Apocalipsa sau Armaggedon-ul – termeni consacrati deja, temuti odata, au devenit in societatea conteporana prilej pentru tiraje, MMPORG-uri sau alte incantatii mass-media.
Incepand cu prea-cunoscutele opere grecesti – Hesiod in Munci si Zile si Ovidiu in Metamorfoze, inaintea lor in Vechiul Testament, la azteci, la hindusi, „sfarsiturile” lumii au fost vazute asa cum se poate observa acum – din perspective subiectiva, puternic individualista.
Pana si in zorii omenirii, o catastrofa locala, fie ea inundatie, cutremur, incendiu, putea fi vazuta, simtita sau interpretata ca un sfarsit al lumii si, desigur un nou inceput.
Ce alegorie mai frumoasa ne putem imagina decat acel Legamant intre Noe si urmasii sai pe de o parte si Dumnezeu pe de alta? O Lume Noua, un nou inceput, o lume purificata?
Simbolistica in acest caz si nu numai este mult mai complexa decat ne-am putea inchipui! Sa incercam sa facem o incursiune in mitologiile si religiile popoarelor. Sa prezentam pe scurt The Doom’s Day, The End Of Time, Sfarsitul lumii, Apocalipsa si sa incercam sa interpretam aceste scenarii in lumina noilor cunostinte.

Termenul latin, este „De Novissimus”. „Eshatologia individuala” derivand din doctrina imortalitatii personale, sau, cel putin, din ideea supravietuirii intr-o forma oarecare dupa moartea fizica.
„Eshatologia universala” are ca obiect ultimele evenimente ale istoriei omenirii, destinul final al genului uman, numit in mod curent „Sfarsitul lumii”, precum si evenimente presupuse sau acceptate de diversele religii, ca invierea si judecata universala.
Extrapoland definitia, se poate spune ca eshatologia se ocupa cu ultimele sperante in nemurire ale omenirii in cadrul unei religii sau al unui sistem filozofic.

Persia

Vechii persi credeau ca lumea ar fi fost distrusa candva prin foc. Gasim in imnurile „Gatha”, in prima parte din „Avesta”, aceasta traditie redata in scris, unde discipolii zeului Ahura Mazda s-ar fi deosebit de alti oameni prin faptul ca au rezistat metalului topit, fiind in felul acesta recompensati pentru buna lor conduita. Potrivit imnurilor Gatha, persoanele sunt libere si responsabile, predestinarea nu este admisa. Recompensa, fericirea depinzand de comportamentul oamenilor in timpul vietii. Dupa moarte, sufletele trebuie sa treaca un pod, fiind judecate pentru gandurile, cuvintele si faptele lor. Judecata nu este definitiva, cand spiritul raului va fi eliminat, toate sufletele se vor aduna impreuna pentru eternintate.
Unii adepti ai Zoroastrismului credeau in venirea viitoare a unor Mesia. Desi nu se stie cu siguranta daca ideea unei invieri dupa moarte dateaza din epoca scrierilor Gatha, istoricul grec Herodot (sec. V i.e.n.) mentioneaza o asemenea credinta existenta la persi. Descrierea ideii invierii dupa moarte ca doctrina mazdaica o gasim si la Theopompos din Chio (378 – 304 i.e.n.), si la istoricul si regele Filip al II-lea al Macedoniei. Mai tarziu, ideea invierii de dupa moarte a fost preluata si de crestini.

Grecia

Doctrinele cosmologice ale stoicismului concepeau existenta lumii ca o repetitie ciclica a diverselor epoci, la sfarsitul careia cosmosul va exploda, reducand materia la „logos”-ul originar din care ordinea s-ar regenera. Interesant este faptul ca scenariul se apropie de realitatea descoperirilor stiintifice. In mod asemanator s-ar regenera si sufletul omenesc, el insusi de asemenea ivit din „logos” si destinat, in consecinta, nemuririi.

Mezoamerica

La azteci, reprezentarile exhatologice isi au izvorul in traditiile culturii toltece, in al carei centru se gasea credinta in existenta altor patru lumi (sau „sori”) inaintea lumii actuale. Aceste lumi impreuna cu omenirea corespunzatoare, au fost distruse prin diverse catastrofe.
Primul soare, Nahui – Ocelotl, a fost devorat de jaguari, adorati mai tarziu ca ingeri protectori ai zeului creator Tezcatlipoca.
La sfarsitul celui de-al doilea soare, Nahui-Ehecatl, un uragan declansat de Quetzalcoatl (Sarpele cu pene), a transformat oamenii in maimute.
Al treilea soare, Nahuiquiahuitl, a fost distrus de o ploaie cu foc, in timpul domniei lui Tlaloc, zeul tunetelor si fulgerelor.
Al patrulea soare, Nahui-Atl, a pierit in urma unui potop imens care a durat 52 de zile, iar lumea actuala ar reprezenta al cincilea „soare”, si aztecii se considerau ei insisi ca fiind „popor al soarelui”, avand ca misiune din partea zeilor datorita asigurarii permanente a hranei soarelui, fara de care acesta ar disparea de pe cer.
Astfel, supravietuirea si prosperitatea intregului univers ar fi fost conditionata de jertfele oferite soarelui sub forma de sange si inimi omenesti.
Al cincilea „soare”
Lumea actuala, Nahui-Ollin, a fost creata de Quetzalcoatl, „Sarpele cu pene” si cu ajutorul fratelui sau geaman, Xolotl, un zeu cu cap de caine, care au reusit sa trezeasca la viata oasele mortilor, udandu-le cu sange. Insa si aceasta lume este sortita sa dispara in urma unui cutremur urias, cand vor apare monstrii din apus, „Tzitzimimii”, care vor ucide si devora intreaga omenire.
S-au scris multe despre sfarsitul timpului si 21 decembrie 2012, data la care celebrul calendar Maya se incheie brusc.
Un lucru interesant este ca Mayasii, care erau foarte avansati in astronomie, calculasera date cosmice pana la milioane de ani in trecut. De ce calendarul lor se incheie la solstitiul de iarna din anul 2012?

India-Tibet

La fel de tulburator este faptul ca in cu totul alta parte a lumii, traditia Kalachakra (Roata Timpului) afirma ca dupa 960 de ani de la revelarea invataturii secrete in Tibet (care s-a facut in anul 1027) va veni o perioada de 25 de ani care va culmina cu Sfarsitul Timpului. O matematica simpla ne duce la un rezultat intrigant: 1027 + 960 + 25 = 2012.

Perioada anilor 2002 – 2012 ei o denumeau Pachacuti, insemnand timpul cand totul se intoarce invers, cand realitatea este restructurata.

Indienii Hopi – „Ziua Purificarii” urmata de o noua renastere
Indienii Hopi traiesc in nord – estul Arizonei. Etimologic, Hopi inseamna bun, pasnic, intelept. Acestia sunt descendenti ai poporului Anasazi, inruditi cu aztecii din Mexic, sosind pe actualul teritoriu in urma cu 10 mii de ani.
Hopi se inchina la zeitati numite Kachinas, care au venit pe pamant si i-au ajutat pe nativii americani sa ingrijeasca pamantul si le-au oferit cunostinte despre agricultura, legi si guvernare. Acestia sustin ca zeii Kachinas au venit din constelatia Pleiadelor si au interactionat cu bastinasii.
Potrivit profetiilor Hopi, lumea in care traim se afla in cel de-al patrulea ciclu al existentei sale, foarte aproape de momentul sfarsitului. In cazul in care oamenii nu-si vor schimba comportamentul, lumea va pieri urmand acelasi ciclu al degradarii: de la inocenta si altruism, la egocentrism, materialism si lacomie si in final, autodistrugere.
Profetiile Hopi au fost transmise de-a lungul generatiilor prin batranii tribului. In mitul lor despre crearea lumii, Hopi au fost primii oameni care au locuit pe Pamant, fiind supravietuitorii unei ere anterioare, in care lumea ar fi fost nimicita de potop. In traditiile lor este mentionat ca Pamantul a fost nimicit pana acum de trei ori. Prima data de foc, a doua de gheata, iar cel mai recent de apa, in urma cu aproximativ 11 – 12 mii de ani. Astazi, suntem pe cale sa intram in cea de-a cincea era, numita „Lumea iluminarii”. Insa pana atunci, se va da o lupta decisiva intre bine si rau, iar natura va fi distrusa total de faptele omului.

Ragnarok – Batalia finala

In mitologia nordica, Ragnarok (soarta zeilor) este batalia de la sfarsitul lumii, purtata de zeii Aesir condusi de Odin si de entitatile malefice, gigantii de foc (Jotun) si diversi monstri, condusi de Loki. Acest zeu va fi, impreuna cu copiii sai, lupul Fenris si sarpele Jormungand protagonistii provocarii acestui dezastru.
In batalia de la Ragnarok vor pieri o parte din zei, giganti si monstrii, dar si aproape tot universul.

Va continua…
Surse:
Indienii Hopi
Eshatologie

LĂSAȚI UN MESAJ