gesturi-manaO sa incercam sa va oferim printr-o serie de articole o mica parte din arta de a-l citi pe partenerul de dialog. Aceste tehnici sunt folosite de psihologi, de analisti comportamentali FBI si trupele antitero, de maestri zen si negociatori.

Articole anterioare:

Kinezica sau comunicarea prin gesturi

Gesturi facute cu palmele si degetele

Partea a III-a – Gesturi ale mainii si bratului

Simbolism (dupa DS): Bratul – forta, putere, ajutor acordat, distribuire, mâna a dreptatii. Bratele ridicate în liturghia crestina: chemarea harului, deschiderea sufletului catre binefacerile dumnezeiesti. În situatii de conflict: predare, supunere, chemare la clementa. Mâna: activitate, dominare, putere.

– Mâinile în solduri sau miscari largi: împaunare prin marirea corpului. Gesturi ale mâinii cu parul – jocul cu o suvita, aranjarea parului, trecerea mâinii prin par – sunt tot gesturi de împaunare, autoetalare erotica daca, în plus, privirea sustine gestul, cautând ceva în jur si oprindu-se scurt pe chipul persoanei de sex opus, uneori cu zâmbet.

– Mâinile la spate: retinere, asteptare.

– Apucarea unei mâini cu cealalta, însotita de capul înaltat, barbia împinsa înainte este un gest de superioritate si încredere (familia regala, ofiterii superiori neînarmati, directorul scolii în curte). Când una din palme apuca încheietura mâinii, avem de-a face cu frustrarea si stapânirea de sine (îsi tine mâna sa nu loveasca). Ridicarea palmei pe brat indica o crestere a frustrarii si furiei, sau încercare de ascundere a nervozitatii („tin-te bine !”).

– Mâinile în buzunar – îsi poate permite sa nu fie amabil; nu vrea sau nu trebuie sa se puna de acord cu vorbitorul.

– Mâinile prinse între picioare – frustrare.

– Diferenta dintre dreapta si stânga e un simbolism impus corpului si diferit în functie de culturi, cu toata universalitatea diferentei impusa de triumful Occidentului.

Simbolism (dupa DS): Dreapta: favorabila, forta, îndemânare, masculina, ordine, munca, fidelitate, autoritate, ierarhie, stabilitate, traditie, autosatisfactie. Stânga nefasta (sinistra), feminina, nocturna, satanica, dezordine, incertitudine, nemultumirea, miscarea, revendicarea, cautarea progresului, inovatia, riscul.

În China: opozitia nu este absoluta, stânga e partea onorabila, masculina, reprezinta cerul (yang), dreapta este pamântul (yin) si apartine femeilor. În general, se ofera cu stânga si se primeste cu dreapta. În Japonia: stânga este partea întelepciunii, credintei, instinctului, în legatura cu soarele, elementul barbatesc. Dreapta e în raport cu luna, apa, elementul femeiesc.

Mâna dreapta: continutul comunicarii, afacerea; mâna stânga: relatia dintre cei care comunica. Pentru fiecare palma, a mâinii drepte sau stângi, apoi: cu causul în sus – important; median – neutru; cu causul în jos – neimportant. Mâinile si bratele sub masa: nu e pregatit sa faca fata situatiei; pe masa: capacitatea si dorinta de a stabili un contact (de la închiderea unei bariere pâna la deschiderea contactului fie pe relatii – stânga – fie pe continut, afaceri – dreapta).

Gesturi cu mâna adusa la fata

Cele trei maimute – simbolul mafiei : eu nu vad, tu nu auzi, el nu vorbeste ! – refuzul de a vedea, auzi sau spune lucruri care ne displac sau sunt neadevarate. Sunt foarte evidente la copii; la adulti, gesturile copiilor se rafineaza. Gesturile ducerii mâinii la fata indica prezenta unor gânduri negative. Ele pot viza îndoiala, inducerea în eroare, incertitudinea, exagerarea, teama sau minciuna. Precizarea semnificatiei lor reclama analiza contextuala.

Simbolism (dupa DS): Ochiul este aproape universal simbolul perceptiei intelectuale. Privirea este simbolul revelatiei. Nasul, ca si ochiul, este simbolul clarviziunii, perspicacitatii, discernamântului, dar mai degraba intuitiv decât rational.

– Acoperirea gurii cu mâna, cu degetul mare apasând obrazul – oprirea unei minciuni (literalmente: “a-ti tine gura”). Valabil si când o face cel care vorbeste, si când o face cel care asculta – în acest caz el arata astfel ca i se spun neadevaruri. (Oratorul care vede un astfel de gest ar trebui sa se opreasca si sa ceara auditoriului comentarii la cele spuse de el). Gest similar în semnificatie, dar restrâns sau deghizat: miscari usoare de frecare a dedesubtului nasului. Degetul mare de la mâna în gura: gest intim, erotic; dar si nesiguranta. Gest de linistire în copilarie, în faza orala, când copilul suge tot din nevoia de dragoste si mângâiere.

– La nivelul ochilor, gestul poate aparea ca o miscare de frecare a acestei zone însotita de privirea în alta parte. “Curatirea” ochiului apare atunci când literalmente: “nu vezi bine”.

– Daca cineva îsi prinde nasul cu doua degete, ceva nu-i miroase bine. Daca se freaca la nas, se simte stânjenit. Curatirea nasului ar putea sa însemne dorinta de a pricepe, cât si ascutirea simtului mirosului. (În corelatie cu ceea ce se spune uneori: “n-a avut nas pentru”, sau “a da o nara” în loc de “a arunca o privire”. )

– O dovada de usoara autopedepsire ar fi faptul de a se trage singur de ureche (reminiscenta din copilarie). Frecarea, astuparea, scobirea, tragerea urechii semnifica intentia ascultatorului de a nu mai auzi raul. Împingerea înainte a întregii urechi: semnul fie unei atentii mai mari când nu-i vine sa creada ceea ce se spune, fie ca a ascultat destul si ar vrea sa vorbeasca.

– Scarpinarea gâtului de mai multe ori: inconfort sufletesc, jena. Trasul de guler: încercarea de a se elibera dintr-o situatie stânjenitoare.

Mâna dusa la obraz si la barbie

– Mâna ca suport pentru cap – indica starea de plictiseala, cu atât mai mare cu cât mai mult este folosit bratul si mâna (capul pe masa – plictiseala maxima).

– Mâna pusa pe obraz, închisa, cu degetul aratator îndreptat în sus, exprima apreciere pozitiva. Daca degetul mare sprijina barbia, ascultatorul are pareri critice sau negative. Mângâierea barbiei – ascultatorul ia o decizie. (Dar, spre ex. de la acest gest se poate evolua spre sprijinirea capului de degetul mare – o scadere a interesului.)

– Plesnirea capului cu palma: cineva a uitat sa faca ceea ce i s-a cerut. Lovirea fruntii cu palma – nu este intimidat ca am remarcat eroarea; lovirea cefei – i-am cauzat o „durere de ceafa”. Frecarea cefei apare mai ales la cei cu atitudini critice, negative, frecarea fruntii semnalând atitudini mai deschise, adaptabile.

-Mâna dusa la tâmpla: cauta idei, argumente, contraargumente.

-Frecarea radacinii nasului = ascultarea cu atentie încordata a produs o oboseala, gest de autorelaxare.

-Apucarea gâtului cu o mâna sau ambele: senzatia unui pericol, critica sau atac.

-Atingerea propriului corp: dorinta de protectie sau mângâiere, încredintarea ca esti aici, autolinistire mai cenzurata.

– Bratele strânse pe lânga corp: reducerea volumului corporal („a te face mic”), supunere si cumintenie

Haideti sa vedem cum va descurcati:

http://www.youtube.com/watch?v=PYcID4KWKe4

Puteti citi si articolele anterioare:

http://www.descopera.org/kinezica-sau-comunicarea-prin-gesturi

http://www.descopera.org/gesturi-facute-cu-palmele-si-degetele

 


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ