Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia, este situata la cca. 30 km la sud de Orastie. Istoricii estimeaza construirea lor in secolele III – II i.e.n, insa sunt si calcule raportate la ziua solstitiului de vara, din care reiese o vechime cu 600 de ani mai mare.
Monumentul „soarele de andezit” este foarte asemanator cu celebrul calendar Maya. Construirea acestui monument ramane un mister, tinand cont ca materialele au fost aduse de la Magura Calan, la cel putin 100 km departare. Marele sanctuar rotund este si el foarte asemanator cu cel de la Stonehenge, creand impresia ca planurile au fost desenate de acelasi om.
Ruinele care au infruntat veacurile dezvaluie, cu glasul lor de piatra, franturi din ceea ce a construit podoaba si mandria statului dac odinioara.
Nu departe de ruinele cetatii, se gasesc resturile unor constructii cu caracter religios. „Sanctuarul Mare” si „Sanctuarul Mic rotund”. Blocurile de piatra ale „Sanctuarului Mic” sunt asezate intr-o anumita succesiune, simbolizand razele soarelui si avea un rol calendaristic. Este alcatuit din 114 piese, dintre care 13 sunt lespezi care separa 13 grupuri de stalpi cu urmatoarea structura: 8 grupe de cate 8 stalpi, 1 grupa de cate 7 stalpi, 3 grupe de cate 8 stalpi si o grupa de cate 6 stalpi.
„Sanctuarul Mare” este compus din 3 cercuri concentrice, avand o axa de simetrie si o axa a pragurilor. Cercul exterior este alcatuit din 104 blocuri de andezit lipite unul de altul. Cercul urmator este format din 210 piese, dintre care 30 sunt lespezi de separare a 30 de grupari a cate 6 stalpi. Cel de-al treilea cerc este format din 4 grupuri de lespezi ce separa 4 grupari de stalpi. Absida centrala este alcatuita din 2 grupari de lespezi ce separa 2 grupari de stalpi.
Dupa calculele efectuate s-a descoperit ca 47 de circumferinte ale „Sanctuarului Mic” corespund la 13 ani astronomici, dupa care mai este necesara o corectura de o zi. Din aceste calcule a rezultat ca dacii aveau un calendar bazat pe ciclurile a 13 ani, iar un an avea 47 de saptamani. „Sanctuarul Mic” fiind impartit in 13 grupe, realizandu-se inceperea unui nou an dacic numai in prima zi a unei grupe – a unei saptamani, iar toate cele 13 zile de inceput ale celor 13 grupuri sunt, in decurs de un ciclu, o singura data inceput de an.
Dupa absida centrala a „Sanctuarului Mare” s-a ajuns la concluzia ca anul era impartit in trei trimestre de 13, 21, si din nou 13 saptamani. Interesant este faptul ca cele 21 de saptamani corespund „perioadei vegetative” a vitei de vie si altor cateva culturi, perioada ce probabil constituia o durata distincta din an, mai ales pentru un popor de agricultori si pastori.

In aceste locuri s-au gasit diverse obiecte, monede, arme, diverse vasuri de ceramica, dovezi graitoare ale vietii ce s-a desfasurat pe aceste meleaguri. Dupa un vas de ceramica ce purta stampila Decebalus per Scorilo (Decebal fiul lui Scorilo) au dat posibilitatea cercetatorilor sa considere asezarea ca existand in vremea cand Dacia a fost condusa de Burebista si apoi de Decebal.

Cum puteti ajunge la Sarmizegetusa Regia
Pentru a ajunge la Sarmizegetusa Regia (azi localitatea Gradistea de Munte, comuna Orastioara de Sus) puteti lua un tren pana in municipiul Orastie. Acolo se gasesc autobuze care duc la comuna Costesti. Tot aici, se gaseste cazare pentru toate buzunarele. Se pot vizita cetatile Costesti si Blidaru, traseele sunt mici si usoare de aproximativ o ora. Cetatea Blidaru este putin mai greu de gasit, mai ales in lipsa unui ghid. Drumul este o poteca de padure care trece pe langa un gard si destul de dificil de gasit. Cel mai bine este sa intrebati localnicii.
Samizegetusa Regia se afla la 20 de km de satul Costesti, iar distanta poate fi un obstacol daca nu aveti masina proprie. Drumul este marcat si usor de urmat.

Cucuteni

In 1885 si 1910 s-au efectuat niste sapaturi, unde au fost scoase la iveala vestigii neolitice datand din anii 4000 – 2000 i.e.n. Comuna Cucuteni se afla in judetul Iasi si se poate ajunge pe drumul de la Targu Frumos la Harlau.
Cultura de la Cucuteni impresioneaza printr-o ceramica de foarte buna calitate, bogat si variat pictata. Este unica in Europa, gasindu-se unele asemanari doar intre ceramica Cucuteni si o ceramica dintr-o cultura neolitica din China. Diferenta fiind ca cea din China a aparut dupa circa un mileniu fata de cea de la Cucuteni.
In locuintele de la Cucuteni au fost intalnite cateva cazuri unde, in podeaua locuintelor au fost descoperite oase umane, o posibila marturie a faptului ca oamenii se ingropau la temelia caselor, in mod ritualic. Lucru ce pare sa fie sustinut si de lipsa necropolelor.
Cercetatorii vorbesc si despre un cult al zeitei-mama, dovada fiind statuetele antropomorfe descoperite.
La aceste descoperiri s-au adaugat, la mijlocul secolului trecut, un tezaur de aur si un mormant tumular princiar apartinand civilizatiei geto-dacice, care, impreuna cu cele neolitice, ilustreaza doua dintre cele mai marete civilizatii preistorice si protoistorice din spatiul romanesc.

Satul Nucu – Complexul de biserici rupestre

Un loc mai putin cunoscut si plin de mister: satul Nucu din judetul Buzau. Se gaseste in drumul de la Buzau la Brasov, unde se deschide un drum de tara in dreapta, spre satul Nucu la zece km inainte de a ajunge la Intorsura Buzaului. E de fapt un catun uitat de lume in creierul muntilor unde cu greu se poate ajunge cu masina.
Intre satele Nucu (comuna Bozioru) si Alunis (comuna Colti), pe culmile Crucii Spatarului si Martirei se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din muntii Buzaului.
Aici se gasesc nu mai putin de 10 pesteri. Alunis (sec. IV – VI), Agatonul Vechi, Agatonul Nou, Bucataria, Pestera lui Dionisie Torcatorul (sec. IV – VI), Fundatura, Fundul Pesterii, Ghereta, Piatra Ingaurita (Pestera lui Iosif, sec. III – IV i.e.n) si Pestera de la Culmea Pietrei (Usa Pietrei).
Bisericile si chiliile rupestre din satul Nucu erau folosite ca locuri de refugiu si de cult. In zona localitatilor Nucu si Colti exista 29 de lacasuri de cult sapate in roca. Bisericuta din fundul pesterii dateaza din perioada getodacica si este un monument istoric important.

Cetatea Poenari

Cetatea de la Poenari se afla in judetul Arges, in apropiere de barajul Vidraru, in varful muntelui Cetatuia. La cetate se poate ajunge urand 1480 de trepte din beton care serpuiesc printr-o padure de fag. Aici, la o altitudine de 850 m, protejata de pante abrupte, s-a inaltat cetatea „cuib de vulturi al vitejilor de temut”, care facea parte dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al Tarii Romanesti.
Ascunsa intre munti, batrana cetate Poenari isi tainuieste inca secretele, desi, mai nou, e scormonita caramida cu caramida de admiratorii modernului Dracula. In cautare de moroi, spirite ascunse in iarba, risipa de sange in nopti de orgie, vanatorii de vampiri sunt putin dezamagiti sa gaseasca, la capatul unui drum epuizant, doar cateva ruine roscate si tacute: zidurile care l-au aparat odinioara pe infricosatorul domn, asupu, dar precum spune letopisetul, aparator de dreptate.

Acum peste 700 de ani exista doar un turn din piatra bruta, dar in secolul al XIV-lea, fortificatia a fost imbracata cu ziduri groase din piatra captusite in partile superioare cu caramida. Atestarile istorice au demonstrat ca Vlad Tepes s-a ingrijit de refacerea cetatii.
In „Letopisetul Cantacuzinesc” se spune ca cetatea a fost ridicata din porunca lui Vlad Tepes care, voind sa pedepseasca pe boieri: „… pe toti i-a dus la Poenari si au lucrat la cetate pana li s-au spart hainele dupre ei…”, insa aceasta intamplare este legata doar de refacerea sau completarea ei ulterioara.

Cetatea a fost ultimul refugiu al lui Tepes inainte de a pleca in Transilvania. A fost una din fortificatiile care au contribuit la victoria finala a romanilor din anul 1462.
In anii 1969 – 1972 s-au efectuat niste lucrari de restaurare, unde s-au consolidat si inaltat zidurile si s-au construit trepte de acces care permit vizitarea in cele mai bune conditii.
O legenda despre cetatea Poenari, cunoscuta sub numele de Raul Doamnei, vorbeste despre sotia domnitorului, care stiind ca turcii sunt in apropiere si simtind ca nu mai are nici o scapare, s-a urcat pe meterezele dinspre raul Arges si a strigat soldatilor ca prefera sa se omoare decat sa fie prizoniera turcilor. Apoi doamna tarii s-a aruncat in prapastie, trupul zdrobindui-se de stancile udate de apa raului. Locul unde a cazut s-a inrosit datorita sangelui doamnei, si acest lucru este vizibil si in zilele noastre.

5 COMENTARII

  1. Cetatea Poenari nu se afla la 50 de metri de baraj !! Nu dati sperante celor ce nu au fost pe acolo, ca cetatea aflandu-se la 850 de metri, s-ar vedea panorama barajului !! Pana la bataj mai sunt 4 km, venind dinspre Curtea de Arges, si nici macar asa. Mai serpuiesti un pic, dupa 2, 3 versanti, apoi dai de batajul Vidraru. Corectati articolul.

  2. de ce doar atat???
    de ce nu scrieti si despre adamclisi,sau cetatea de floci,unde a fost mihai viteazul???

LĂSAȚI UN MESAJ