biblioteca2Bibliotecile in Antichitate

În primele civilizatii, bibliotecile ca institutii de cultura cu functionalitati multiple privind colectarea, adapostirea, tezaurizarea culturii si civilizatiei umane, asa cum acestea au fost cuprinse în paginile unor carti, (daca dam cuvântului un sens generic de document general), au fost o sursa de singulara importanta în sprijinul cunoasterii.

Atena, Alexandria, Pergam, Roma – au devenit centre culturale si datorita bibliotecilor lor. In Evul Mediu la Constantinopol cartile ramase sunt privite ca niste comori, in catedralele din Paris si Chartres, Spania la Toledo (urmand modelul Bagdad). Deasemenea, marile centre universitare devin cele care detin stiinta –  Universitatea din Paris, în 1253, a fost înzestrata cu biblioteca personala a lui Robert de Sorbon- cel care va da numele sau prestigioasei universitati franceze. Bogatele colectii de la Paris si Oxford, constituite în secolele al XIII-lea si al XIV-lea, au sprijinit formarea marilor savanti, filosofi si teologi ai Europei medievale . Desi bibliotecile monastice, episcopale si universitare si-au îndeplinit cea mai veche si elementara functie, aceea de a conserva, multe din resursele culturale ale societatilor trecute au ramas neexploatate, gresit utilizate si adesea neîntelese.

In Siria, Irak, Iran existau arhivele si textele de la Ebla , cca. 2500, odata cu distrugerea orasului cca. 2250 î.Hr., constituie cea mai veche biblioteca organizata descoperita inca.

Bibliotecile de la Ugarit ( Siria ), cca. 1200 î.Hr., includ arhive diplomatice, opere literare si alte biblioteci private.

Biblioteca lui Ashurbanipal (668-627 î.Hr.), în Ninive (aproape de modernul Mosul, Irak ), mult timp considerata a fi prima biblioteca sistematica, a fost redescoperita în secolul al XIX-lea. În timp ce biblioteca a fost distrusa, mai multe fragmente de vechi cuneiforme comprimate au supravietuit si au fost reconstruite. Portiuni mari din Epopeea lui Ghilgames au fost printre cele mai multe descoperiri.

Academia lui Gundishapur în vestul Iranului, a stabilit in timpul Imperiului Sassanid standardul in cunoastere si inteleptciune.

Pe subcontinentul indian – marile centre culturale, si anume Takshasila (secolul al VI-lea spre secolul al V-lea î.Hr., în zilele noastre Pakistan), Nalanda ( in 427 i.Hr si considerats „una dintre primele universitati mari din istoria înregistrata.” ), Vikramshila (secolul al VIII-lea), Kanchipuram si alte universitati, mentinute, de asemenea, ca biblioteci mari de manuscrise pe frunze de palmier pe teme diverse, de la teologie la astronomie. În 1193, Universitatea  din Nalanda a fost distrusa de catre invadatorii musulmani turci sub Bakhtiyar Khilji, acest eveniment este vazut ca o piatra de hotar în declinul budismului în India .

In Africa – Biblioteca din Alexandria , Egipt, secolul al III-lea î.Hr. (cca. 295 î.Hr.). Data sa de distrugere este incerta, dar se presupune ca a gazduit una dintre cele mai mari colectii din lumea clasica.

Grecia si Roma

Biblioteca din Pergam la Pergam (în ceea ce este acum Turcia), de asemenea, în secolul al III-lea î.Hr., regii Attalid au format a doua biblioteca importanta in lumea elenistica dupa Alexandria, fondata de Ptolemeu. Când Ptolemeu a oprit exportul de papirus , în parte din cauza concurentilor si partial din cauza lipsei, Pergamenes a inventat o noua substanta pentru a fi utilizata în codice, numita Pergam sau pergament dupa numele orasului. Acest lucru a fost facut din piele fina de vitel, un predecesor al hârtiei .

Bibliotecile Forumului, au constat în biblioteci separate, fondate de Augustus în apropiere de Forumul Roman, care contineau atât texte  in greaca si latina, adapostite separat, asa cum era practica conventionala. Mai existau biblioteci în Octaviae Porticus lânga Teatrul de Marcellus, în templul lui Apollo Palatinus, iar în Ulpiana Bibliotheca, în Forumul lui Traian.

Bibliotecile private ale Romei antice au fost, de asemenea, considerabile: aristocratia romana a vazut biblioteca ca un punct de prestigiu si multe dintre acestea au fost transferate la manastiri in anii Evului Mediu.

Vila din Herculaneum, Italia, este cunoscuta doar dupa biblioteca ce a supravietuit din antichitate clasica. Aceasta colectie mare a unei vile private poate a apartinut odata lui Iulius Cezar.

Îngropat de eruptia de pe Muntele Vezuviu, care a distrus orasul în anul 79, a fost redescoperit în 1752 , orasul Pompei ascunde in printre lava si cenusa aproximativ 1800 de suluri carbonizate.. Folosind tehnici moderne, cum ar fi imagini multi-spectrale, sectiuni anterior ilizibile sau invizibile de pe suluri care au fost derulate sunt în curs de descifrare.

Biblioteca de Teologie din Cezareea Maritima afla în prezent in Israel , a fost o mare biblioteca crestina timpurie. Prin Origen din Alexandria si operele preotului Pamphilus de Cezareea, scoala a câstigat o reputatie de a avea cea mai extinsa biblioteca ecleziastica din timpul sau, care continea mai mult de 30.000 de manuscrise: Grigorie de Nazianz , Vasile cel Mare , Jerome si altii au venit pentru a studia acolo.

Biblioteca Imperiala de la Constantinopol, fondata în 330 d.Hr., a fost în mare parte distrusa sau arsa de catre cruciati în timpul Cruciadei a patra.

Biblioteca lui Celsus (in stanga in imagine, sursa: archaeological.org) a fost o biblioteca din antichitate situata în orasul antic Efes, in vestul Anatoliei. Contrar perceptiei generale Biblioteca din Alexandria (Egipt) nu a fost prima mare biblioteca antica. Biblioteca din Alexandria a fost precedata de cel putin alte trei mari biblioteci de care nici bibliofilii invederati nu prea au auzit. Pentru a facea aceasta prezentare gasim necesara o diferentiere intre o biblioteca si o arhiva. O biblioteca este bazata pe o clasificare rationala a continutului care este in majoritatea cazurilor multidisciplinara.Exista si biblioteci cu un continut specific unei discipline, atunci clasificarea se face conform ramificatiilor acestei discipline, perioadelor cronologice sau autorilor pastrati in aceasta biblioteca. Arhiva este in general o colectie de inscrisuri cu caracter istoric-cronologic a unor organizatii felurite.
Majoritatea bibliotecilor mari au un caracter multi-lingvistic continand texte in mai multe limbi, acest caracter este insa un caracter nou si este in mod special de sorginte Crestina. Crestinismul fiind o religie cu caracter universal si provenind din surse multiple din punct de vedere lingvistic a dezvoltat acest concept. In lumea antica pre-Elenistica caracterul bibliotecilor a fost mono-lingvist bazat in special pe lingua franca (preponderent comuna) a vremurilor respective. Din punctul meu de vedere o biblioteca care merita un comentariu este o biblioteca antica desoperita si descifrata cu un continut de cel putin 10000 de titluiri diferite.

Cele mai vechi biblioteci care pot corespunde definitiei de mai sus sunt bibliotecile Mesopotamiene si cele din Asia Mica. Vom urma itinerariul spre Alexandria (Egipt), vom discuta despre Biblioteca Ulpiana a stramosului nostru Traian, vom incerca sa rezolvam istoria complicata a „Vilei Papyri” din Herculane (Italia). O discutie (sau mai multe) vom avea despre prima mare biblioteca Crestina din Caesarea Maritima (Israel) care a aprtinut primului colegiu teologic Crestin, colegiu in care au functionat ca maestri Origen si Pampfil si care a continut 30000 de manuscrise. In sfarsit vom discuta putin de „Casa Intelepciunii” a Academiei Gundishapur din Bagdadul Persan, intemeiata de Persani in timpul Imperiului Sassanid.

Vezi aici toate articolele din aceasta serie:

http://www.descopera.org/marile-biblioteci-antice-pierdute-ale-omenirii/

LĂSAȚI UN MESAJ