Islam si musulman sunt doua cuvinte derivate. Primul, nume de actiune iar al doilea, participiu activ de la verbul „aslama” (a se supune). Termenul „islam” este interpretat uneori ca fiind „aflarea a pacii intru Dumnezeu”.
Islam este religia islamica, termenul fiind folosit si pentru comunitatea islamica formata din totalitatea musulmanilor. De multe ori se confunda termenul islamism cu islam. Islamismul este un termen inventat de Voltaire, care, in definitia sa moderna, se refera la versiunea extremista a islamului politic.

Pietrele

Arabii adorau pietrele. Fireste nu sunt singurii, numai ca ei aveau si un centru al acestui cult: Mecca, orasul dusman lui Mahomed. Aici domina Kaaba (constructie patrata) si Sfanta Piatra Neagra. Ortodoscii musulmani spun ca aceasta Kaaba a fost construita de zece ori. Prima a fost inaltata in zorii istoriei de catre ingeri coborati din cer; a doua de catre Adam; a treia de fiul acestuia, Seth; a patra de catre Avraam si fiul pe care i l-a dat Agar, Ismael. Despre a cincea si a sasea nu se vorbeste. A saptea a fost construita de Kusay, capetenia tribului Koreisit; a opta de catre sefii koreisiti in epoca lui Mahomed (605); a noua si a zecea de catre niste lideri musulmani in 681 si 696, iar a zecea este chiar Kaaba de astazi.

Se inalta in centrul Moscheei Sacre si are 13 m lungime, 12 m latime si 17 m inaltime. In coltul sud-estic, la 1 m inaltime se gaseste Piatra Neagra (de fapt rosu intunecat) de forma ovala, cu diametrul de aproximativ 20 cm. Se spune ca a fost trimisa din cer (probabil un meteorit) si este simbolul descendentilor lui Avraam prin Ismael care – alungati de Israel – au devenit intemeietorii tribului Koreisit.
Teologii musulmani isi bazeaza afirmatiile pe Psalmul 118: “Piatra pe care au aruncat-o cei care construiau a devenit cap de unghi; multumita lui Iahve s-a intamplat acest lucru.” si pe Evanghelia lui Matei 21: “Imparatia lui Dumnezeu va va fi luata, spre a fi data unui neam care-i va aduce roade”. In Kaaba existau, in epoca pre-islamica mai multi idoli.Unul se numea Allah si era zeul tribal al koreisitilor. Alaturi de el se aflau alti 3 idoli care erau fetele sale, mentionate si de Herodot. La inceputul sec al.VI-lea koreisitii erau impartiti in doua grupuri: unul condus de un negustor filantrop Hasim iar celalalt de nepotul sau, Umayya care-si invidia unchiul. Aceasta apriga rivalitate avea sa joace un rol determinant in istorie. Dupa moartea sa, Hashim a fost inlocuit de fiul sau fratele lui mai mic Abd al-Muttalib. In 568, fiul acestuia, Abdallah, a luat-o de sotie pe Amina, ea insasi descendenta a lui Kusay. Abdallah pleaca dupa nunta si moare intr-o calatorie, la Medina. Doua luni mai tarziu, in anul 569, Amina aduce pe lume una dintre cele mai importante figuri ale istoriei: Mahomed. Originea ii era ilustra dar averea modesta: 5 camile, o turma de capre, o casa si o sclava care l-a crescut. Numele lui inseamna “Cel prea laudat”. Se pare ca nu prea era dotat pentru invatatura si a murit analfabet. Oricum, nu a scris nimic, niciodata. Copilaria si-a petrecut-o inconjurat de dragostea bunicului si a unchiului sau Abu Talib.

Daca vrem sa-l credem, Ali (fiul lui Abu Talib, var, fiu adoptiv si ginere al lui Mahomed) spune: “Avea un chip atat de bland incat nimeni nu-si putea dezlipi privirea de la el. In prezenta lui, toata lumea uita de necazuri si suferinte.” Daca ii credem pe contemporani, radea foarte rar, avea o fire foarte sensibila, era nervos, impresionabil si inclinat spre melancolie.
Nu este exclus ca in derularea evenimentelor, Mahomed sa fi fost inspirat de ideologia unei secte arabe – hanifii – care propovaduiau existenta unui Dumnezeu Universal ai caror supusi vor fi – de bunavoie – toti oamenii.
Dupa descrierea convulsiilor de care era cuprins atunci cand avea “viziunile” sfinte, se poate presupune ca era epileptic. Frapeaza afirmatia ca auzea un sunet care semana cu clinchetul unui clopotel, senzatie auditiva prezenta in crizele de epilepsie. Totusi, Mahomed nu va prezenta degenerescenta cerebrala specifica epilepticilor, ba mai mult, va da dovada de multa claritate in gandire.

Inceputul istoriei islamului

In 610, intr-o grota in care se retragea in perioada Ramadanului, a avut o experienta cruciala, care constituie baza intregii istorii a islamului. Intamplarea este povestita chiar de Mahomed: “In vreme ce dormeam, acoperit cu o patura din brocart si matase pe care era scris ceva, ingerul Gabriel mi-a aparut si mi-a zis: Citeste!. Iar eu i-am zis: Nu stiu sa citesc! El m-a strans atunci atat de tare cu patura incat am crezut ca-mi voi da duhul. Apoi m-a slabit din stransoare, spunandu-mi: Citeste! Am citit cu voce tare si, in sfarsit, el a plecat de langa mine. Iar eu m-am trezit si era de parca aceste cuvinte mi-ar fi fost scrise in inima. Pe urma am iesit si am mers pana ce, la jumatatea drumului in munte, am auzit o voce din cer zicandu-mi: O, Mahomed! Tu esti trimisul lui Allah iar eu sunt Gabriel. Am ridicat ochii spre cer si iata ca l-am zarit pe Gabriel, in chi de om, cu picioarele asezate pe marginea orizontului iar el imi spunea: O Mahomed, tu esti timisul lui Allah iar eu sunt Gabriel!”
Vine acasa si povesteste intamplarea sotiei sale Khadije care il crede. Asa incepe povestea islamismului. Urmeaza alte viziuni care erau atat de dureroase incat intra in convulsii si – uneori – lesina. Cand se trezea spunea ca intregul text al Coranului se afla in Cer si ii este comunicat fragmentar, de obicei de Gabriel.

In 4 ani a reusit sa convinga de adevarul spuselor lui pe Khadije, pe varul sau Ali, pe Zeid servitorul sau pe care il elibereaza si pe o ruda, Abu Bekr om de vaza printre koreishiti. Abu Bekr mai convinge doua personaje importante din Mecca. Cei sase cor fi numiti mai tarziu “tovarasii” profetului iar amintirile lor vor deveni cele mai respectate traditii ale islamului. Mahomed a decis ca e timpul sa-si expuna in Mecca viziunile. Koreishitii l-au ascultat la inceput cu rabdare amabila, apoi l-au considerat ticnit si au propus sa-l trimita, pe cheltuiala lor, la un vraci care l-ar fi putut vindeca de nebunie.
Important este ca primul care il ajuta este un crestin: regele Abisiniei care ii primeste pe sclavii refugiati din pricina maniei koreishitilor in 615.
De ce am pomenit acest fapt? Pentru ca in 616 se produce un fapt absolut identic cu convertirea la crestinism a lui Saul (Pavel). Omar ibn al-Khattab, oponent inrait al lui Mahomed, ucigas al sclavilor eliberati este brusc cucerit de noua credinta.
Anul 619 incepe sa scrie drama lui Mahomed…

Mahomed si Islamul

Traditia islamica ni-l infatisaza pe ingerul Gabriel intrebandu-l pe Mahomed: “Ce este islamul?” la care Mahomed a raspuns: “Islamul inseamna sa crezi in Allah si in profetul sau, sa spui rugaciunile indicate, sa dai de pomana, sa postesti in perioada Ramadanului (“calauzire si indurare pentru cei care fac bine”- Coran31;3. Luna a purificarii) si sa mergi in pelerinaj la Mecca”. Rugaciunea, pomana, postul si pelerinajul reprezinta “Cele 4 indatoriri” ale religiei musulmane. Ele sunt, alaturi de credinta in Allah si in profetul sau “Cei 5 Stalpi ai Islamului”.

Anul 619 a fost un an infect pentru Mahomed, an care putea distruge o viata. Khadija, sprijinul sau fidel, cea fara de care ar fi fost un sarantoc, moare. Nu dupa mult timp moare si Abu Talib, protectorul sau. Fara ajutorul acestuia, Mahomed devine o tinta sigura pentru meccani. Simtindu-se amenintat, fuge la Taif dar aici are surpriza sa afle ostilitatea populatiei care il huiduie pe strazi si sfarseste prin a-l bate cu pietre (asta ne aminteste de Sf.Stefan ).
Se intoarce la Mecca, se insoara cu vaduva Sauda si se logodeste, la 50 ani, cu Aisha, frumoasa si zburdalnica fiica de 17 ani a lui Abu-Bekr. Continua sa aiba viziuni. Intr-o noapte i s-a parut ca este – in mod miraculos – transportat, in somn, la Ierusalem; acolo, la Zidul Plangerii printre ruinele templului iudaic, il astepta Borak, un cal inaripat care l-a purtat pana la Cer dupa care s-a inapoiat pe pamant.
Legenda acestui zbor a facut din Ierusalem al treilea oras sfant al islamului. In anul 620, niste evrei din Medina, nevazand nicio diferenta intre religia lor si cea propovaduita de Mahomed, accepta sa o preia, de proba. In 622, pleaca la Mahomed o delegatie formata din 73 medinezi care-l invita sa se stabileasca in orasul lor. Iata o mostra a geniului lui Mahomed:
- Sunteti gata sa ma aparati cu acelasi devotament cu care va aparati familiile?
- Da, dar care ne va fi rasplata in cazul in care vom fi ucisi?
- Paradisul!
Mahomed nu paraseste Mecca decat in momentul in care sef al koreishitilor devine Abu Sufyan, care vrea sa-l omoare. Mahomed fuge din Mecca inpreuna cu Abu Bekr Si ajunge in Medina pe 24 septembrie 622. Fugise din Mecca pe 16 iulie. Califul Omar, 70 ani mai tarziu a desemnat prima zi – 16 iulie – a anului arab in ziua cand a avut loc aceasta hegira (hijra = fuga) si care avea sa devina inceputul oficial al erei mahomedane.

In stanga in imagine, repartitia musulmanilor siiti si suniti in lume.

Nu putem discuta despre sufism fara sa putem “citi” conceptiile lui Mahomed. Iudeul si crestinul “vad”. Viziunile lui Mahomed au fost insotite de revelatii auditive, singurele pe care Coranul le socoteste de inspiratie divina.Vazul e cel mai inselator simt. Mahomed evolueaza de la viziune la viziune si de la prietenie la prietenie. Inainte de fuga spre Medina, el alesese Ierusalemul ca punct de orientare al rugaciunilor, potrivit practicii evreiesti dar evreii i s-au aratat ostili si au relevat erorile din Coran, afirmand ca Mahomed nu cunoaste Biblia. Ruptura se produce pe 11 februarie 624 cand Mahomed ii indeamna pe musulmani sa nu-si mai indrepte fata spre Ierusalem ci spre Mecca. El proclama ca piatra Kaaba a fost ridicata de Avraam si fiul sau Ismael. In relatiile cu crestinii a aratat respect dar nu incredere. Vorbeste despre Isus si Maria dar nu le recunoaste natura divina pentru ca ambii “au fost creati”. Neaga rastignirea si moartea lui Iisus: Nu l-au ucis; nu l-au rastignit, li s-au parut numai toate acestea [...] Dar Dumnezeu l-a ridicat la El”. Neaga rolul de Rascumparator al lui Iisus, neaga mesajul Noului Testament, tainele si mistica crestina dar …evoca Triada Dumnezeu – Iisus – Maria.
Ciudat dar Mahomed nu respecta decat 3 femei: Khadije, Fatima si…Maria. Pe Aisha, in patul careia a murit…nu.
Ei, iata cum imi amintesc de Lucretiu! “Tantum religio potuit suadere malorum!” (Spre cate nenorociri nu i-a dus religia pe oameni!). Mahomed a lasat Mecca si odata cu ea legaturile de sange, pentru a veni in Yathrib unde a creat fraternitate religioasa. Iar a urmat calea impusa de Iisus: “Lasa pe tatal tau si pe mama ta…” Yathribul a devenit Medina, adica Medinat al-Nabi sau “Orasul Profetului”. Aici, orice gest pe care-l face, devine istorie. Intr-o zi coboara de la amvon prosternandu-se de 3 ori si rugandu-se intr-una. Ei bine, acest gest a fost interpretat ca simbolizand supunerea sufletului in fata lui Allah si a dat numele noii religii: islam, ” a se preda”, iar adeptii se vor numi “Muslim” adica “cei care se predau”. Asa le-a spus Mahomed si le-a cerut sa pastreze in veci acest ritual.
Care a fost primul act incheiat de Mahomed? Cel prin care se stabilea egalitatea in drepturi intre musulmani si evrei. El se angaja sa formeze impreuna cu evreii o singura natie, acestia urmand sa-si practice religia la fel de liberi ca musulmanii. Acest pact nu a tinut decat pana in 624 cand Mahomed a decis sa-si indrepte rugaciunile spre Mecca. Atunci evreii l-au acuzat de idolatrie, caci voia sa venereze o piatra (Kaaba). Din cauza unei glume (un evreu ridica poalele fustei unei musulmance si o prinde cu un ac in asa fel incat femeii sa i se vada „poponetul” gol) se produce un macel in urma caruia evreii sunt goniti din Medina.
Cruzime! Prin asta se poate caracteriza inceputul islamismului. Abu Sufyan, conducatorul Meccai il ataca pe Mahomed. Acesta lupta cu vitejie dar este grav ranit. Abu Sufyan il crede mort, nu-l mai cauta si se intoarce triumfator la Mecca. Hind, sotia lui Abu Sufyan, il cere pe Hamza, cel care ii omorase tatal, ii despica burta, ii scoate ficatul si il mananca. Nu se opreste aici ci ii taie fasii din piele, ii scoate unghiile si-si face din ele bratari.

Dupa 630, anul in care a cucerit Mecca, Mahomed s-a schimbat. Facea greseli dar le recunostea, era de o modestie cuceritoare si isi recunostea ignoranta. Niciodata nu a pretins ca are capacitatea de a prezice viitorul sau ca ar putea infaptui miracole. A trait doi ani fromosi alaturi de cele 10 sotii si 2 concubine. Sa nu ne miram, caci rata mortalitatii in randul barbatilor semiti era extrem de ridicata astfel incat poligamia era o necesitate biologica, ba chiar o obligatie morala. Toate nevestele sale de dupa Khadije au fost sterpe, fapt care a generat multe ironii la adresa Profetului. Din copiii daruiti de Khadije, doar unul i-a supravietuit – Fatima.
Femeile si puterea au fost singurele sale placeri. In rest, a fost un om de o simplitate neprefacuta. Interdictia de a bea vin, ii apartine. El a instituit-o.
La 7 iunie 632, dupa o lunga agonie determinata de consumul carnii de porc posibil otravita; (cel putin asa realteaza Aisha) se stinge cu capul asezat pe pieptul Aishei.

In imagine, “Moscheea Profetului” in Medina, in care se afla mormantul profetului Muhammad.

Autor: Nicolae Dan Dinescu, www.descopera.org