Informațiile prezente sunt extrase din cronica lui Grigore Ureche (1590-1647), numită Letopisețul țării Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă. Cronica face referire la evenimentele majore care s-au petrecut în Moldova medievală între anii 1359-1594. Versiunea originală a textului a circulat într-un mediu foarte restrâns. Copiști precum Axinte Uricariul s-au folosit de variantele interpolate ale textului, realizate de Simion Dascălul sau Misail Călugărul, la care s-au adăugat anumite pasaje. Marea noutate a textului din Letopiseț constă în faptul că acolo se produce o dezvoltare narativă a notelor sumare din vechile anale istorice. Grigore Ureche citise în cronica slavonă a lui Azarie, care la rândul său știa de la bizantinul Manasses că tot ce se întâmplă în lume poate fi comunicat „pe calea povestirii” atrăgătoare. Acest text este foarte valoros pentru cultura scrisă românească, reprezentând începutul istoriografiei românești. (Sursa foto: Historia)
Războiul lui Ştefan vodă cându s-au bătut la Podu Înaltu cu turcii
Într-acéia vréme, Mehmet împăratu turcescu armândǔ 120 000 de oastea sa şi oastea tătărască şi muntenească să margă cu Radu vodă, au trimis asupra lui Ştefan vodă. Iară Ştefan vodă avându oastea sa, 40 000 şi 2 000 de léşi ce-i venise într-ajutoriu cu Buciaţschii de la craiul Cazimir şi 5 000 de unguri, ce-i dobândise de la Mateiaşu craiul ungurescu, le-au ieşit înaintea turcilor din sus de Vaslui, la Podul Înalt, pre carii i-au biruitu Ştefan vodă, nu aşa cu vitejia, cum cu meşteşugul. Că întăi au fostu învăţatu de au pârjolitu iarba pretitindinea, de au slăbit caii turcilor cei gingaşi. Décii ajutorindu putérea cea dumnezeiască, cum să vrea tocmai voia lui Dumnezeu cu a oamenilor, aşa i-au coprinsu pe turci negura, de nu să vedea unul cu altul. Şi Ştefan vodă tocmisă puţini oameni preste Lunca Bârladului, ca să-i amăgească cu buciume şi cu trâmbiţe, dându semnu de războiu, atuncea oastea turcească întorcându-să la glasul buciunelor şi împiedicându-i şi apa şi lunca şi negura, acoperindu-lu-i, tăindu lunca şi sfărămându, ca să treacă la glasul buciunilor.
Iară dindărăt Ştefan vodă cu oastea tocmită i-ai lovitu gioi, ghenarie 10 dzile, unde nici era loc de a-şi tocmirea oastea, nici de a se îndrepta, ci aşa ei în de sine tăindu-să, mulţi periră, mulţi prinşi de pedestrime au fost. Ce şi pre aceia, pre toţi i-au tăiatu, unde apoi mâgle de cei morţi au strânsu, şi mulţi paşi şi sangeaţi / au perit. Şi pre ficiorul lui Isac paşa, după ce l-au prinsu viu l-au slobozit. Şi puşcile le-au dobânditu şi steaguri mai mult de o sută au luat.
(Misail călugărul)
Dacă i-au bătut pre turci, ei de la Podu Înaltu au luat pen păduri ş-au ieşit unde purcede apa Smilii, în ţânutul Tutovii. Acolo în légea lor au dat laudă lui Dumnedzău că au scăpat ş-au ieşit la lume. Iar Ştefan vodă pornitu-s-au după dânşii cu ai săi moldoveni şi cu 2 000 de oaste leşască, ce i-au fostu într-agiutoriu şi i-au gonit pre turci pân’ i-au trecut Seretiul la Ionăşăşti, unde să pomeneşte şi astădzi Vadul Turcilor.
Şi acolo, deasupra Seretiului, la movila cea mare a Tecuciului, odihnind 3 dzile i-au venit vesté de la starostii de Crăciuna, ce-i dzic acumu Putna, cum Radul vodă vine cu oşti asupra lui Ştefan vodă, fără véste. Şi, întristându-să Ştefan vodă, cu cine avea, cu ai săi, au răpedzit la ostaşi, de-i strângea de sârgǔ. Într-aceia au sosit şi Şendrea Hatmanul, cumnatul lui Ştefan vodă, cu o samă de oşti ce au fost rămas înapoi: îndată şi Coste paharnicul cu altă samă de oaste ce au fost gonit pre turci, de i-au fost trecut Seretiul au sosit. Şi avându bucurie Ştefan vodă de ai săi, cum să aflară pegiur dânsul la loc de grije, îndată repedzi pe Şendre hatmanul înaintea oştii munteneşti, cu puţinei slujitori ca-n chip de strajă. Şi dând pe oastea muntenească mulţi pre puţini, fură biruiţi de oastea Radului vodă, şi acolo perit-au şi Şendrea hatmanul, mai gios de Râmnic, unde s-au pomenit multă vreme Movila Şendrii. Şi l-au dus, de l-au îngropat în sat, în Dolhăşti, lângă tată-său.
Înţelegându Ştefan vodă cum că adevărat Radu vodă, domnul muntenescu şi cu oastea sa îi vine asupră, ghenarie 13 au trecut Seretiul şi mai sus de Râmnic le-au fostu războiul. Şi dând războiul vitéjeşte despre amândouaă părţile multă pagubă s-au făcut şi cu vrérea lui Dumnedzău fu izbânda la Ştefan vodă că pierdură munténii războiul. Dat-au Ştefan vodă oştii sale să prade în trei dzile, cât vor putea, în Ţara Românească şi prădându, adus-au multă dobândă ostaşii.
Şi zîbîvândǔ Ştefan vodă acolo, păn’a să strânge oştile toate, aducând şi pre mulţi den boierii Ţării Româneşti, şi alte capete, oameni de frunte, acolo au pus pre ai săi boieri şi oameni de cinste, de au vorovit ş-au tocmit, de au despărţit den Milcovul cel Mare, o parte de părău ce vine de lângă Odobeşti şi tréce de dă într-apa Putnii. Şi pân’astădzi este hotarul Ţării Moldovei şi a Ţării Româneşti acel părău ce să desparte den Milcovul cel Mare. Iar mainte au fost având ţările amândoaă pricină, că Ţara Românească vrea să fie hotarul său păn’într-apa Trotuşului, iar moldovenii nu-i lăsa, / pân’au vrut Dumnedzău de s-au tocmit aşea. Ş-au luat Ştefan vodă cetatea Crăciuna cu ţănut cu tot, ce se cheamă ţănutul Putnii, şi s-au lipit de Moldova ş-au pus pârcălabii săi, pre Vâlcea şi pre Ivan.
Şi într-acéia laudă şi bucurie au ziditu bisérica în târgu în Vasluiu, dând laudă lui Dumnezeu de biruinţa ce au făcut. Şi décii s-au întorsu la scaunul său, la Suceava, cu mare pohvală şi biruinţă, de la însuşi Dumnezeu de sus, ieşindu-i înainte mitropolitul şi cu toţi preoţii, aducîndu sfînta Evanghelie şi cinstita cruce în mâinile sale, ca înaintea unui împăratu şi biruitoriu de limbi păgâne, de l-au blagoslovitu. Atuncea mare bucurie au fostu tuturor domnilor si crailor de prinprejur de biruinţă ce au făcut Ştefan vodă.
(Misail Călugărul)
Întorsul lui Ştefan vodă cu oştile
Mărgîndu Ştefan vodă cu oştile pre apa Bârladului în sus, atuncea plăcându-i locul între Bârlad şi între apa Vasluiului şi într-aceia laudă şi bucurie de izbînda cu năroc ce au biruit pre turci si pre munténi, au încéput a zidi biserica sveti Ioan Preditice, în tîrgu Vasluiu, dînd laudă lui Dumnedzău de biruinţă ce au făcut, şi pre urmă case domneşti, cum să cunoscu şi păn’într-a-ceşte vremi. Şi odihnindu Ştefan vodă acolo cu oştile sale şi râvnindu cu nevoinţă a să zidi biséreca şi alte lucruri ce arată că au făcut mai pre urmă.
Mai apoi întorcându-să ajutoriul craiului leşescu acasă cu multă dobîndă, au trimis Ştefan vodă de i-au dus 36 de steaguri, arătându vitejiia ce au făcut şi i-au mulţumitu de ajutoriu.
[…………………………………………………………………………………….]
Bibliografie
Cartea cronicilor (texte antologate și comentate de Elvira Sorohan), Editura Junimea, Iași, 1986, p. 160-163.
