca sa se vada clar cosmonautul, nava cosmica pe un fondal negru de cer plin cu stele. Daca, la aparatul foto, se pune expozitia optimala pentru ca sa se vada cosmonautul, atunci stelele nu se vad (sunt negre ca si cerul). Daca se pune expozitia mai mare, ca sa se vada clar stelele, atunci in loc de cosmonaut vom avea o pata alba (pe imaginea pozitiva). O posibila solutie ar fi fotografiatul aceluiasi cadru cu doua expozitii diferite si ulteriot de „combinat” cerul de pe o imaghine si cosmonautul de pe alta. O alta solutie a folosit primul cosmonaut, care a iesit in spatiu numai in scafandru, Alexei Leonov. El pur si simplu a desenat impresiile, care le-a avut in timpul acelui zbor. Existenta eceste probleme este cunoscuta de toti fotografii profesionisti.
Atmosfera se numeste invelisul gazos, care este retinut in jurul planetei de forta de gravitatie. Orbitele navetelor pilotate special se aleg mai joase (circa 300km) pentru ca sa fie minimizata doza de radiatie la care sunt expusi cosmonautii. La altitudini mai mari Pamintul are niste „braie de radiatie”. Acolo particulele cu sarcina electrica se misca pe spirala in jurul liniilor de forta ale cimpului magnetic al Pamintului.
Ca discutiile sa se pastreze mai ordonat, puteti intra pe forum. http://www.descopera.org/forum
Puteti deschide un topic nou si sa discutati despre ce doriti.