dragon— In garajul meu traieste un dragon.
Sa presupunem ca eu fac, pe un ton foarte serios, o astfel de afirmatie fata de tine. In mod sigur o sa doresti sa o verifici. De nenumarate secole exista o multime de povesti despre existenta dragonilor, dar nu exista dovezi. Ce oportunitate!

— Arata-mi, imi zici.

Eu te conduc la garajul meu, tu te uiti inauntru si tot ce vezi e o scara, cutii goale de vopsea si o tricicleta veche – dar nici urma de dragon.

— Unde e dragonul? intrebi tu.

— O, e chiar aici, raspund eu vag. Am uitat sa iti zic ca e vorba de un dragon invizibil.

Tu imi propui sa imprastiem faina pe jos pentru a putea vedea urmele lasate de dragon.

— Buna idee, zic eu. Dar dragonul pluteste in aer.

Tu imi spui ca vei folosi un senzor termic care va detecta caldura focului invizibil.

— Buna idee, dar focul dragonului este lipsit de caldura.

Tu imi zici ca vei imprastia vopsea in aer pentru a face dragonul vizibil.

— Buna idee, dar e un dragon incorporal, iar vopseaua nu il va atinge.

Si tot asa. Fiecare test empiric propus de tine il voi contracara cu o explicatie speciala care explica de ce testul nu functioneaza.

Dar care este diferenta dintre un dragon invizibil, care scuipa foc lipsit de temperatura, leviteaza si e incorporal si inexistenta lui? Daca nu este nicio posibilitate de a-mi contrazice afirmatia, daca nu exista niciun experiment valid care sa mi-o contrazica, atunci ce ma impiedica sa zic ca dragonul meu totusi exista?
Inabilitatea ta de a-mi invalida ipoteza nu este acelasi lucru cu validarea ei. Ipotezele si afirmatiile ce sunt imune la testare, sunt lipsite de valoare din punct de vedere al validitatii, indiferent de cat de mult ne inspira sau ne excita imaginatia. Ceea ce va cer sa faceti e sa credeti, in absenta oricaror dovezi care sa imi sprijine afirmatia. Tot ceea ce ati aflat din faptul ca insist in a avea un dragon in garaj, e faptul ca e ceva in neregula cu capul meu. Probabil ca va intrebati, din moment ce testele fizice sunt inutile, ce anume m-a convins. Posibilitatea unui vis sau a unei halucinatii incepe sa capete plauzibilitate. Dar de ce sunt atat de serios in privinta dragonului? Poate ca am nevoie de ajutor. Sau poate ca am subestimat failibilitatea umana.

Sa ne imaginam ca, in ciuda esuarii tuturor testelor, dorim sa ne pastram o gandire deschisa si scrupuloasa. Deci nu vom respinge din start existenta unui dragon in garaj. Doar suspendam judecata in privinta ei. Dovezile existente sunt impotriva ei, dar daca apar noi dovezi sunteti pregatiti sa le examinati si sa vedeti daca sunt convingatoare. Bineinteles ca e nedrept din partea mea sa ma simt jignit pentru ca nu sunt crezut; sau sa te critic pentru ca esti obtuz si lipsit de imaginatie – toate acestea doar pentru ca tu ai ales verdictul scotian „Nedemonstrat”.

Acum imaginati-va un alt scenariu. Dragonul este invizibil, dar, in timp ce privim, in faina incep sa apara urme. Senzorul termic o ia razna. Iar vopseaua imprastiata dezvaluie o spinare crestata suspendata in aer, chiar inaintea ta. Indiferent de cat de sceptic ai fi in privinta existentei dragonilor – ca sa nu mai pomenim de existenta celor invizibili –, trebuie sa recunosti ca este ceva acolo, si ca, in aceasta etapa preliminara, datele indica un dragon invizibil.

Acum trecem la alt scenariu: Sa presupunem ca nu e vorba doar de mine. Sa zicem ca e vorba de cativa oameni pe care ii cunosti, inclusiv oameni despre care esti sigur ca nu s-au intalnit niciodata, tot iti zic ca au dragoni in garajele lor – dar in toate cazurile dovezile lipsesc cu desavarsire.

Cu totii suntem tulburati de faptul ca o asemenea convingere nedovedita ar putea pune stapanire pe noi. Niciunul dintre noi nu e un lunatic. Incepem sa ne gandim la faptul ca dragonii invizibili se afla in garajele din toata lumea, si ca de-abia acum ne dam seama de acest lucru. Credeti-ma ca nu imi doresc sa fie adevarat. Dar poate ca miturile chinezesti si europene despre dragoni nu sunt mituri deloc.

Dintr-odata, in faina incep sa apara urme. Dar nu apar niciodata cand e de fata un sceptic. O explicatie alternativa apare. La o examinare mai atenta se pare ca urmele pot fi trucate. Un alt entuziast al dragonilor apare cu o arsura la deget pe care o atribuie unei manifestari fizice rare a suflarii dragonului. Dar, iarasi exista si alte posibilitati. Stim ca exista si alte moduri de a-ti arde degetul decat cu suflarea unui dragon invizibil.

Acest gen de „dovezi” – indiferent de cat de adevarate sunt pentru sustinatorii dragonilor – nu conving pe nimeni. Din nou, singura abordare posibila e sa respingem ipoteza dragonului, sa asteptam viitoarele date fizice, si sa ne intrebam ce anume a putut face ca atat de multi oameni, aparent sanatosi si inteligenti, sa traiasca aceeasi iluzie ciudata.

Fragment preluat din Carl Sagan – The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark.


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ