Homeopatia, cunoscuta si ca medicina homeopatica, e un sistem medical care a fost dezvoltat in Germania cu peste 200 de ani in urma. Creatorul ei se numeste Christian Friedrich Samuel Hahnemann. A inceput sa fie practicata in Statele Unite la inceputul secolului al XIX-lea. Este folosita pentru tratarea si prevenirea multor boli si probleme fiziologice, dar si pentru intarirea organismului. Termenul homeopatie e format din cuvantul grecesc “homeo”, ce inseamna similar, si cuvantul grecesc “pathos”, ce inseamna suferinta sau boala. Homeopatia incearca sa stimuleze abilitatea corpului de a se vindeca cu ajutorul unor doze de substante foarte diluate.

“Daca homeopatia functioneaza, atunci e clar ca cu cat o folosesti mai putin, cu atat mai eficienta e. Deci cea mai buna metoda de aplicare a homeopatiei e de a nu o folosi deloc.” Phill Plait

Principiul similaritatii

O boala poate fi vindecata cu ajutorul unei substante care provoaca simptome similare la oamenii sanatosi. Aceasta idee, a carei origini pot fi gasite la Hipocrate, a fost dezvoltata de Hahnemann dupa ce a ingerat in repetate randuri scoarta arborelui de Chinchona (arborele de chinina), tratament popular in combaterea malariei, si si-a dat seama ca avea aceleasi simptome ca un bolnav de malarie. Hahnemann a ajuns la concluzia ca daca o substanta cauzeaza simptomele unei boli la un om sanatos, in acest caz cantitati mici din acea substanta ar putea vindeca o persoana bolnava ce are simptome asemanatoare.

Principiul diluarii

Cu cat doza de medicament e mai scazuta, cu atat mai puternic este efectul sau. In homeopatie, substantele sunt diluate treptat si agitate puternic intre diluari. Acest proces, care are rol de potentare, transmite o forma de informatie energetica de la substanta originala la diluatia finala. Majoritatea remediilor homeopatice sunt atat de diluate incat nu mai contin nici macar o molecula a substantei vindecatoare. Dar in homeopatie se crede ca leacul si-a lasat “amprenta” asupra substantei diluate, iar aceasta va stimula vindecarea corpului (aceasta teorie se numeste memoria apei).

Memoria apei este o teorie conform careia apa este capabila sa “memoreze” substantele ce au fost dizolvate in ea. Agitarea apei in fiecare stadiu al diluarii treptate se presupune ca e necesara, altfel nu ar avea efect. Acest concept a fost propus de Jaques Benveniste pentru a explica asa-zisele puteri terapeutice ale remediilor homeopatice. Remedii preparate prin diluarea unor solutii atat de mult incat nici macar o singura molecula a substantei originale nu mai putea fi gasita in solutia finala. Benveniste  a incerca sa dovedeasca eficienta remediilor sale prin realizarea un experiment a carei rezultate urmau sa apara “independent de interesele homeopatice” intr-o publicatie de prestigiu, evident ca nu a aparut.

Desi unele studii individuale, printre care si a lui Benveniste, au avut rezultate pozitive, nici una din experimentele stiintifice de tipul dublu-orb nu au putut sa ii reproduca rezultatele. Deci conceptul a fost respins de de comunitatea stiintifica. Apa, in stare lichida, nu pastreaza sirurile ordonate de molecule mai mult de o fractiune de secunda.

“Prin agitarea solutiei Hahnemann credea ca se elibereaza o energie ce el considera ca e spirituala si imateriala. Cu timpul a devenit impresionat de tehnica descoperita de el si a inceput sa dea avertismente in legatura cu pericolul unei agitari prea indelungate. Consecintele puteau fi fatale, de aceea sfatuia homeopatii sa nu tina medicamentele in buzunarele hainelor, deoarece le-ar fi facut prea puternice. Intr-un final a inceput sa afirme ca nu e nevoie ca pacientul sa inghita solutia, e de ajuns doar sa o miroasa.” Extras din “Perspectiva Homeopatiei” de Anthony Campbel.

Asemenea contemporanilor sai, Hahnemann credea ca sanatatea era o problema de echilibru si de armonie, mai exact el credea ca spiritul corpului e cel care echilibreaza si armonizeaza corpul, adica il vindeca. Hahnemann mai credea ca bolile cronice sunt cauzate de miasme, cele mai rele dintre ele fiind “psora”. Dovezile care sa sustina teoria miasmelor sunt inexistente, iar teoria pare sa fie rezultatul unei revelatii divine. Iar acest gen de idei fac trimitere directa la umorile grecilor, o alta explicatie „stiintifica”.

Homeopatia trateaza pacientii in functie de genetica, problemele de sanatate din trecut, tipul fizicului si de simptomele psihice si emotionale actuale. Acesta este motivul pentru care consultatiile au durata mare. Tratamentele sunt “croite” dupa pacient, pot exista mai multi pacienti cu simptome identice, dar cu tratamente diferite. Remediile au ca baza derivate din substante naturale (plante, animale, minerale).  Produsele homeopatice se pot elibera fara reteta si fara asistenta medicului. Deoarece componentele active sunt in concentratii foarte mici sau inexistente, produsele nu trebuiesc verificate si testate, asa cum se intampla cu medicamentele normale. Ele nu trebuie sa intruneasca nici un standard legal al puritatii, concentratiei si al ambalarii. Orice medicament vandut trebuie sa aiba pe eticheta cel putin indicatiile majore (ce boala sau problema trateaza, lista ingredientelor, gradul de diluare si instructiuni de siguranta). De asemenea, daca un remediu homeopatic pretinde ca vindeca o boala grava, cum ar fi cancerul, trebuie vandut in baza unei retete. Doar produsele ce trateaza probleme minore de sanatate pot fi vandute fara reteta!

-nu inlocuiti tratamentele conventionale ale problemelor grave de sanatate cu homeoterapia.

-daca aveti probleme de sanatate serioase, nu amanati vizita medicala doar pentru ca vreti sa incercati homeoterapia.

-daca aveti de gand sa folositi tratamentul homeoterapeutic, interesati-va in legatura cu pregatirea si experienta celui la care apelati.

-femeile insarcinate sau care alapteaza si cei care au de gand sa trateze homeopatic un copil, trebuie sa consulte mai intai un medic.

-spuneti doctorului de familie despre tratamentele alternative pe care le urmati si a felului in care va ingrijiti sanatatea. In acest fel va poate ghida sau chiar avertiza in privinta posibilelor consecinte.

Surse: 1, 2.


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ