Experienta personala si paranormalul

In toate credintele in paranormal intervine adesea ceea ce am putea numi „experienta personala”. Si adesea este implicat sentimentul de frica. Orice argument rational se va lovi sistematic de raspunsuri de tipul: „Dar nu puteti sa-mi spuneti ca nu exista pentru ca eu am trait-o”, „eu am vazut-o”, „eu am simtit-o” etc.

Cum sa faci sa inteleaga o persoana ca experienta sa nu constituie o dovada? Asta vom vedea in continuare.

Daca cineva va spune ca ieri a fost ziua lui norocoasa pentru ca a castigat la loto, va fi greu sa-l convingeti ca ziua respectiva nu avusese nimic deosebit inainte ca el sa fi aflat vestea cea buna…

Experienta personala nu poate fi folosita ca argument din mai multe motive. Principalul motiv este ca ceea ce raportam ca fiind experienta noastra este ceva subiectiv. Experienta personala are impact asupra credintelor noastre, nu neaparat ca atare, ca eveniment deja implinit, ci prin amintirea pe care i-o pastram.

Experienta este prin definitie ceva trecut, deci ceva de care ne amintim, care ar trebui sa ne indrume, sa ne ajute sa interpretam, sa intelegem. Dar nu constituie prin aceasta o explicatie, nu ofera o dovada. Si vom vedea ca nu ne putem baza pe amintirile noastre.

Un mic experiment

Va propunem acum sa va antrenati memoria vizuala. Multe persoane au o foarte buna memorie a imaginii, un soi de fotografie a unui eveniment la momentul X, ceea ce se numeste „memorie vizuala”. Ele pot retine cu destula precizie lucrurile pe care le-au vazut. Sa speram ca va numarati printre ele…

Concentrati-va o clipa, amintiti-va momentul micului dejun: in ce incapere erati, in ce loc, ce ati baut, ce ati mancat etc.

Pe scurt, amintiti-va scena si opriti-va aici pentru cateva momente inainte sa cititi mai departe!

Ati vazut o scena in care sunteti asezati undeva si luati micul dejun. Va vedeti din spate si / sau de la inaltime? Ati vazut probabil, o scena in care figurati. Insa ar fi trebuit sa vedeti doar… mainile dumneavoastra si farfuria. Putini sunt cei care percep o asemenea scena, doar cu aceste elemente. Majoritatea percep o scena asa cum v-am descris-o. Insa acea imagine, privindu-va de sus sau din spate, nu le-a atins niciodata retina.

De fapt, procesul de memorare necesita o constructie activa atunci cand cautam sa ne amintim ceva, iar aceasta constructie este, prin natura sa, un proces de reconstructie, de elaborare.

Iata de ce, cand cineva ne vorbeste despre experienta personala, traita, care „dovedeste in mod indubitabil” cutare si cutare fenomen paranormal, trebuie, fara sa-i punem la indoiala sinceritatea, sa consideram aceasta marturie ca pe o cina cu necuratul: cu foarte mare grija…

Simturile noastre sunt inselatoare, dar si mai inselatoare pot deveni atunci cand sunt influentate de credintele noastre anterioare.

Experiente personale vs experimente stiintifice

De ce am crede marturiile unor persoane in locul experimentelor controlate? Chiar si cei mai educati oameni pot cadea victime ale unor erori perceptuale, afective sau cognitive.

Multe credinte sunt conduse de erorile cauzate de confort, de parerile personale si nu de valoarea de adevar. Cu cat suntem mai impartiali si detasati atunci cand evaluam cauzele unui eveniment, cu atat vor fi mai putine sanse sa existe greseli.

Atunci cand experienta personala este in conflict cu datele obtinute dintr-un studiu controlat si bine efectuat, vom tinde a fi partinitori si vom crede in experientele proprii.

De exemplu, exista studii care arata ca chiropractica nu functioneaza, iar oamenii se incapataneaza sa creada in ea. Reactia este irationala si in loc sa descopere sursa erorii, credinciosii resping dovezile si accepta experientele personale, pentru ca „a functionat pentru ei”. In acelasi mod, oamenii sustin ca au vazut fantome („am vazut cu ochii mei!”), ca s-au vindecat folosind tratamente naturiste ale medicinei alternative, sau ca „stiu ca divinatia functioneaza, pentru ca X a prezis ceea ce mi se va intampla”. Bineinteles ca vom ignora toate cazurile in care acestia vor esua in a ne prezice viitorul si vom retine doar evenimentele in care chiar s-a adeverit… Doar credintele sunt bine infipte in constiinta noastra. Si chiar daca nu se vor potrivi, vom avea noi grija sa le interpretam.

Sensul perceptiei

Anumite evenimente nu sunt subiectul unor studii controlate, cum ar fi observarea OZN-urilor. Este esential sa intelegem cum functioneaza sistemul vizual atunci cand evaluam afirmatii de intalniri de gradul II cu extraterestrii. Deoarece tindem sa vedem lucruri care se potrivesc credintelor noastre, este inevitabil sa auzim povesti cu extraterestrii, asa cum a fost si in cazul luminilor care au aparut deasupra orasului Pheonix. Desi au fost vizibile timp de minute bune, filmate si vazute de multi oameni, acele lumini puteau fi orice. Cei care credeau in OZN-uri au crezut ca sunt nave extraterestre. Cei care nu au crezut, au spus ca sunt semnale luminoase lansate de Baza Aeriana Barry Goldwater Range. Si chiar a fost un exercitiu, iar ofiterii au demistificat totul in public ca acele lumini nu erau OZN-uri, dar cine ii poate crede pe cuvant daca avem deja aceasta credinta si dorim sa credem ca au fost OZN-uri?

Imaginile erau doar niste „lanterne” folosite pentru a ilumina obiectivele, iar la o distanta de 1 km de sol puteau lumina un cerc de 500 metri. Acestea erau dotate cu cronometru si parasuta. O data cu introducerea sistemelor de vizualizare pe timp de noapte, aceste lanterne nu au mai fost folosite atat de frecvent.

Desi observam acelasi eveniment, il putem percepe diferit. Putem vedea nave extraterestre sau putem vedea doar niste obiecte luminoase ale armatei folosite pentru teste. Insa perceptia este doar o experienta personala si nu poate fi luata ca drept dovada. Indiferent ca este vorba de OZN-uri, Big Foot, fantome, sau orice creatura care si-o imagineaza observatorul, este doar o credinta a acestuia, intretinuta de cunostintele si certitudinile lui.

Experientele transcendentale

Experientele transcedentale au radacinile infipte in dimensiunea paranormala sau supranaturala, care depaseste realitatea. Experienta mistica, parasirea corpului si experientele in care indivizii sunt aproape de moarte merita o atentie speciala pentru ca aici apar multe modificari ale realitatii in constientul individului.

Scepticii sustin ca nu exista paranormal. Pe de alta parte, cei care au experimentat asa ceva, nici nu vor sa considere ca ar exista si o alta explicatie.

Primul pas este sa incetam sa ne auto-amagim si sa intelegem cum functioneaza creierul uman. Toti astronautii si pilotii de avioane care au fost supusi testelor de rezistenta la fortele G in centrifuga, au vazut un cer senin, sau au simtit cum se desprind de corpul lor. In timpul testelor, sangele curge spre extremitati iar creierul este supus unui stres foarte mare. Pentru a face fata, individului ii apar imagini linistitoare. Atunci cand creierul se afla intr-o astfel de stare de soc si ne pierdem constiinta, subconstientul poate genera tot felul de imagini sau lucruri irationale. Chiar daca este in sala de operatie, la un pas de moarte, intr-o certrifuga, sau intr-un alt moment crucial, imaginile sau gandurile pot fi extrem de tulburatoare si mai convingatoare decat orice dovada a celui mai renumit om de stiinta: pentru ca am trait-o pe pielea noastra…

Indiferent cat de mult va progresa stiinta si intelegerea noastra fata de lumea inconjuratoare, vom continua sa ne intrebam ce se ascunde in spatele unor evenimente. Vom cauta alte intelesuri mult mai accesibile, potrivit propriei noastre realitati si ne vom gasi noi propriile raspunsuri. Pentru ca, desi realitatea e aceeasi pentru toti, o vedem in moduri diferite.

Bibliografie:
Georges Charpak & Henri Broch – Lectii de vrajitorie. Stiinta si paranormalul
Skepdic (http://www.skepdic.com)
Luu2 http://www.fas.org