narco-culturaPentru un numar din ce in ce mai mare de mexicani, traficantii de droguri devin noile modele ale faimei si succesului. Traficantul de droguri modern e noul Robin Hood. El reprezinta modalitatea de iesire din ghetou – noua forma a Visului American aparuta in urma razboiului anti-drog. Narco Cultura intra in interiorul acestui fenomen exploziv si studiaza consecintele sale asupra societatii si a culturii. Nu exista narator, doar interviuri compuse din 2 personaje principale: un investigator criminalistic mexican, si un cantaret american cu o moralitate ambigua, specializat in producerea de “narco corridos”, cantece despre traficantii droguri mexicani si despre macelul ce ii insoteste.

Cantaretul american locuieste in California si speculeaza fascinatia publicului pentru ororile traficului de droguri. Formatia sa foloseste, pe langa instrumentele traditionale, un lansator de rachete dezafectat in timpul spectacolelor.

Investigatorul criminalistic se ocupa de colectarea dovezilor de la locul crimei. Aceste dovezi includ, de cele mai multe ori, corpuri dezmembrate si bucati de corpuri ce constituie un mesaj pentru ceilalti traficanti. Este un loc de munca lipsit de absolut orice satisfactie, deoarece foarte putine din crime sunt rezolvate (cam 3 din 1000), iar nivelul de coruptie al autoritatilor este EPIC. Acolo unde traieste el, politistii sunt ucisi zilnic. Acest politist tanar reprezinta tot ce are barbatia mexicana mai bun de oferit. El este un adevarat EROU. Discrepanta dintre cine este el si lucrurile cu care se confrunta zilnic este gigantica, dar el alege sa isi faca treaba. Cine o sa scrie o corrida despre el?

Narcocorridele fac referiri clare la crime adevarate, traficantii de droguri reali si victime reale, unite printr-o aura de eroism. Corridele, cantece ce spun o poveste, sunt o traditie venerabila in muzica folclorica mexicana. Tind sa fie lirice, si sa povesteasca faptele lui Pancho Villa, a iubirilor despartite sau faptele unor banditi celebri. Recent, corridele au devenit foarte sumbre, promovand traficul de droguri si crima. Din acest motiv narocorridele sunt interzise in Mexic.

“Narco Corridos” sunt pentru tinerii mexicani ce traiesc la granita cu SUA ceea ce a fost gangsta rap-ul pentru publicul larg. Tinerii americani au imbratisat gangsta rap-ul si pasiunea din spatele sau. Rap-ul a fost supapa de siguranta a emotiilor tinerilor negri din ghetouri. Multi oameni, care nici macar nu locuiau un preajma unui ghetou, au fost atrasi de rap si si-au dorit acest stil de viata. Dar fara sa inteleaga faptul ca exista o lume reala plina de violenta si lupte atasata muzicii. Publicul glorifica stilul de viata al traficantilor, asemenea filmului “Scarface”. Cateva decenii mai tarziu, publicul si artistii s-au maturizat, iar rap-ul vorbeste despre problemele mentinerii averii. Rapul mainstream ofera un model mai inalt la care tinerii sa aspire. Mai bine sa fii CEO decat un amarat de traficant de droguri. Tinerii mexicani nu au avut parte de aceste voci. Iar documentarul ne arata un punct de vedere alternativ asupra influentei muzicii.

Contrastul gigantic dintre Mexic si SUA nu poate fi trecut cu vederea, iar regizorul il subliniaza de fiecare data. Este extrem de greu sa intelegi cum este sa traiesti in frica absoluta, si, totusi, sa vezi cu proprii tai ochi “salvarea” doar la cateva sute de metri de tine.

Documentarul este extrem de deprimant si prezinta o realitate infricosatoare. Traficantii de droguri actuali au devenit o forta ce nu poate fi ignorata nici macar de Lege. Sunt oameni dezgustatori, violenti si fara limite. Isi permit sa masacreze civili si politisti in vazul lumii, iar de cele mai multe ori criminalii sunt de neatins.  Problema din spatele culturii drogurilor e faptul ca nu e o cultura, nu are valori traditionale. E mai degraba absenta valorilor, absenta culturii, o gaura neagra ce inghite totul. Santa Muerte nu este o sfanta, ea este o anti-sfanta.

IMDB

LĂSAȚI UN MESAJ