21-grameDesi notiunea de “credinta” nu are legatura cu dovezile, credinciosii spera ca stiinta sa gaseasca dovezi care sa le confirme ideile. Iar daca nu gasesc, le inventeaza.

Din acest motiv exista expeditii pentru a gasi arca lui Noe, sau pentru a descoperi dovezi arheologice care sa sustina diverse intamplari relatate in biblie.

Sufletul joaca un rol cheie in multe religii, pentru ca daca acesta nu ar exista, Raiul si Iadul nu si-ar mai avea sens. Sufletul, in traditiile spirituale si filozofice, reprezinta esenta imateriala – si uneori nemuritoare – a unei persoane sau lucru viu.

Ei doresc sa aduca dovezi ale fenomenelor supranaturale cu ajutorul stiintei. Ideea ca sufletul ar avea greutate ar insemna ca existenta acestuia ar putea fi demonstrata. Dupa cum vom vedea in continuare, cazul celor “21 de grame” este un exemplu perfect care arata de ce credinta nu ar trebui sa se joace pe taramul stiintei.

Acest mit a fost readus in anul 2003 in constiinta oamenilor de filmul “21 grame”. Singura sursa a acestei idei este un studiu facut in anul 1907 de un doctor numit Duncan MacDougall. A reusit – aparent – sa masoare greutatea sufletului si sa demonstreze existenta sufletului. Despre ce este vorba?

Duncan MacDougall a reusit sa masoare greutatea corpurilor a sase oameni aflati pe patul de moarte si a observat o usoara scadere a greutatii lor exact in momentul mortii (mai exact, 21 grame). El a ajuns la concluzia ca ar fi masurat defapt greutatea sufletului.

Evident, acest experiment – presupunand ca datele sunt corecte – este ridicol. Inca de pe vremea lui Platon se stia ca sufletul este imaterial (conform definitiei), deci nu are masa si implicit, nu are greutate.

Experimentul lui Duncan este un exemplu perfect in care pseudostiinta si credinta duc in directii total gresite. Nu numai ca experimentul n-a mai fost reprodus niciodata (nici de Duncan MacDougall nici de nimeni altcineva), dar propriile sale valori, publicate si in revista “American Medicine” in anul 1907, arata ca din sase seturi de date provenite de la cei sase pacienti, doua au fost eliminate ca “neavand valoare” – valorile ramanand neschimbate, doua au aratat o scadere a greutatii, dar gradual, una a aratat exact invers si doar una constituie baza legendei in cauza. Cu aceste date, este un miracol ca lucrarea sa a fost acceptata.

In al doilea rand, asa cum a subliniat si dr. Augustus P. Clarke intr-o replica, de asemenea publicata in “American Medicine”, MacDougall nu a luat in considerare o alta ipoteza evidenta: pierderea in greutate (presupunand ca datele sunt corecte) a putut fi cauzata de evaporare, datorita cresterii bruste a temperaturii corpului, care apare atunci cand circulatia sangelui se opreste, iar sangele nu mai poate fi racit cu aer de catre plamani. O alta problema este ca doctorul si asistentii sai nu au putut detecta cu exactitate momentul cand persoana a decedat – un factor cheie in experiment. Mai mult, metoda prin care MacDougall a cantarit pacientii a fost destul de imprecisa.

MacDougall a ajuns la aceasta concluzie doar prin excluderea (sau ignorarea) celorlaltor posibilitati. Cu alte cuvinte, “explicarea sufletului” a castigat fara ca macar sa se treaca prin procesul confirmarii pozitive, fiind practic o versiune a argumentului “god of the gaps”, foarte in voga printre credinciosi, ce constituie coloana vertebrala a design-ului inteligent.

Stiinta nu poate dovedi ca sufletul nu exista. Dar poate arata ca astfel de afirmatii sunt false. Si toate afirmatiile supranaturale, atunci cand sunt supuse unui test, pica. Niciuna nu a trecut testul pana acum.

Bibliografie:

Skepticshock

RationallySpeaking

3 COMENTARII

  1. dupa cum scrie in articol, sufletul nu poate fi demonstrat, tine de supranatural, dar stim stiintific ca exista metabolismul, sursa energiei, molecula de ATP; asta e „sufletul”

  2. animalele au suflet? ganditi-va. e o greseala sa fim sceptici dar e la fel de mare greaseala de a fi inchisi la minte si a crede fara sa cautam

LĂSAȚI UN MESAJ