Ce este fantasticul, cum se manifestă el?
Fantasticul provine din latină – phantasticus, care înseamnă “imaginar, ireal” sau din grecescul – fantastikos “imaginar, ireal”.
Fantasticul este un miraj al imaginației noastre. Adună tot ceea ce lasă în uitare acțiunile noastre cotidiene. Se manifestă ca o expresie culturală în toate spatiile intime ale conștiinței noastre.

El a fost surprins foarte bine, chiar magic aș zice, în proza lui Mircea Eliade („Proza fantastică”). Desigur, el fiind și un cercetător al religiilor, nu a putut să nu strecoare și în literatură probleme centrale ale vieții noastre, cum ar fi timpul. Timpul care aleargă, care înstrăinează, care rătăcește conștiința realului. Acum este aici personajul, apoi tot aici dar sub aspectul unui spațiu străin. Acum este el ca în clipa următoare să fie sub masca altei ființe cu alte însușiri, cu întrebări, cu mirări.

Ceea ce fascinează într-o lucrare fantastică nu este jocul secret al timpului sau seducția lui de către acțiunile personajului, ci valoarea ființei în trecere prin acest joc. Este precum o amintire a ceea ce nu a fost real dar a locuit pentru o clipă în ființa ca mistificare a realului.
Şi poezia în forma epicii supranaturale are fantasticul ei. La George Topârceanu în „Răspunsul unei comete” personajul „vorbește” în forma unei mașini care gândește. Iată deci că ceea ce până acum consideram drept o vrajă a realității, în fapt devine chiar o realitate.

„V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică… nu era de loc!
El de-abia azi când scrie proză
Se află în metamorfoză
Şi se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)”

Epicul și oniricul sunt hrana fantasticului. Este visul romanticului singuratic care-și creează lumea lui metaforică în care ființe telurice se joacă de-a v-ați ascunselea.
Matematica este un instrument al cunoașterii, al unei mici părți a cunoașterii realității; găsim și aici fantastic, doar că ființând la un nivel exterior posibilului. Imaginați-vă că sunteți într-un cub gol. Ce ați putea crea sub auspiciile fantasticului în cub? Ați putea să vă trasați niște linii care s-ar intersecta între ele formând unghiuri egale. Este povestea voastră în care puteți fi și nu fi, în care alte personaje pot să vă cunoască și cu care puteți servi un ceai.

Fantasticul are universuri multiple, nemărginirea spațiilor și a timpului fiind imorale, aveți libertatea orientării proprii. La polul opus stă realitatea care spune alte povești la fel de frumoase ca și fantasticul, însă pornind de la un sistem bine conturat. Pentru realitate, fantasticul este iluzie, precum este pentru soare umanitatea.
Mai există o latură interesantă a fantasticului, aceea a limbajului. Fiecare popor se exprimă pe limba lui, sigur. Dar toate popoarele, când e vorba de inovație, au un limbaj comun: ideea. Și ideea e cheia oricărei tehnologii.

De la ea pleacă dezvoltarea oricărei culturi. Întâi visăm, apoi creăm și curiozitatea ne face să fantazăm. Limbajul este mijlocul care ne ajută să facem totul, de la idee la acțiune. Fantasticul combină armonios un limbaj artistic cu unul tehnic. Ceea ce părea acum o sută de ani o fantezie, astăzi există. Numărul este de asemenea universal, ceea ce face orice realitate măsurabilă. Dacă urmărim în trecut cum numărau membrii triburilor, (Papua Noua Guinee) ne-ar lua râsul (pe mână în sus), însă e în sine, un lucru foarte serios în evoluția noastră culturală. Omul, în incursiunea lui prin vreme, a învățat visând. imaginând.
Nu fac un elogiu al fantasticului, fiecare manifestare intelectuală sau mai puțin intelectuală a omului și-a adus contribuția la realitatea de acum. Toți suntem ecoul ploilor de ieri și sămânța stelei de azi.

Foto: Pixabay

19 COMENTARII

  1. Autorul are fire de poet se pare.
    In urmatorul articol sper sa dezvolte mai mult partea cu „probleme centrale ale vieții noastre, cum ar fi timpul”.
    Pana atunci… cu totii trebuie sa incepem de undeva.

  2. Are valoare Sasha Ada si se vede ca e inascuta, doar ca mi-ar fi placut sa fie mai lung articolul, se termina cam brusc. Bravo!

LĂSAȚI UN MESAJ