Cultul lui Freya

Mitologia nordica, sau scandinavica, este ramura mitologiei germanice care s-a conservat cel mai bine si se inrudeste foarte mult cu mitologia anglo-saxona.

Religia nordica era foarte diferita fata de cele de astazi, deoarece nu era una revelatorie si nu a fost instituita de un muritor caruia zeii ii incredintasera adevarul.

Miturile lor erau transmise pe cala orala, de obicei sub forma unor poeme, continuand pana in era vikingilor. In folclorul scandinavic, vechile credinte pagane au rezistat pana astazi, mai ales in zonele rurale. Altele, au fost readuse la viata de neopaganismul germanic.

Dintre toate divinitatile feminine cea mai renumita, cea mai activa, cea mai mistica din intreg panteonul nordic este zeita Freya.

Freya, numele insusi curge usor de pe buzele Arienilor, se scufunda in antichitate si este adanc intiparit in inceputurile timpurii ale memoriei noastre genetice. Intr-adevar, a fost stravechea, voluptuoasa seducatoare, Freya din Vanir, cea care l-a invatat pe Tatal Wotan arta samanica sejdr. Ea este cea conduce Valkiriile spre si de la campurile de lupta. Ea este sora geamana a zeului Frey, fiica a lui Njord si Nerthus, precum si alter ego al mamei Frigga, Freya, zeita a iubirii, fertilitatii, a cunoasterii magice si mistice. Nu e astfel de mirare, asadar, ca ea a ramas principala imagine a practicantelor sejdr. Sejdr (say-there) este o forma de samanism arian, implicand transa (stari de constiinta alterate) si divinatia , ce au luat nastere odata cu Freya. In conceptia Ei, sejdr, era o putere (abilitate) mistica, feminina. Aceasta poate implica uneori schimbarea formei, calatorii ale corpului astral prin cele noua lumi, profetie, magie sexuala, consumarea anumitor ierburi si cunoasterea runelor. Arta sejdr este cunoscuta ca „tehnica extazului”.

Freya a fost recunoscuta ca Marea Dis. Disir (zeitele) au fost cunoscute ca fiind noua femei imbracate in negru si purtand sabii. Noua (numar lunar) era considerat cel mai sacru si mai misterios dintre numere. La inceputul iernii, in special in Suedia, aceste spirite – si Freya – erau venerate in cadrul unei ceremonii numite Disablot. Disir aduceau noroc, dar ele erau, de asemenea, nemiloase in aplicarea justitiei. Disir erau fiinte feminine misterioase, apropiate de Fylgjir si Valkirii, in legatura directa cu Freya, vazuta ca zeita a mortii. Era intelept sa pastrezi bune relatii cu Disir si sa nu uiti sa le aduci daruri sacrificiale, deoarece ele puteau prevesti moartea si aveau anumite puteri protectoare asupra caselor si holdelor. In perioada vikingilor, Disir erau celebrate la Uppsala in cadrul unei mari sarbatori tinute in luna Februarie, la luna plina.

Arta feminina sejdr este de regula practicata de o femeie cunoscuta ca volva sau seeress (preoteasa) care, atunci cand se apeleaza la serviciile sale, se va aseza pe o platforma inalta si va intra intr-o transa indusa de incantatii, dupa care va raspunde intrebarilor privind anumite aspecte ale viitorului. Deoarece in aceste conditii preoteasa va cauta informatii din lumea spiritelor, ea va fi capabila sa raspunda oricaror intrebari.

Exista momente in care sejdr poate fi o activitate periculoasa, folosita pentru a face rau sau chiar a ucide. Deseori extazul obtinut prin sejdr feminin rivalizeaza cu ritualurile sejdr masculine ale lui Wotan, Thor si Frey.

In mod traditional, o preoteasa a cultului lui Freya, cunoscuta ca „sejdkuna”, se investmanteaza cu o mantie neagra, cu cizme de piele si manusi din blana de pisica

Atat triburile celtice cat si cele teutonice respectau in cel mai inalt grad aceste preotese, inca din cele mai vechi timpuri. Pentru ei, sejdkuna poseda cunoasterea misterelor lumii si vietii, mult deasupra puterii de intelegere a razboinicilor. Ei au mers atat de departe in aceasta credinta incat istoricul roman Tacitus scria, „exista ceva divin in legatura cu acest sex. Ei asculta sfatul femeii cu docilitate, si le respecta ca pe niste oracole.” Tacitus a mentionat de asemenea propriile sale observatii personale asupra unei sejdkuna, pe care a descris-o ca pe o poetica si nebuloasa Velda, o profeteasa singuratica, traind intr-un turn de unde isi exercita puterea asupra unui vast teritoriu.

Practicant sejdr, barbat sau femeie, era considerata acea persoana apartinand triburilor pagane ariene care avea abilitatea si puterea de a intra in contact cu lumea spiritelor in cautarea cunoasterii speciale asupra viitorului si vindecarii bolnavilor.

Se cunostea faptul ca sejdmadr si sejkuna se inaltau in lumea spiritelor urcand fizic intr-un copac, ce reprezenta simbolic Yggdrasill, copacul lumii sau axa cosmica. Interesant de notat ca cuvantul „samanism” deriva din cuvantul vedic „sram” insemnand „a se incalzi” sau a „practica austeritatea”. Cuvantul norvegian „sejdr” inseamna de asemenea „incalzire” sau „fierbere”. Istoria ne spune ca acest samanism este o practica traditionala originara din Rusia Alba. Numele Freya si Frey inseamna „Doamna” si „Domn”. Printre multele titluri ale lui Freya, este cunoscuta ca fiind „Regina Vallkiriilor”. Credinta in femei magice calare, trimise din taramurile astrale era foarte raspandita in Europa Nordica.

Credinta in femei magice calare trimise de pe taramurile astrale era foarte raspandita in Europa nordica. Se pare ca era chiar curenta in Normandia, deoarece a fost condamnata de un sobor de episcopi la Roueni, de unde se poate deduce, potrivit unuia dintre cei mai timpurii istorici ai mitologiei nordice, ca aceste calatorii au loc des in Normandia si ca atunci cand norvegienii s-au asezat in aceasta provincie nu au putut renunta la respectiva credinta, nici chiar dupa ce au fost fortati sa accepte straina credinta crestina.

Scandinavii se refereau la sinele-umbra sau sinele non-fizic, ca la „Fylgja”, care grosier tradus inseamna „al doilea” sau „cel ce urmeaza”. Momentul in care aceasta dublura era mai probabil sa dispara din trupul celui pe care-l locuia era in timpul somnului. In legende, Fylgjir dobandea o existenta din ce in ce mai independenta. Se credea ca,.daca aparea necesitatea, spirite ale strabunilor se manifestau in diverse forme fizice. Un Fylgja era cunoscut ca fiind aliatul razboinicului , de ajutor in batalia cu spiritele vrajmase . Precum Disele, ei aveau profeticul dar de a prevedea viitorul si a avertiza asupra pericolelor.

Mari Invatatori in cercuri mistice au existat in toate societatile si in toate epocile, oameni care au descoperit ca cea mai mare binefacere pe care o pot aduce semenilor este de a-i invata, mai ales de a-i pune in acord cu ceea ce intrupeaza vietile lor. Acestia sunt oameni care actioneaza cu intelepciune. A fost intotdeauna o cale dificila, laborioasa si, uneori chiar primejdioasa pentru cei care studiau si practicau stiinta esoterica continuta de misterele pagane. Miturile, legendele, povestile eroice, zeii indigeni au slujit ca o cale de a asigura supravietuirea acestor cunostinte stravechi, care leaga laolalta rasa noastra si reveleaza cel mai profund nivel al constiintei noastre.

Cultul lui Freyja este doar una dintre caile ce duc spre o vasta comoara de intelepciune, mostenire si evolutie spirituala care alcatuiesc trupul wotanismului. Atata timp cat omul arian suprvietuieste, Freyja, asemenea contemporanelor sale Frigga, Afrodita si Isis, va ramane acea sublima zeita matriarhala eterna care ne indruma prin matricea fizica si cea astrala a cosmosului si haosului, pentru a asigura pe vecie atat dezvoltarea noastra personala cat si cea a rasei noastre.

Autor: Marius Mitea