Cultura si civilizatia japoneza

Cultura si civilizatia japoneza – Tara Soarelui-Rasare

Cuvantul fascinatie este adesea folosit atunci cand te intorci din Insule si povestesti peripetiile prietenilor tai.

Japonia este o frontiera culturala, un loc unde istoria si traditia se impletesc, un spatiu unde zgarie-norii si povestile despre samurai si onoare sunt la ele acasa.

Tehnologia de ultima ora, dar si pastrarea fondului folcloric neatins de generatii face din metropola nipona si din oraselele pline de culoare un loc al visului, o adevarata intoarcere in timp.

Cadrul geografic

Japonia este un arhipelag, la est de Asia de nord-est, format din patru insule mari si multe insule mici. Insula cea mai mare, Honshu, este în centru Japoniei. La nord de ea se afla a doua insula, ca marime, Hokkaido, slab populata, cu clima aspra. La sud de Honshu se afla insula Kyushu, a treia ca marime iar între ele, spre est, insula Shikoku, a patra ca marime.

Poporul japonez si cultura sa

Originea

Desi sunt de rasa mongoloida, japonezii se deosebesc fizic de chinezi si mongoli, prin asemanarea cu tipul rasial filipinez si malayez din zona Asiei de sud-est, de unde se pare ca au venit stramosii lor.

Specificul national si lumea din afara

Japonezii numesc tara lor Yamato: „Tara soarelui- rasare”, având un steag alb cu un disc solar rosu în centru. Daca imperiul chinez era „imperiul ceresc” iar chinezii se credeau coborâti din cer, imperiul nipon era „imperiul soarelui” iar poporul japonez credea ca se trage din Soare: Marea Zeita din Cer stralucitoare.

Împaratul Japoniei era numit de europeni „Mikado” de la cuvântul japonez „mikoto” (domn, stapân, zeu), fiind cel mai adorat de japonezi. Numele de „nipon” vine de la cuvântul japonez „nihon”. Pe vremea calatoriilor lui Marco Polo si Columb, europenii numeau China – Kathay – iar Japonia – Cipango.

Apropierea Japoniei de Coreea si de China a deschis calea influentelor culturale si religioase venite din sau prin aceste tari. Civilizatiile indiana si chineza au fost clasice pentru Extremul Orient asa cum civilizatiile greaca si romana au fost clasice pentru Occident. Totusi, japonezii, care vorbesc o limba structural deosebita de chineza si au o sensibilitate mult deosebita au creat o cultura originala. La baza civilizatiei japoneze sta religia cunoscuta sub numele chinezesc sinto (expresia „calea zeilor” sen dao a fost folosita si de Confucius si aminteste de Daoism) dar si budismul, asimilat într-o forma specific japoneza. Dintre japonezii de azi, 80 % sunt concomitent sintoisti si budisti. Apostolul crestin modern al Japoniei a fost Kagawa, înainte de al doilea razboi mondial.

CIVILIZATIA JAPONEZA

1. Formarea civilizatiei japoneze clasica

De la preistorie la cultura scrisa

Perioada Jomon (3000-300 î.Hr.)

Se folosea olaria „împletita”: împletituri din nuiele acoperite cu lut. Pe la 660 î.Hr., legendarul Jimmu Tenno („tenno” – împarat), nepotul zeitei soarelui, ar fi întemeiat „Imperiul soarelui-rasare”.

Perioada Yayoi (300 î.Hr. –300 d.Hr.)

Apare ceramica lucrata la roata olarului. Apar primele stiri despre Japonia în izvoarele scrise chineze în sec. I d.Hr. Statul Yamato se întinde în insulele Honshu si Kyushu. Începe sistematizarea religiei Kami-no-Michi (calea zeilor), cunoscuta mai târziu sub numele chinez cu acelasi înteles Sinto (sec. II-III d.Hr.). Aceasta este protoistoria , când nu se cunoaste scrierea dar apar stiri scrise despre Japonia în izvoarele externe.

Perioada Kofun (300-552 d.Hr.)

Este perioada Tumulilor (morminte sub forma de movile mari) megalitici (asociati cu lespezi mari de piatra). Se pune capat sacrificiilor umane pe la 300 d.Hr. Japonia cucereste sudul Coreei si începe patrunderea culturii, scrierea si limbii chineze. La sfârsitul perioadei, budismul este acceptat ca una din religiile oficiale.

Aparitia „scripturilor” sintoiste si a budismului nipon

Perioada Suiko (552-710)

Numele ei vine de la împarateasa Suiko, în timpul careia Budismul devine religia de stat. Limba chineza este limba oficiala a documentelor emise de cancelaria imperiala.

Perioada Nara (710-794) –sec.VIII

Îsi trage numele de la prima capitala stabila a Japoniei, orasul Nara. În anul 712 apare cartea Kojiki (cronica veche) iar în 720 Nihongi (analele nipone) care cuprind mitologia sintoismului, inclusiv miturile obscene secrete.

Perioada Heian (794-1185) sec. IX-XII

De la începutul sec. IX dateaza prima forma de acomodare a sintoismului cu budismul mult superior lui, rezultatul fiind asa-numitul Ryobu-Sinto.

2. Sogunatul (1185-1867)

Perioada Kamakur (1185-1333)

Puterea efectiva o aveau sogunii (prim-ministri) cu sediul la Kamakura, pe când împaratul-zeu, cu sediul la Kyoto avea doar atributii religioase de mare-preot sintoist. În 1191, se introduce în Japonia budismul zen, una din sursele moralei si artei martiale practicate de cavalerii samurai, în nesfârsitele razboaie civile provocate de lupta pentru putere a marii nobilimi.

Perioada Muromati (1333-1573)

În 1549 soseste în insula Kyushu misionarul iezuit spaniol Francisco Javier. În 1573 ia fiinta la Kyoto prima biserica romano-catolica.

Perioada Momoyama (1573-1603)

În 1587 misionarii catolici sunt expulzati din Japonia. În 1597 sunt martirizati 26 de crestini la Nagasaki.

Perioada Edo (1603-1867)

Sogunii din familia Tokugawa duc o politica anticrestina, de favorizare a budismului si de izolare a Japoniei de restul lumii. În sec. XVIII si în prima jumatate a sec. XIX are loc „reactia puristilor sintoisti” ale caror idei vor fi puse în aplicare abia dupa caderea sogunatului. Ramânerea în urma a Japoniei fata de Occident a devenit evidenta când S.U.A. si marile puteri au umilit Japonia, silind-o sa renunte la izolationism. Revolutia din decembrie 1867 a rasturnat sogunatul, redând puterea împaratului mutat în noua capitala, Kyoto.

3. Modernizarea Japoniei (din 1868 pâna în prezent)

Perioada Meiji (lumina) 1868-1912

Luând ca model Imperiul German, Japonia ajunge din urma marile puteri occidentale. Sintoismul devine religia de stat, slabind caracterul sau religios si întarindu-se cel national istoric. În 1889 libertatea confesionala este garantata prin lege iar religia devine o problema privata. Nevoia populara de religiozitate duce la dezvoltarea sectelor sintoiste influentate de budism.

Perioada Marii dreptati (Taijo) 1915-1926)

Japonia ia parte la primul razboi mondial în tabara învingatoare si devine a patra mare putere a lumii dupa S.U.A., Anglia, Franta.  Are loc activitatea lui Kagawa apostolul crestin modern al Japoniei.

Perioada Pacii Stralucitoare (Showa) 1928-1989

Fanatismul sintoist, manifestat în adorarea împaratului Hirohito ca zeu, dincolo de orice limita imaginabila, duce la încercarea Japoniei de a cuceri jumatate din globul pamântesc în al doilea razboi mondial, sfârsit ca razboi nuclear. Bombele atomice lansate de S.U.A. asupra Japoniei în august 1945 silesc pe Hirohito sa capituleze si sa nege solemn divinitatea sa la 1 ianuarie 1946. Sintoismul a fost abolit ca religie de stat. Pentru sintoismul traditional, împaratul actual Ahikito continua sa fie emblema cerului si simbolul statului iar puterea Japoniei a renascut, plasând-o între primele trei mari puteri economice ale lumii.

Autor: Catalin Stanculescu, www.descopera.org