A Priori si A Posteriori
Termenii „a priori” si „a posteriori” sunt folositi pentru a denota fundatiile prin care un enunt devine cunoscut. Un enunt oarecare poate fi cunoscut a priori daca e independent de orice experienta, iar un enunt care e cunoscut a posteriori poate fi cunoscut doar in baza experientei.
Inca nu exista o caracterizare acceptata in mod general a experientei in discutie. Filozofii au avut mai multe de zis despre cum nu ar trebui caracterizata, decat despre ceea ce o caracterizeaza. Exista o intelegere generala conform careia experienta nu trebuie echivalata doar cu experienta senzoriala, deoarece acest lucru ar exclude alte posibile surse de justificari a priori, cum ar fi memoria sau introspectia. Dar la fel de gresit ar fi sa incercam sa caracterizam experienta prin toata gama de fenomene si procese mentale constiente.
Acesti doi termeni sunt utilizati de regula in filosofie (epistemologie) pentru a distinge doua tipuri de gandire, cunoastere, justificari sau argumente. S-ar putea spune ca a gandi a apriori inseamna a gandi la rece, fara a fi influentat de alti factori, iar a posteriori inseamna a gandi prin prisma unor evenimente, experiente de viata, etc.
Distinctia dintre a priori si a posteriori nu trebuie confundata cu dihotomia similara dintre enunturile necesare si cele contingente sau cu dihotomia dintre enunturile analitice si cele sintetice.
Din punct de vedere istoric, problemele principale ale acestei distinctii se impart in trei: Felul in care trebuie definit conceptul de „experienta” in baza careia se face distinctia; daca cunostintele pot exista in mod independent de experientele care le genereaza, si forma de existenta a cunostintelor a priori.
Cea de a treia problema ridica intrebari importante legate de cunostintele a priori, intrebari la care multi filozofi au cautat raspunsul. Kant, de exemplu, a militat pentru o forma „transcedentala” de justificare care implica „ratiune launtrica” care e conectata la, dar nu deriva in mod neaparat din, experientele empirice.
In general, distinctia dintre cunostintele a priori si a posteriori corespunde distinctiei dintre cunostintele empirice si non-empirice. Dar uneori distinctia a priori/a posteriori poate fi aplicata si enunturilor sau argumentelor.
O cunostinta a priori e o cunostinta care se bazeaza pe o justificare a priori. O justificare a priori e un tip de justificare epistemica care dintr-un anumit punct de vedere e independenta de experienta. Exista multe puncte de vedere despre invingerea unei justificari a priori de catre alte dovezi, in special cele empirice, si exista la fel de multe puncte de vedere despre apartenenta unei justificari sau cunostinte a priori, la grupul de enunturi necesare sau analitice. Enunturile necesare sunt cele care nu pot fi false, cele care sunt adevarate in toate situatiile posibile, cum ar fi „toate mamele sunt femele”.
Enunturile contingente sunt cele care nu sunt necesar adevarate. Un enunt analitic e un enunt exprimat printr-o propozitie a carei forma logica ii garanteaza adevarul. In unele cazuri forma logica a propozitiei e evidenta, ca in „toate crimele sunt crime”, a carei forma este „toate A-urile sunt A-uri”. In alte cazuri forma nu e evidenta, cum ar fi in „sa ucizi e gresit”. Dar forma logica devine aparenta atunci cand inlocuim cuvintele relevante cu sinonimele lor, de exemplu „sa ucizi” cu „sa sa asasinezi” si obtinem „sa asasinezi e gresit”. Orice enunt care este adevarat in virtutea formei logice a propozitiei care il exprima este analitic, indiferent de faptul ca forma aparenta imediat sau doar in urma inlocuirii cuvintelor importante cu sinonimele lor. Orice propozitie care nu e analitica e sintetica.
Justificarea a priori se bazeaza pe intuitii rationale sau interioare, dar sunt multe puncte de vedere despre natura acestor intuitii launtrice. Totodata exista si multe obiectii la ideea ca intuitiile rationale pot oferi o oarecare justificare a priori. Rationalistii cred ca poate exista o cunostinta a priori despre lume, iar empiricii continua sa nege acest lucru.
Dar nu ai spus mai nimic despre argumentele „a posteriori”. Cred ca aici problema e mai complexa, deoarece, spre deosebire de un argument „a priori”, care este luat de cele mai multe ori ca atare, un argument „a posteriori” este supus criticii corelate cu relativitatea valorii de adevar a unui lucru.
Mmmmm….tot ce se poate, eu as fi zis ca e mai degraba invers.
La argumentul/justificarea a priori e neclara/necunoscuta sursa din care provine, pe cand argumentul/justificarea a posteriori poate fi urmata pana la originea/experienta din care provine.
Si nu inteleg de ce un argument a priori e luat ca atare din moment ce nu se bazeaza decat pe o experienta viitoare care poate il va sustine….cum ar fi in cazul unei profetii, de exemplu….
Si pe de alta parte e clar ca un argument a priori care maine va fi validat, va deveni argument a posteriori si ar trebui, dupa cum zici tu, supus criticii corelate cu relativitatea valorii de adevar a unui lucru.
Sau poate gresesc….:)
Nu ma simt prea stapan pe terenul asta 🙂
http://plato.stanford.edu/entries/apriori/
Author & Citation Info | Friends PDF Preview | InPho Search | PhilPapers Bibliography
A Priori Justification and Knowledge
First published Sun Dec 9, 2007
Knowledge is generally thought to require justified true belief, even if justified true belief is not sufficient for knowledge as Edmund Gettier famously argued (1967). In Gettier cases the person, in some sense, is lucky to believe what is true on the basis of his evidence. For example, you see poodles in a field that have been bred and clipped to look just like sheep, and on the basis of what you see you form the belief that there are sheep in the field. Luckily there are—hiding out of sight behind some boulders! You have a justified true belief that is not knowledge. In lottery cases if you hold a losing ticket you have a justified true belief that it will lose, the justification resting on your knowledge that it is very likely that any given ticket will lose, but many think you do not know that your ticket will lose. So having a justified true belief is not sufficient for knowledge, but it does seem necessary.
A priori knowledge is knowledge that rests on a priori justification. A priori justification is a type of epistemic justification that is, in some sense, independent of experience. There are a variety of views about whether a priori justification can be defeated by other evidence, especially by empirical evidence, and a variety of views about whether a priori justification, or knowledge, must be only of necessary, or analytic, propositions, or at least of ones believed to be necessary or analytic. Necessary propositions are ones that cannot be false, ones that are true in all possible worlds, such as “all brothers are male.” Contingent propositions are ones that are not necessary. An analytic proposition is a proposition expressed by a sentence whose logical form guarantees its truth. In some cases the logical form of a sentence is obvious, as in “All murders are murders,” which has the form “All A’s are A’s.” In other cases the form is not so obvious, as in “Murder is wrong.” But the logical form may become apparent once we replace relevant words and phrases by their synonyms, e.g., by replacing “murder” by “wrongful killing” to get, “Wrongful killing is wrong.” Any proposition that is true in virtue of the logical form of the sentence that expresses it is analytic, regardless of whether that form is immediately apparent or only apparent when relevant words and phrases are replaced by their synonyms. Any proposition that is not analytic is synthetic. More later on whether synthetic propositions can be necessary and whether analytic ones can be contingent.
felicitari pentru articol