scepticGandirea sceptica se rezuma la mijloacele de a construi si de a intelege argumentele rationale si – foarte important – de a le intelege pe cele incorecte sau frauduloase. Intrebarea nu este daca concluzia ce reiese in urma unei analize este pe placul nostru, ci daca concluzia porneste de la premisa initiala si daca aceasta premisa este adevarata. Cunoasterea acestor erori de logica si retorica completeaza aceasta trusa a scepticului. Ca orice alta unealta, aceasta trusa poate fi folosita gresit, aplicata in afara contextului corect sau chiar aplicata pe post de alternativa a gandirii.

In continuare va prezint o “trusa de unelte” ce ar trebui sa se afle in posesia oricarui sceptic:

1. Oricand este posibil, trebuie sa existe o confirmare independenta a “rezultatelor”.

2. Incurajati dezbateri legate de “rezultate” in care prezentati toate argumentele pro si contra.

3. Agumentele ce vin din partea autoritatilor nu au o importanta semnificativa. “Autoritatile” au gresit in trecut si vor gresi si pe viitor. O cale de mijloc ar fi sa zicem ca in stiinta nu exista autoritati, exista doar experti in cel mai bun caz.

4. Ganditi-va la mai multe ipoteze. Daca trebuie sa explicati ceva, ganditi-va la toate modalitatile prin care ar putea fi explicat. Apoi ganditi-va la modalitatile de testare prin care sa eliminati ipotezele pe rand. Ipoteza care rezista procesului de “selectie naturala”, are cele mai multe sanse de a fi cea corecta sau cel putin cea mai apropiata de adevar. Evitati sa alegeti o explicatie doar pentru ca e cea care va place mai mult sau pentru ca e cea care v-a lasat o prima impresie.

Aceasta e o problema care afecteaza juratii de la procese. Studiile retrospective arata ca majoritatea juratilor se hotarasc asupra verdictului inca de la inceputul procesului. Ei retin argumentele care le sustin parerea si le ignora pe cele care indica contrariul.

5. Nu va atasati de o ipoteza doar pentru ca va apartine. Intrebati-va de ce va place acea idee atat de mult. Comparati-o cu celelalte idei alternative. Vedeti daca exista argumente care sa o invalideze. Ideile vagi si calitative pot avea multe explicatii. Exista adevaruri ce trebuiesc stabilite in multe din problemele calitative cu care ne confruntam, dar gasirea lor este problematica.

6. Daca exista un lant de argumente ce explica o ipoteza, fiecare “za” din lant trebuie sa fie functionala, inclusiv premisa.

7. Lama lui Occam ne cere ca atunci cand suntem confruntati cu o situatie, ce se explica la fel de bine prin doua ipoteze diferite, sa alegem ipoteza cea mai simpla.

8. Intrebati-va intodeauna daca ipoteza poate fi falsa, fie nu mai si ca principiu. Afirmatiile ce nu pot fi verificate nu sunt relevante. Daca Universul nostru si continutul sau e de fapt doar un electron dintr-un Univers mai mare? Din moment ce nu putem obtine informatii din afara Universului nostru, aceasta idee este lipsita de relevanta. Trebuie sa fim capabili sa verificam afirmatiile. Scepticul trebuie sa aiba posibilitatea de a verifica argumentele ce iu sunt oferite, trebuie sa faca si el experimentul pentru a vedea daca obtine aceleasi rezultate. Experimentele gandite atent si controlabile reprezinta cheia succesului. Nu vom invata nimic doar din contemplare. Este tentant sa ne multumim cu prima explicatie care ne iese in cale. O explicatie este mai buna decat nici o explicatie. Dar ce se intampla daca inventam mai multe? Cum ne putem decide asupra uneia dintre ele? Nu decidem noi asta, ci experimentele decid.

“Argumentele nu sunt suficiente pentru a descoperi ceva nou, din moment ce subtilitatea Naturii de mult mai mare decat subtilitatea oricarui argument.” Francis Bacon.

Experimentele controlate sunt esentiale. Daca despre un nou medicament, se sustine ca poate vindeca o boala in 20% din cazuri, trebuie sa ne asiguram ca grupul de control , ce ia un placebo, nu are si el parte de aceeasi rata de insanatosiri spontane.

Variabilele trebuiesc separate. Sa presupunem ca iti este rau de mare. Ti se va da o bratara de acupresiune si 50 de miligrame de meclizina. Vei constata ca raul de mare a disparut. Te-a vindecat bratara sau medicamentul? Nu poti spune cu certitudine decat daca le testezi pe rand. Uneori experimentul trebuie facut dublu-orb. In acest fel cei care spera sa gaseasca ceva anume nu sunt pusi in situatii ce pot compromite rezultatele. Atunci cand se testeaza un medicament nou, e mai bine ca doctorii sa sa determine daca simptomele pacientilor s-au imbunatatit, si nu sa stie ce pacienti au primit medicamentul. Acest lucru le poate influenta decizia. Lista celor a caror simptome s-au imbunatatit trebuie comparata cu lista celor care au beneficiat de noul tratament, fiecare din ele obtinuta separat. De abia acum se poate stabili o corelatia intre cele doua.

Nu este de ajuns sa stii cum sa evaluezi un argument valid, trebuie sa stii si lucrurile de care sa te feresti. Sa stii sa recunosti erorile din logica si retorica. Multe exemple pot fi gasite in religie si politica, unde cei care le practica sunt nevoiti adesea sa justifice doua propozitii contradictorii.

Erorile cele mai intalnite sunt:

1. Ad hominem, vine din latina si inseamna “la om”. Adica este atacata persoana si nu argumentele sale.

Reverendul Ion este un cunoscut fundamentalist biblic, de aceea obiectiile sale la adresa evolutiei, nu trebuiesc luate in serios.

2. Argumentul din partea autoritatii.

Presedintele Basescu ar trebui reales deoarece are un plan secret de oprire a crizei financiare. Dar din moment ce e secret, publicul nu poate sa il afle si sa ii evalueze validitatea.

3. Argumentul consecintelor adverse.

Trebuie sa existe un Dumnezeu care distribuie pedepse si recompense. Daca nu ar exista, societatea ar fi mult mai salbatica si mai periculoasa. Acuzatul din cadrul unui proces intens mediatizat TREBUIE gasit vinovat. Altfel procesul va fi o incurajare pentru toti cei care vor sa isi ucida sotiile.

O formulare mai cinica al acestui argument a fost data de istoricul roman Polybius, din moment ce masele umane sunt inconstante, pline de dorinte josnice si ignorante in privinta consecintelor acelor dorinte, e necesara imbibarea lor cu o teama constanta pentru a pastra ordinea. Anticii au gandit bine inventarea zeilor si inventarea pedepsei de dupa moarte.

4. Apelul la ignoranta, afirmatia conform careia ceea ce nu s-a demonstrat ca fiind fals, este adevarat si vice-versa.

Nu exista nici o dovada conform careia O.Z.N.-urile nu au vizitat Pamantul, prin urmare ele exista. Aceasta dovada de nerabdare ambigua poate fi definita ca: absenta dovezii nu este o dovada a absentei.

5. Pledarea speciala, folosita de obicei pentru a “salva” o afirmatie cu probleme retorice.

Cum poate un Dumnezeu iubitor sa condamne generatiile viitoare din cauza unei femei ce a muscat din mar?

Pledarea speciala: tu nu intelegi doctrina subtila a liberului arbitru. Sa nu mai vorbim de misterioasele cai ale Domnului.

6. Cersirea intrebarii sau asumarea raspunsului.

Trebuie sa instituim pedeapsa cu moartea pentru a discuraja crimele violente. Dar chiar scade numarul de crime violente instituirea pedepsei cu moartea?

7. Selectia observationala sau enumerarea circumstantelor favorabile.

Dupa cum zice Francis Bacon, numararea succesurilor si ignorarea esecurilor. Un exemplu mai consistent e oferit de Enrico Fermi. Cand a ajuns in America pentru a participa la proiectul Manhattan, s-a intalnit cu diversi ofiteri ai Marinei. Acestia discutau despre marii generali americani. Enrico a vrut sa stie care e definitia unui mare general. I s-a spus ca e un general care a castigat multe batalii consecutive. Enrico a intrebat cat de multe. Dupa o mica dezbatere i s-a spus ca e nevoie de 5 batalii. Enrico i-a rugat sa ii zica ce procentaj din generalii americani sunt mari generali. Dupa o alta dezbatere, i s-a dat un procentaj mic.

Atunci Fermi le-a zis sa isi imagineze ca nu exista un asemenea lucru ca un mare general, toate armatele sunt egale intre ele si ca castigarea unei batalii e doar o problema de sansa. Sansele de a castiga o batalie sunt de 1 la 2, de castigare a 2 batalii sunt de 1 la 4, pentru 3 batalii e de 1 la 8, pentru 4 batalii e de 1 la 6, pentru 5 batalii e de 1 la 32 – ceea ce inseamna aproape 3 procente. A fost intrebat daca el considera ca acei generali care au castigat 5 batalii consecutive, au facut-o doar prin noroc. Fermi i-a intrebat la randul sau daca cunosc vreun general care sa aiba 10 batalii consecutive castigate.

8. Statisticile numerelor mici.

O ruda apropiata a selectiei observationale.

Se spune ca 1 din 5 oameni e chinez. Cum e posibil? Eu cunosc sute de oameni si nici unul nu e chinez.

9. Intelegerea gresita a naturii statisticilor.

Presedintele Eisenhower a fost uimit si alarmat de faptul ca aproape o jumatate din americani au inteligenta sub medie.

10. Inconsistenta.

Ne pregatim pentru cel mai rau lucru pe care potentialul militar al adversarului l-ar putea folosi contra noastra, dar ignoram anticiparile stintifice despre dezastrele naturale deoarece nu sunt “dovedite”. Atribuim scaderea mediei de viata, din fosta Uniune Sovietica, caderii comunismului. Dar nu atribuim cresterea mortalitatii infantile din America esecului capitalismului.

11. Non sequitur (nu urmareste).

Natiunea noastra va invinge, deoarece Dumnezeu e de partea noastra. Dar toate natiunile pretind asta.

12. Post hoc, ergo propter hoc (s-a intamplat dupa, deci a fost cauzat de).

Inainte ca femile sa poata vota, nu existau arme nucleare.

13. Intrebari absurde.

Ce se intampla cand o forta de putere infinita intalneste un obiect imposibil de miscat? Daca exista o forta de o putere infinita, este imposibil sa existe un obiect imposibil de miscat si vice-versa.

14. Excluderea cailor de mijloc sau falsa dihotomie – se considera doar cele 2 extreme dintr-un continuum de posibilitati intermediare.

Daca nu iti iubesti tara, atunci o urasti. Daca nu faci parte din solutie, faci parte din problema.

15. Termen scurt vs. termen lung – un set de argumente excluse, dar care e adus in discutie si i se acorda o atentie speciala.

Nu ne permitem programele de hranire a saracilor si de educare a pre-scolarilor. Trebuie sa ne ocupam urgent infractiunile stradale.

16. Efectul bulgarelui de zapada – excluderea cailor de mijloc.

Daca permitem avortul in primele saptamani de sarcina, o sa devina imposibil sa prevenim uciderea unui fetus complet dezvoltat. Sau reversul: Daca statul interzice avortul in luna a noua, in curand o sa ne zica ce sa facem cu corpul nostru in perioada conceptiei.

17. Confuzia dintre corelatie si cauzalitate.

Un studiu arata ca sunt mai multi absolventi de facultate homoxuali decat absolventi cu studii medii. Deci studiile superioare te fac homosexual.

Copiii care vizioneaza filme violente tind sa fie mai violenti dupa ce cresc. Dar filmele sunt cauza violentei lor sau copiii violenti prefera filme violente? Probabil ca ambele sunt adevarate. Este adevarat ca se poate face o distinctie intre realitate si televizor. Dar e la fel de adevarat ca copiii sunt desensibilizati fata de agresiune si cruzimea aleatorie. Si daca adultii, usor impresionabili, pot avea implantate amintiri false, ce implantam noi copiilor nostri atunci cand ii expunem la 100.000 de acte de violenta cu mult inainte ca ei sa termine cele 4 clase elementare?

18. Omul de paie – caricaturizarea unei pozitii pentru a o face mai usor de atacat.

Ecologistilor le pasa mai mult de o specie oarecare ciuperca sau de bufnita, decat le pasa de oameni.

19. Dovezile ascunse sau jumatatile de adevar.

O “profetie” exacta a asasinarii lui Reagan apare la televizor, dar este omis un detaliu important, a fost inregistrata inainte sau dupa asasinare? Sau: Aceste abuzuri guvernamentale cer o revolutie, chiar daca asta inseamna ca nu poti face o omleta fara sa spargi cateva oua. Da, dar e probabil ca in timpul revolutiei sa moara mai multi oameni decat au murit in timpul vechiului regim. Ce ne sugereaza celelalte revolutii istorice? Sunt de dorit toate revolutiile ce sunt impotriva regimurilor opresive? Si sunt in interesul poporului?

20. Cuvintele alunecoase.

Separarea puterilor Constitutiei americane spune ca America nu poate declara razboi decat cu o declaratie din partea Congresului. Pe de alta parte, presedintele controleaza politicile externe si modurile de desfasurare a razboaielor. Acestea sunt unelte puternice in mainile celor care vor un nou mandat. Presedintii pot fi tentati sa aranjeze razboaie, sa fluture steagul si sa le numeasca altfel (actiuni politienesti, incursiuni armate, atacuri reactionare protective, pacificari sau apararea intereselor americane). Eufemismele pentru razboi fac parte din reinventarea limbajului pentru servirea scopurilor politice. Una din artele importante a politicienilor e de a gasi noi nume pentru institutiile care au devenit odioase pentru public.

Sursa: Carl Sagan, Demon Haunted World.


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ