Pamantul inainte de Homo sapiens

Articole asemănătoare

terra2Pamantul s-a format din materia norului gazos al Nebuloasei Solare, alaturi de Soare si de celelalte planete ale sistemului solar acum 4,5 miliarde de ani. Pamantul a fost initial sub forma lichida, iar stratul exterior avea sa se raceasca dand nastere scoartei terestre. In cele din urma, emanatiile de gaze si eruptiile vulcanice au format atmosfera primara. Oceanele s-au format datorita condensarii vaporilor de apa, alaturi de gheata din cometa. Aceasta activitate chimia a fost sursa aparitiei unei molecule cu capacitatea de a se inmulti spontan, acum 4 miliarde de ani. Acum 3,5 miliarde de ani ultimul predecesor comun al fiintelor disparea. Procesul de fotosinteza a permis ca energia Soarelui sa fie utilizata direct si eficient, iar oxigenul rezultat s-a acumulat in atmosfera dand nastere stratului protector de ozon.

Au aparut celuele complexe, numite eucariote, ingloband celule mai mici in unele mai mari. Acest lucru a dat posiblitatea ca anumite celule sa se profileze pe anumite tipuri de tesuturi rezultand din nou viata, formand adevarate organisme multicelulare, iar apoi, cu ajutorul stratului de ozon ce absorbea radiatiile ultraviolete ucigase, viata avea sa se imprastie pe toata suprafata Terrei.

Terra a fost intr-o permanenta schimbare, si de-a lungul timpului continentele s-au tot reunit si despartit, permitand ca specii diferite sa evolueze independent, diferit.

Acum 750 – 580 de milioane de ani, in Neoproterozoic, o mare parte din planeta a fost acoperita cu un strat de gheata, ducand la explozia de organisme multicelulare in perioada Cambrianului. Au avut loc 5 extinctii ale vietii in masa, ultima dintre ele petrecandu-se acum 65 de milioane de ani, cand o probabila coliziune a unui asteroid cu Pamantul a declansat disparitia dinozaurilor si a altor reptile de talie mare, permitand speciilor mai mici, precum mamiferele, sa preia conducerea asupra Terrei. In ultimii 65 de milioane de ani, mamiferele s-au diversificat, iar acum cateva milioane de ani, o mica primata africana si-a dezvoltat capacitatea de a sta in pozitie verticala. Aceasta se numea Homo erectus. Pozitia verticala i-a dat posibilitatea sa foloseasca unelte si a incurajat comunicarea, fapt ce i-a stimulat si dezvoltat marirea in volum a creierului. Evolutia agriculturii si apoi a civilizatiei a permis oamenilor sa transforme fata Pamantului intr-o perioada scurta de timp, asa cum nicio alta fiinta nu o mai facuse, modificand atat existenta si cantitatea altor forme de viata, cat si clima planetei.

Istoria evolutiei primatelor

Istoria evolutiei primatelor ne duce inapoi in timp cu 65 de milioane de ani, la cele mai vechi grupuri de mamifere care au supravietuit. Cea mai veche specie mamifera cunoscuta este Plesiadapis, din America de Nord, dar s-a raspandit si in Eurasia si Africa in conditiile tropice din Paleocen si Eocen.

Formarea primei gheti antarctice in perioada Oligocen, acum 30 de milioane de ani in urma, a adus schimbari de clima. In Germania, in anul 1980 s-a descoperit un mamifer numit Notharctus (in imagine) de aproximativ 16.5 milioane de ani, fosila fiind cu 1.5 milioane de ani mai veche decat alte specii similare din estul Africii.

David Begun a spus ca aceste primate au trait in Eurasia iar mai apoi au migrat spre sud pana in vestul Asiei si Africa. Populatia tropicala care a supravietuit a dus la aparitia altor primate, lemurii de Madagascar, antropoidelor, diverse specii de maimute si chiar a oamenilor.

Acum 22 de milioane de ani, in Miocen, multe mamifere primitive traiau in copaci, iar in Africa aceste specii au dus la o diversitate mare.

Fosile de acum 20 de milioane de ani includ fragmente ale Victoriapithecus (in stanga in imagine), cea mai veche maimuta descoperita. Alte specii de acum 13 milioane de ani descoperite sunt Proconsul, Rangwapitecus, Dendropitecus, Limnopitecus, Nacholapitecus, Ecuatorius, Nianzapitecus, Afropitecus, Heliopitecus si Kenyapitecus, toate din estul Africii. Cei mai tineri din perioada Miocenului erau hominizii primitivi numiti Oreopitecus, traind acum 9 milioane de ani in urma, undeva pe teritoriul Italiei de astazi.

Speciile cele mai apropiate de ultimul stramos comun al gorilelor, cimpanzeilor si a oamenilor pot fi Nakalipitecus, fosile descoperite in Kenya si Ouranopitecus, descoperite in Grecia. Datele arata ca au trait acum 8 � 4 milioane de ani in urma, iar ADN-ul este intr-o proportie de 98.4% identic.

Mai apoi au urmat Ardipitecus (acum 5,5-4,4 milioane de ani), Australopitecus (4-1,8 m.a), Kenyapanthropus (3-2,7 m.a), Paranthropus (3-1,2 m.a), Homo (2 m.a pana in prezent), cu speciile: Homo habilis, Homo rudolfensis, Homo ergaster, Homo georgicus, Homo antecessor, Homo cepranensis, Homo erectus, Homo heidelbergensis, Homo rhodesiensis, Homo neanderthalensis, Homo sapiens idaltu, Archaic Homo sapiens, Homo floresiensis.

Evolutia umana

Evolutia umana, sau antropogeneza, reprezinta originea si evolutia Homo sapiens ca specie distincta de alti hominizii. Studiul evolutiei umane cuprinde si alte discipline stiintifice incluzand antropologia fizica, primatologia, arheologia, lingvistica si genetica.

Termenul de „om” in contextul evolutiei umane se refera la genul Homo, dar studiul evolutiei umane cuprinde si alte specii de hominizi precum Australopitecii.

Oamenii de stiinta au estimat ca omul s-a desprins de cel mai recent stramos comun cu cimpanzeii acum 5-7 milioane de ani in urma. Alte specii de Homo care au evoluat nu mai exista astazi. Acestea includ Homo erectus si Homo neanderthalensis.

Cea mai comuna ipoteza in randul oamenilor de stiinta este cea numita ipoteza „in afara Africii” ce spune ca Homo sapiens a migrat din Africa acum 50-100.000 de ani in urma si a inlocuit populatiile de Homo erectus in Asia si Homo neanderthalensis in Europa.

Principalele mecanisme care realizeaza schimbarea evolutiva sunt selectia naturala, fluxul de gene si driftul genetic. Selectia naturala favorizeaza genele care maresc capacitatea de supravietuire si de reproducere. Driftul genetic constituie schimbarea aleatorie a frecventei alelelor, cauzata de asocierea genelor unei generatii in cadrul reproducerii. Fluxul genetic reprezinta transferul de gene in interiorul si intre populatii.

Importanta selectiei naturale si a fluxului genetic depinde de puterea de selectie si de marimea efectiva a populatiei care indica numarul de indivizi apti de reproducere. Ca o consecinta, modificarea marimii populatiei poate influenta in mod spectaculos cursul evolutiei. Atunci cand populatia se micsoreaza, aceasta isi poate pierde variatia genetica, rezultand o populatie uniforma. Acest lucru are loc in cazul migrarii, extinderii habitatului sau subdivizarii populatiei.

Va urma.

Bibliografie: 1, 2, 3.

Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org

Articole recente

Articolul precedentFestivaluri sacre
Articolul următorOriginea omului modern si evolutia sa

Comentarii

  1. „Pamantul s-a format din materia norului gazos al Nebuloasei Solare” – un nor gazos nu ar fi permis formarea unor planete nu tocmai gazoase (Mercur, Pamant, Marte). Sper ca nu gresesc, dar despre Jupiter se stie ca e i planeta gazoasa.

  2. pai prin acest articol se vede ca evolutionistii se contrazic ei pe ei. homo sapiens care deja convietuiau in acelasi timp cu sapies. totul la ei e o cacealma. si asa si este. evolutionismul o minciuna si cacealma ordinara.

  3. scuze am gresit. deci in articol se scrie ca formele primare venite din africa au convietiut cu sapiens. deci evolutionistii practic prin aceasta se contrazic ei pe ei fiindca formele primare si sapiensul nu puteau exista in acelasi timp.:)))

  4. Cred ca ai inteles gresit. N-am scris nicarieri ca „formele primare venite din africa au convietiut cu sapiens.”, ci:
    „Homo sapiens a migrat din Africa acum 50-100.000 de ani in urma si a inlocuit populatiile de Homo erectus in Asia si Homo neanderthalensis in Europa.”. Daca la fragmentul asta te-ai referit…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

VIDEO

Recomandări