Fermierii vor fi atacati de banditi, fermierii angajeaza samurai ca sa ii apere. Akira Kurosawa a reusit sa faca dintr-o intriga de 1 propozitie, un film excelent cu o durata de 3 ore.
Povestea este simpla. O banda de talhari vor jefui un sat imediat dupa recolta, unul din fermieri afla si pune satenii in garda. Paradigma sociala a satului e legata de faptul ca ei sunt DOAR fermieri si se incapataneaza sa se vada si sa fie altceva decat DOAR fermieri. Cu exceptia unui tanar care se va opune acestei atitudini de oi duse la abator, satenii aleg sa nu faca nimic pe cont propriu. Conducatorul satului, constient de limitele satenilor, hotaraste sa apeleze la ajutorul unor samurai-mercenari. Dar satul este sarac, singurul lucru pe care il pot oferi drept plata era cazarea si masa. O parte din sateni pleaca in oras sa caute samurai dornici sa lucreze pentru o asemenea rasplata. Pentru sateni evenimentele prezentate sunt grave, dar atmosfera generala e de resemnare, iar la nivel de individ capata valori absurde. Unul din ei e preocupat de virginitatea fiicei lui si se impotriveste venirii samurailor.
Se ofera o atmosfera autentica despre viata la tara a unei societati patriarhale, in care personajele bine conturate si lipsa totala a violentei vizuale (ranile nu sunt vizibile) te obliga sa fii atent la fiecare detaliu in parte, fara ca atentia sa iti fie distrasa de la poveste. Interactiunea dintre samurai si fermieri reprezinta paradoxul social al acelor vremuri. Desi la inceput simpatizam cu unul dintre grupuri, o sa constatam ca nici una dintre grupari nu e chiar asa de onorabila pe cat pare.Dincolo de ceea ce ne prezinta filmul ca idee de baza, cele doua grupuri sociale interactioneaza si altfel. Samuraii participa la razboaie locale in cadrul carora sunt distruse ferme fara numar, fermierii cauta trofee pe campurile de lupta si ucid ranitii ca sa le ia armurile si armele.
Nu stiu ce parere aveti voi despre Sun Tzu si cartea sa, dar strategia de aparare conceputa de cei 7 samurai e geniala…si simpla. Sapte luptatori antrenati, dar cu diverse probleme, si o mana de fermieri efeminati, reusesc sa tina la distanta si sa distruga 40 de banditi inarmati. Unele scenele de lupta sunt subliniate prin incetinirea evenimentelor de pe ecran. Umorul nu lipseste din film si vine sub forma unui samurai care e cam natang de felul lui.
Multa lume vorbeste despre cinematografia “deosebita” a acestui film, mie nu mi-a lasat vreo impresie deosebita. Poate e din cauza ca sunt adeptul culorilor, iar acest film e in alb-negru. Dar nu are importanta, consider acest film ca fiind o carte, mai mult l-am citit, decat l-am vizionat. Desi are o durata de aproape 3 ore, fiecare secunda e destinata dezvoltarii multi-dimensionale a personajele si a societatii lor. Pe masura ce se dezvolta personajele, devii absorbit de ele. La sfarsitul filmului, samuraii ne sunt prezentati ca fiind invinsi, iar satenii castigatori. Deoarece samurai nu au castigat nimic, pe cand fermierii si-au castigat pamantul. Filmul nu arata motivele pentru care cei 7 samurai ii apara cu indarjire pe fermieri, regizorul prefera ca spectatorul sa traga propriile sale concluzii.
Citat:
„Kambei Shimada: It’s impossible.
Katsushiro: Sir! Why not arm them with…?
Kambei Shimada: I thought of that, too.
Katsushiro: But sir.
Kambei Shimada: [pointedly] This would not be a game. A band of forty bandits! Two or three „samurai” could accomplish nothing. Defense is harder than offense. Mountains in the back of the village?
Rikichi: Yes!
Kambei Shimada: Can horses get over them?
Rikichi: Yes!
Kambei Shimada: Fields in front. The village is wide open to horsemen… until the fields are flooded. One guard for each direction takes four. Two more as a reserve. You’ll need at least… seven, including me.”
Nota: 8.
Fiecare dintre cei şapte samurai avea motivele sale: unul vroia să ajute, altul provenea dintr-o familie de ţărani şi vroia să urce pe scara socială, altul era un erou modest, unul era glumeţ şi sincer, etc. Poate că regizorul a vrut să ne arate că un samurai adevărat trebuie să aibă puţin din fiecare virtute, să nu se gândescă la câştiguri ci să lupte pentru binele tuturor.
Bine zis 🙂
Interesanta analiza.
pe mine m-ai convins…o sa-l caut sa-l vad si eu, ceva imi zice ca o sa fie cel putin interesant. Multumesc!