Einstein si curbura Universului

Articole asemănătoare

univers2Geometria Universului este o problema care i-a preocupat pe multi astronomi, matematicieni si fizicieni. Astfel, Newton a considerat Universul ca fiind infinit. Potrivit acestei viziuni insemna ca intregul Univers, Universul fizic, ar fi „ceva” infinit de mare, fara vreo margine. Daca intr-adevar lucrurile ar sta asa, nu ar mai trebui sa fim preocupati de marginile sale, deoarece le putem stabili arbitrar. Dar observatiile din ultimul timp au aratat ca galaxiile distante au viteze inconsistente cu modelul newtonian al Universului infinit.

Impasul ar putea fi depasit printr-o noua ipoteza prin care se considera ca Universul nu are forma pe care ne-o sugereaza intuitia. Ipoteza are la baza asa-numitele geometrii neeuclidiene. Dar in ce consta acestea? In geometria euclidiana, postulatul al cincilea afirma ca distanta intre doua linii paralele este constanta. Daca se accepta insa alte postulate, anume ca doua linii paralele pot fi convergente sau divergente, se pot obtine sisteme logice perfect coerente, adica geometrii neeuclidiene.

Folosind una din geometriile neeuclidiene, A. Einstein a elaborat un model al „universului finit in volum„. Argumentul folosit de el pentru a postula acest model este acela ca o linie dreapta prelungita indefinit in ceea ce se numeste geometria sferica, s-ar putea intoarce eventual in locul din care a plecat. Aceasta ipoteza permite sa se presupuna ca o racheta spatiala lansata intr-o directie oarecare s-ar reintoarce, dupa un timp, la locul de plecare, venind insa din directia opusa. O linie dreapta s-ar „curba” cu o anumita raza, aceasta raza fiind tocmai masura dimensiunilor Universului.

In cadrul modelului neeuclidian nu ar exista margini, dar nici spatiu gol; intregul Univers ar putea fi umplut cu galaxii si stele si, in acelasi timp, ar exista un numar finit de galaxii si stele, intr-un volum finit. In felul acesta, geometria neeuclidiana pune la dispozitie o posibila si atragatoare cale de a explica trasaturile cunoscute ale Universului, ce pare sa fie, pe baza unor anumite consideratii, un univers finit.

Aspectul mai dificil este ca aceste tipuri speciale de geometrii neeuclidiene sunt virtual imposibil de vizualizat, deoarece suntem obisnuiti sa apreciem totul din punctul de vedere al geometriei euclidiene. De fapt, aceasta inertie umana, de repezentare euclidiana, are origini istorice. Nu cu prea multa vreme in urma, oamenii inca mai credeau ca Pamantul este plan. Daca cineva ar fi afirmat ca Pamantul este rotund, ca daca s-ar pleca dintr-un anumit punct si, mergand in line dreapta, s-ar ajunge din nou in punctul de plecare, afirmatia ar fi aparut fara sens. Toata lumea vedea ca Pamantul apare ca fiind plan si parea lipsit de sens sa sustina altfel.

Ideea sfericitatii Pamantului a fost la inceput doar in mintea unor ganditori, pentru ca mai apoi sa fie dovedita de marile descoperiri geografice, pana la imaginile luate din spatiul cosmic.

Mergand oarecum pe aceeasi cale, Einstein a postulat un Univers sferic, fara margini si avand un volum finit. Exista insa cateva deosebiri. Prima din ele consta in aceea ca vorbind despre Pamant se considera o curbura bidimensionala, in timp ce pentru Univers curbura este tridimensionala. O alta deosebire este ca pentru Pamant adevarul ideii a fost demonstrat, in timp ce pana acum nu a fost adusa vreo dovada asupra curburii Universului.

Articole recente

Articolul precedentLimitele Universului
Articolul următorExpansiunea Universului

Comentarii

  1. Ei bine, acum mi s-a confirmat ca poate exista acea curbura a Universului care te aduce de unde ai plecat. Eu am „descoperit” aceasta idee in timp ce ma gandeam la limitele Universulu, acum 1 an, si credeam ca e o idee absurda/stupida si nu am mai spus la nimeni, dar vad ca totusi exista astfel de conceptii. Aici e textul pe care l-am „inventat”, dar care contine idei diferite dar esenta este aceeasi (va rog sa-l luati ca pe o poveste):

    „Eu vad universul ca un spatiu finit, ca o particula egala cu zero, in infinitul de nimic. Bineinteles, se poate zice ca nimicul poate fi infinit deoarece nu exista, pur si simplu acest univers ar fi putut sa nu existe, si sa nu fie decat nimic, nicio dimensiune care sa defineasca spatiul. Aceasta particula care este zero in comparatie cu nimicul, este bine definita, la marginile acestuia existand niste particule prag, care reprezinta granita dintre nimic si ceva(materie), iar orice urma materiala care incearca sa strabata aceasta bariera este trimisa in partea diametral opusa(luand in calcul faptul ca universul are o forma sferica) astfel, acea urma de materie avand senzatia ca parcurge un univers care nu se termina niciodata. Dupa parerea mea, concluzia ar fi ca universul nu este infinit. Sa luam un caz concret; cel al mitului lui Sisif (Sisif este acel erou antic care este condamnat vesnic sa ridice o piatra pe o culme a unui deal, ca mai apoi geniile negative sa o impinga inapoi catre baza, eroul fiind nevoit sa repete aceasta actiune la nesfarsit deoarece nu a respectat ce i s-a impus), ei bine, el a fost condamnat intr-un moment din timp la pedeapsa, aceasta insemnand ca in vesnicie el a executat pedeapsa de un numar infinit de ori, ceea ce contravine faptului ca a fost condamnat, aceasta condamnare incepand candva, rezultand faptul ca acesta nu a inceput niciodata ispasirea pedepsei (fiind impropriu spus, deoarece ispasirea inseamna executarea pedepsei pana la un anumit punct, adica terminarea acesteia), sau a executat-o din totdeauna, ceea ce iar contravine faptului in sine.”

  2. Eugen am citit postarea ta cu interes. Inteleg ca este revigorant sa ti se confirme ceea ce ai intuit, insa exista si reversul medaliei si anume ca nu esti primul care o spune. Ceea ce si tu ai afirmat, ai observat ca era cunoscut de un secol. Tocmai de aceea trebuie sa intelegem, sa invatam ceea ce alti oameni au gandit inaintea noastra. Altfel riscam sa reinventam roata fiecare dintre noi, iar progresul sa aibe un ritm jenant.

    Inteleg ca esti pasionat si de mitologie/filosofie si de fizica/astronomie. Este imbucurator pentru ca secolul trecut a fost marcat de o criza acuta a filosofiei in raport cu noile descoperiri stiintifice. Criza a fost si este inca generata de lipsa unor minti destul de luminate, pentru a concilia noile perspective radicale asupra universului (principiul de incertitudine a lui Heinseberg, relativizarea timpului si a spatiului, principiul holografic, teoria corzilor, teoria cuantica cu bucle, etc) cu sitemul de gandire, perceptie sau intelegere al majoritatii oamenilor. Avem nevoie de filosofi ce ce pot intelege noile perspective deschise de stiinta, altfel riscam atat noi cat si filosofii, sa facem o filosofie anacronica realtitatii, o filosofie fara un obiect la care sa fie aplicata, o filosofie de dragul filosofie, arta pentru arta….in sfarsit, sa facem filosofie precum gainile pe oua.
    Sfatul meu daca te pasioneaza astronomia, citeste cat mai mult, nu o sa regreti, o sa descoperi de fiecare data raspunsuri socante, dar elegante si intrebari noi.

  3. Daca dorești să răspunzi la o întrebări prima data trebuie să ți pui întrebări ( de ce, cum și când ) Albert Einstein.
    De ce universul este curbat?
    Universul este foarte mare din cate am înțeles eu,
    dar totul are o limită.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

VIDEO

Recomandări