Valea Omo este casa a peste 200.000 de persoane indigene grupate în cel puțin 9 triburi. Valea Omo și bazinul hidrografic al acesteia sunt de importanță geologică și arheologică pentru regiune și pentru lumea științifică. Aici s-au descoperit unele dintre cele mai vechi fosile umane dar și unelte vechi făcute din cuarțită, datând de acum 2,4 milioane de ani.

Situată în partea de sud a Etiopiei, această regiune îndepărtată amintește de Africa Sub-sahariană mai mult decât orice altă zonă din țară. Ceea ce face cu adevărat ca Valea Omo să fie unică este vivacitatea autentică a grupurilor culturale antice.

Grupurile au obiceiuri și ritualuri diferite. Se pot distinge cu ușurință diferențele arhitecturale sau îmbrăcămintea.

Tribul Hamer

Tribul Hamer numără aproximativ 46.000 de oameni. În sezonul uscat, bărbații din tribul Hamer merg cu turmele la pășunat, timp în care se hrănesc doar cu laptele și sângele bovinelor. În loc să ucidă bovinele, ei sparg o venă pentru a bea sângele pe care mai apoi o astupă cu lut.

Bovinele și caprele reprezintă sursa principală de hrană, la fel ca și pentru celelalte triburi din Valea Omo. Animalele au un rol atât de important încât doar bărbații care au bovine și capre au dreptul de a se căsători.

Femeile din tribul Hamer poartă părul împletit și pătat cu lut roșu. Acestea efectuează ceremoniile cu tauri care marchează transformarea unui copil în bărbat.

Există o separare a forței de muncă când vine vorba de sex sau vârstă. Femeile și fetele se ocupă de agricultură (în special sorg, principala cereală pentru pâine în Africa, fasole, porumb și dovleci), de gătit și de creșterea copiilor. Băieții se ocupă de agricultură și apără turmele, în timp ce adulții merg cu turmele la pășunat și se ocupă de aratul pământului.

Cei din tribul Hamer își căsătoresc copiii doar cu persoane din același trib. Părinții dețin controlul asupra copiilor de sex masculin, în special atunci când vine vorba de căsătorie, deoarece aceștia trebuie să ofere o plată părinților fetei ce constă în capre sau bovine. Deși plata se face în timp – precum o rată la bancă – costurile sunt atât de mari (de obicei 30 de capre și 20 de bovine) încât de cele mai multe ori nu pot fi plătite în decursul vieții.

Există și o tradiție crudă în rândul membrilor acestui trib. Fetele nemăritate pot avea copii pentru a testa fertilitatea, dar adesea copiii sunt abandonați pe câmp deoarece aceștia cred că copiii născuți în afara căsătoriei este ceva necurat. Pentru ei, un astfel de copil reprezintă expresia diavolului ce poate aduce dezastre precum epidemii sau secetă. Aceste credințe sunt observate și la alte triburi din Etiopia: mulți părinți preferă să-și sacrifice propriul copil decât să riște să fie afectați în vreun fel de forțele rele.

Tribul Banna

Oamenii din tribul Banna sunt cunoscuți pentru abilitățile lor antreprenoriale și organizează piețe populare. Ei trăiesc în jurul muntelui Chari și vorbesc limba Hamer-Banna. Aceștia își procură hrana din păstorit și din vânat. Caprele și bovinele produc lapte și carne, iar pielea lor este folosită pentru haine și pentru confecționarea păturilor și a adăpostului. Tribul Banna are propriul rege, are o religie musulmană, însă există și un grup creștin ce numără câteva sute de oameni.

Tribul Banna s-a separat de tribul vecin, Hamer, datorită unor divergențe ce au apărut probabil acum câteva secole. Au o înfățișare asemănătoare cu cei din tribul Hamer și adesea sunt numiți Hamer-Banna. De asemenea împărtășesc o serie de tradiții și ritualuri.

Bărbații se pot căsători cu câte femei doresc, singura condiție este ca fata să fie tot din același trib.

Tribul Konso

Oamenii Konso sunt renumiți pentru casele lor cu fundație de piatră. Aceștia vorbesc limba Konso (cunoscută și sub numele affa xonso) și este împărțită în patru dialecte: Kholme, Duuro, Fasha și Karatti. Deși există multe diferențe culturale între Konso și celelalte triburi din această regiune, împart o serie de tradiții comune. Konso se bazează în special pe agricultură, iar culturile lor includ sorg, porumb, bumbac sau chiar cafea. Bovinele, oile și caprele sunt crescute pentru carne și lapte.

La fel ca și în cazul altor grupuri, poligamia este acceptată.

Membrii grupului ridică sculpturi (wagas) create în memoria unui om mort care a ucis un dușman sau un animal. Statuetele sunt adesea aranjate în grupuri, cu figurine reprezentând bărbatul, soțiile lui și adversarii săi.

Konso practică o religie tradițională axată pe închinarea la Waaq / Wakh. În cultura Oromo, Waaq denotă zeul credinței timpurii, despre care se crede că a fost adorat de grupurile Cushitic.

Tribul Mursi

Mursi este un trib ce numără aproximativ 7000 de oameni, cunoscut în special datorită podoabelor purtate de femei.

În cea mai izolată regiune din Etiopia, într-o zonă înconjurată de munți între râul Omo și afluentul său, Mago, trăiesc oamenii Mursi. Sunt învecinați cu Aari, Banna, Bodi, Karo, Kwegu, Nyangatom și Suri.

Membrii acestui trib vorbesc limba Mursi ce face parte din familia limbilor Nilo-Sahariene. Mursi este strâns legată de Me’en, Suri și Kwegu.

La fel ca toate grupurile agro-pastoraliste din Africa, Mursi crede că există o forță mai puternică decât ei, pe care o numesc Tumwi. Acesta este localizat de obicei în cer și uneori se manifestă ca un lucru al cerului (ahi a tumwin), precum un curcubeu sau o pasăre. Principala funcție religioasă și rituală din societate este cea de Komoru – preot sau șaman. Komoru întruchipează în persoana sa bunăstarea grupului în ansamblu și acționează ca un mijloc de comunicare între comunitate și zeu, mai ales atunci când este amenințat de evenimente precum seceta, dăunătorii sau boala. Rolul preoților este caracterizat prin îndeplinirea ritualurilor de a aduce ploaie, de a proteja oamenii, bovinele și culturile de boli și de a evita atacurile din partea altor triburi. Religia tribului Mursi este clasificată ca animism.

Oamenii Mursi trec prin mai multe ritualuri de trecere, procese educaționale sau de disciplinare. Discurile din buze reprezintă un aspect bine cunoscut a femeilor Mursi și Surma, probababil ultimele femei din Africa care poartă discuri ceramice sau de lemn în buza inferioară.

Membrii acestui trib organizează anual un campionat de luptă cu bâtele pe care l-au numit „Donga”. Fiecare sat local își trimite cei mai buni luptători de sex masculin unde vor lupta pentru onoarea satului.

Tribul Karo

Cei din tribul Karo sunt în special cunoscuți pentru desenele și accesoriile cu care își împodobesc corpurile. Karo este cel mai mic trib din regiune, cu o populație estimată între 1000 și 3000 de oameni. Trăiesc pe malul estic al râului Omo și sunt apropiați de tribul Kwegu.

Bărbații și femeile Karo își decorează fețele și corpurile cu vopsele din cretă și ocru pentru a-și spori atractivitatea față de sexul opus.

Spre deosebire de Mursi, Karo nu a practicat luptele cu bâtele. Dar mai nou, mulți dintre tineri au adoptat această activitate deoarece vizitatorii plătesc până la 60 de dolari pentru a vedea o luptă. Cicatricile de pe corpul lor sunt prețul pe care îl plătesc pentru acești bani.

În zilele noastre, turiștii plătesc 20 de dolari pe mașină pentru a intra în sat, iar o poză cu un războinic costă aproximativ 1 dolar. Acest tip de venit, care necesită puțin efort, descurajează tinerii să cultive sau să meargă cu turmele la păscut așa cum au făcut bătrânii lor.

Tribul Bodi

Păstorii din tribul Bodi, asemenea tribului Hamer, se hrănesc cu lapte și sânge de la bovine. Bovinele joacă un rol important în viața membrilor acestui trib și sunt folosite în anumite ceremonii. Printre acestea se numără și celebrarea noului an.

La începutul fiecărui an (luna iunie în calendarul gregorian), membrii tribului Bodi organizează o ceremonie numită „Ka’el” (ceremonia bărbaților grași) pentru a marca celebrarea noului an. Ceremonia este de fapt o competiție pentru bărbații singuri. Aceștia se pregătesc cu șase luni înaintea competiției iar în această perioadă nu trebuie să facă sex și nu trebuie văzut în afara colibei. Competiția constă în a bea câțiva litri de sânge de bovine și nu este un lucru neobișnuit ca participanților să vomite deoarece cantitatea e mai mare decât pot bea.

În ziua competiției, se acoperă cu lut și cenușă și își arată abilitățile acrobatice. Ca parte a concursului, aleargă în jurul unor copaci ore întregi, uneori cu ajutorul femeilor. După aceasta, sacrifică o vacă iar intestinele sunt folosite pentru a prezice noul an.

Aceste triburi trăiesc de-a lungul Văii Omo și depind de râul Omo pentru supraviețuire. Deși condițiile sunt dure, iar climatul semi-arid al regiunii este imprevizibil, râul Omo alimentează biodiversitatea bogată a regiunii și asigură hrana băștinașilor.

Triburile depind de acest râu și de revărsarea anuală a râului. Fluviile și râurile din toată lumea, de obicei, când se revarsă, provoacă inundații și pagube mari. Însă în Valea Omo acest lucru este benefic deoarece, după retragerea apei, rămâne în urmă un sol rar, foarte fertil pentru agricultură. Triburile cultivă porumb, fasole și sorg. Unele triburi, în special Kwegu, practică vânătoarea și pescuitul. Bovinele, caprele și oile sunt vitale pentru majoritatea triburilor și sunt foarte apreciate și reprezintă averea mirelui.

Puțin mai departe de râu trăiesc triburile Hamar, Chai și Turkana. Între aceste triburi există o rețea de alianțe interetnice și pot accesa câmpiile inundabile, în special în perioadele dificile. În ciuda acestei înțelegeri există conflicte periodice pe măsură ce oamenii concurează pentru resursele naturale. Întrucât guvernul a preluat tot mai multe terenuri, competiția pentru resursele și așa puține s-a intensificat.

Triburile din Valea Omo au pierdut teren încetul cu încetul. În anii ’80, o parte din teritoriul lor a fost transformat într-o fermă de stat și recent, guvernul a început să închirieze terenuri uriașe companiilor și guvernelor străine pentru a cultiva recolte sau pentru a produce biocombustibili.

Popoarele tribale care au folosit pământul de generații nu au avut niciun cuvânt de spus în această privință. Deși constituția etiopiană garantează băștinașilor dreptul la „consultare deplină” și la „exprimarea opiniilor în planificarea și implementarea politicilor și proiectelor de mediu care îi afectează în mod direct”, în practică consultările sunt rareori efectuate, sau dacă sunt, nu sunt efectuate corespunzător. Foarte puțini vorbesc limba amharică, limba națională, iar nivelul de alfabetizare este cel mai scăzut din țară, ceea ce înseamnă că ei au acces limitat la informațiile despre evoluțiile și deciziile care îi afectează.

Bibliografie:
http://www.pocko.com
https://www.survivalinternational.org/
http://www.bigworldsmallpockets.com/
https://en.wikipedia.org/
https://ceoworld.biz/
https://goingawesomeplaces.com
https://guardian.ng/

Foto: https://www.timbuktutravel.com/region/omo-valley

LĂSAȚI UN MESAJ