vulcanCei mai multi vulcani activi sunt situati la limita placilor litosferice. Forma si tipul eruptiei lor depinde de natura magmei care ii alimenteaza. Topirea partiala a rocilor din manta da nastere magmei, care urca la suprafata. Magma poate ajunge direct la suprafata, fara a intalni vreun obstacol, ca apoi sa curga , dar, in cel mai frecvent, ea se acumuleaza intr-o cavitate situata la o adancime de 10-30 kilometri. In acest rezervor numit focar magmatic, care are un volum de mai multi kilometri cubi, magma poate ramane secole in sir.

Magma, foate calda si mai usoara decat rocile din jur, are tendinta sa urce. Dar inaintarea ei este impiedicata de rocile de deasupra. Ea nu poate ajunge la suprafata decat daca rocile prezinta falii sau cosuri. Viteza cu care urca magma depinde de presiunea la care este supusa. Gazele din magma (vapori de apa, dioxid de carbon, fluor, clor etc.) determina cresterea presiunii in focarul magmatic.

Cand presiunea este suficient de mare pentru a proiecta magma la suprafata, se produce o eruptie exploziva.

Tipuri de vulcani

Exista mai multe tipuri de vulcani, daca avem in vedere modul in care erup, acestia se impart in vulcani de tip hawaian, vulcani de tip strombolian, de tip vulcanian si vulcani de tip peleean.

Vulcanii de tip hawaian, relativ tesiti, cu eruptii efuzivem unde lava foarte fluida curge repede, neproducand niciodata explozii. Mai rar, lava ramane inchisa in crater si formeaza un lac de unde se poate revarsa, poate curge prin brese pe versantii vulcanului sau se poate solidifica.

Vulcanii de tip strombolian au eruptii cand efuzive, cand explozive. In cursul anumitor eruptii, lavele semivascoase curg lent, construind un con vulcanic cum este cel al Vezuviului, de la Stromboli, sau al vulcanului Fuji-Yama. Acesti vulcani degaja si materii solida, de forme si dimisiuni diferite: cele mai mari sunt bombele vulcanice, blocuri de lava mai mult sau mai putin solidificata, iar cele mai mici sunt cenusile. Aceste materii acopera lava, inainte de a fi acoperite la randul lor de o alta scurgere.

Vulcanii de tip vulcanian sunt mult mai explozivi. In timpul unei eruptii, lava vascoasa si rocile din cos sunt pulverizate: o tromba imensa de cenusa volatile se inalta pana la o altitudine de zeci de kilometri. Asa s-a intamplat in cazul eruptiei vulcanului Pinatubo (Filipine), in 1991, dupa ce fusese inactiv timp de sase secole. Vulcanii de tip peleean se caracterizeaza prin explozii extrem de violente.

Ajunse la suprafata, lavele prea vascoase nu pot curge. Ele formeaza un varf boltit sau ascutit care astupa cosul. Gazul se comprima pana explodeaza. Lavele tasnesc aruncand varful de deasupra sau, cel mai adesea cread fisuri pe versantii vulcanului. Un amestec de gaze fierbinti, de bucati de magma solidificata si de cenusi coboara pe pantele vulcanului: acesta este norul arzator.

Vulcanologii reusesc deseori sa prevada eruptiile unor vulcani pe care ii tin sub supraveghere. Acest lucru permite evacuarea oamenilor care locuiesc in apropierea. Dar eruptiile continua sa faca multe victime.

Scurgerile de lava

Scurgerile de lava, in sine, nu reprezinta un pericol imminent pentru cei avertizati, deoarece pot fugi din calea lor. Totusi ele provoaca importante distrugeri. Ard si inghit tot ce intalnesc in cale, atat atat paduri, cat si localitati. Avand o grosime de 100-200 de metri, ele pot atinge o viteza medie de 50 pana la 70 kilometri pe ora si curg pe distante de peste 100 kilometri, in functie de teren si de fluiditatea pe care o au. Se intampla ca scrugerile sa ia oamenii prin surpindere, cum s-a intamplat cu Vezuviu (Italia), in 1631 sau cu Etna (Sicilia) in 1699: scrugerile de lava au omorat 18.000 si respectiv 10.000 de oameni.

In cursul eruptiilor explozive, vulcanii expluzeaza adevarate bombe vulcanice, adica bucati de lava care se solidifica in aer, precum si cenusi. Aceste materii cad mai aproape sau mai departe, in functie de dimensiunile pe care le au. Bombele vulcanice, fiind mai grele, cad in aproapiere. In schimb, cenusa mai usoara si mai fierbinte, poate acoperi o regiune mai intinsa, arzand totul in jur. In timpul exploxiei vulcanului Tambora (Indonezia, 1815), a carui forta a depasit de sase ori milioane de ori forta bombei atomice de la Hiroshima, zeci de kilometri patrati au fost acoperiti de un strat de cenusa fierbinte, cu o grosime de mai multi metri. Acesta eruptie a omorat in mod direct 12.000 de oameni si in mod indirect altele 80.000 care au murit din cauza foametei care a urmat. Explozia vulcanului Krakatoa (Sumatra, 1883) eruptie de tip vulcanian, a provocat moartea a 36.000 de persoane, asfixiate de cenusa sau inghitite de tsunami care a urmat exploziei. In straturile inalte ale atmosferei, particulele cele mai fine de cenusa s-au imprasiat in jurul globului. Ele au acoperit lumina soarelui si au afectat clima timp de mai multi ani.

Norii arzatori

Consecinta cea mai periculoasa a unei eruptii vulcanice este aparitia norilor arzatori: acestia sunt nori de gaz provenind din magma, care contin cenusi si elemente de dimensiuni mai mari. Acesti nori arzatori, cu o temparatura de 200-900 grade celsius, coboara cu o viteza de 50 pana la 650 kilometri pe ora. Norul arzator care s-a revarsat pe muntele Pelee din Martinica, in timpul eruptiei din 1902, a invaluit orasul Saint-Pierre cu o viteza de 600 kilometri pe ora in mai putin de doua minute. Din cei 28.000 de locuitori, nu au existat decat doi supravietuitori. In anul 1979, orasele Pompei si Herculanum, de la poalele Vezuviului, din Italia, au fost distruse in acelasi fel. Iar norii arzatori ai vulcanului Pinatubo ar fi putut provoca, in 1991, intre 5000 si 15000 de victime, daca oameni care locuiau in apropiere nu ar fi fost evacuati din vreme.

Previziunea eruptiilor

In prezent, supravegherea vulcanilor permite previziunea eruptiei acestora si limitarea numarului de victime prin evacuarea oamenilor, asa cum s-a intamplat in jurul muntilor Saint Helens (Statele Unite), in 1980, la Galunggung (Java, in 1982, la Kelut (Indonezia) in 1990, sau Pinatubo si Unzen, in 1991. De asemenea, eruptia vulcanului Nevado del Ruiz (1985) care a inghitit orasul Armero din Columbia si pe cei 22000 de locuitori ai sai, a fost prevazuta de vulcanologi. Totusi, evacuarea populatiei, singurul mod de prevenire posibil, continua sa ridice probleme umane, economice si politice care depasesc cadrul stiinfic.

Vulcanologia se afla in plina dezvoltare, dar din cei 90 de vulcani activi considerati a prezenta riscuri mari, doar in jur de cincizeci sunt supravegheati in permanenta.

Autor: Gabi Dinca, editor www.descopera.org

Foto: 1, 2


DISTRIBUIȚI

2 COMENTARII

  1. Eruptia vulcanului Tambora din Indonezia care a avut loc in anul 1815 a aruncat in atmosfera o cantitate uriasa de cenusa care a urcat in straturile superioare ale atmosferei si a inpidicat razele solare sa ajunga pe suprafata Pamintului . In Europa , care se gasea in acel moment in perioada razboarlor purtate de Franta lui Napoleon Bonaparte , a fost ” iarna ” un an de zile ceea ce a provocat mii de victime datorate foametei

  2. Pompeii și Herculaneum au fost distruse din cauza erupției vulcanului Vezuviu in anul 79 e.n., asta înseamnă acum aproape 2000 de ani. Nu în 1979!

LĂSAȚI UN MESAJ