La fel precum orice alta masinarie, satelitii au o durata de viata limitata. Indiferent ca sunt sateliti meteorologici, de comunicatie, de cercetare sau de navigatie, acestia se uzeaza sau devin invechiti precum o masina de spalat sau un aspirator.
Asadar ce se intampla cu un satelit cand ii vine ceasul?
Astazi, exista 2 posibilitati, depinzand de altitudinea la care orbiteaza. Satelitii aflati pe o orbita mai joasa sunt incetiniti folosind ultimele picaturi de energie. In acest fel vor cadea si vor arde in atmosfera.
A doua varianta este sa trimita satelitul in spatiu, departe de Pamant. Incetinirea unui satelit ar consuma multa energie pentru a cadea inapoi pe Pamant. Acest lucru este valabil mai ales daca satelitul se afla la o altitudine foarte mare.
Satelitii aflati pe o orbita joasa sunt usor de doborat. Caldura generata de frecarea cu aerul va arde satelitul in caderea sa spre Pamant, la o viteza de mii de kilometri pe ora.
Dar cum scapa inginerii de obiectele mai mari precum statiile sau navele spatiale? Acestea s-ar putea sa nu arda complet inainte sa cada pe Pamant. Din fericire, exista o solutie. Operatorii navei spatiale pot controla locul unde statia sau naveta spatiala se prabuseste, iar acest loc are si un nume: Cimitirul Navelor Spatiale! Acest cimitir se afla in Oceanul Pacific si se afla in cel mai indepartat loc fata de orice asezare umana. Locul se mai numeste si “Polul de inaccesibilitate” sau “Punctul Nemo” (aluzie la personajul lui Jules Verne), iar cel mai apropiat petec de pamant de el se afla la 2.688 de kilometri.
Desi punctul unde vor cadea aceste obiecte spatiale este foarte precis, atunci cand intra in atmosfera, ele se dezintegreaza. Intinderea pe care se raspandesc ramasitele poate sa aiba si o raza de 1.000 de kilometri. Din acest motiv a fost aleasa aceasta zona, unde nu se afla nimic pe o raza de aproape 2.700 kilometri. Cea mai mare parte a unui obiect spatial se dezintegreaza in momentul in care intra in atmosfera. De exemplu, numai 25 din cele 142 tone ale statiei spatiale ruse MIR au ajuns in cele din urma in acest cimitir.
Si ce se intampla cu satelitii trimisi in spatiu? Acestia sunt trimisi pe asa-zisa “orbita cimitir”, aflata la o distanta de 36.000 km de Pamant.
Proiectantii satelitilor sunt obligati sa demonstreze ca acestea pot fi dezafectate in siguranta la sfarsitul duratei operationale, prin sisteme de reintrare controlata in atmosfera sau de urcare a vehiculelor in “orbita cimitir”. Incepand cu 18 martie 2002, toti operatorii de sateliti din SUA s-au angajat sa mute aceste vehicule pe o orbita cimitir la sfarsitul vietii operationale.
Bibliografie
https://spaceplace.nasa.gov/spacecraft-graveyard/en/
https://orbitaldebris.jsc.nasa.gov/library/usg_od_standard_practices.pdf
