ateismNu cred in existenta zeilor, dar nu sunt ateist mai mult decat sunt acraciunist. Faptul ca nu cred in Mos Craciun sau Iepurasul de Pasti nu ma face sa devin o parte dintr-o ideologie sau sistem de credinte ce sunt impartasite de alte persoane ce, la randul lor, resping ideea ca aceste creaturi ar exista. Lipsa mea de credinta in spiridusi nu ma uneste cu alte cateva milioane de aspiridusisti. Eticheta de “ateist” e folosita de teisti pentru a crea iluzia ca, credinta lor in spirite este oarecum substantiala. Eu nu sunt deranjat de faptul ca teistii se dedica, in intregime, unor iluzii si deziluzii, cata vreme nu imi pricinuiesc niciun rau. Dar ei atribuie conceptului de ateu o multime de minciuni si idei false prin care incearca sa ii denigreze pe cei care nu impartasesc credinta lor in existenta spiritului. Teistii abuzeaza de argumentari non sequitur in incercarea lor de a demoniza pe cei care nu cred ca un spirit invizibil ne-ar fi creat pe noi si lumea in care traim.

Non sequitur tradus din latina inseamna „nu decurge”. In logica formala un argument este non sequitur in cazul in care concluzia nu reiese din premise. Trebuie subliniat ca in cazul unui non sequitur concluzia poate sa fie falsa, fie adevarata, dar argumentul este o eroare logica deoarece concluzia nu rezulta din premise. Toate erorile logice formale sunt de fapt doar cazuri specifice de non sequitur.
Orice argument ce ia urmatoarea forma este un non sequitur:
1. Daca A este adevarat, atunci B este adevarat.
2. B este definit ca fiind adevarat.
3. Prin urmare A trebuie sa fie adevărat.
Chiar daca premisele si conluzia sunt adevarate, concluzia nu este in mod necesar o consecinta a premiselor. Acest tip de non sequitur este denumit si apelul la consecinte.

Faptul ca nu cred intr-o fiinta invizibila, care e atotputernica si care a creat universul cu un scop, nu inseamna ca eu consider ca noi suntem doar noroi si ca am putea la fel de bine sa ne sinucidem.
Faptul ca nu cred in ingeri ce vegheaza asupra noastra si care ne indeplinesc dorintele din cand in cand, nu inseamna ca eu cred ca viata e fara rost si ca am putea la fel de bine sa incepem sa ne ucidem vecinii. Doar pentru ca eu nu cred in miracole nu inseamna ca eu cred ca suntem doar noroi. Inseamna doar ca eu nu cred ca unele lucruri devin reale din cauza interventiei spiritelor. Faptul ca eu nu cred ca cele zece porunci sunt necesare pentru valorile morale, nu inseamna ca eu nu cred in bine si rau.

Teistii folosesc termenul „ateist” pentru a desemna pe cei care, sustin ei, nu cred in bine si rau, care cred ca existenta e lipsita de sens, si care corup societatea prin faptul ca nu adera la codurile unor religii gen crestinism, iudaism sau islamism. Din lipsa de credinta in zei nu reiese ca nu ar exista bine si rau, ca o viata normala e imposibila, sau ca societatea se va dezintegra intr-un razboi al egoistilor.

De ce vor teistii sa credem asa ceva?

Unul din motive e faptul ca le permite sa se insele singuri, sa creada ca ei sunt scutiti de auto-examinare. Credinta religioasa e tot ce le trebuie. Cu cat ii fac pe ateisti sa arate mai rau, cu atat mai „frumosi” devin ei, sau cel putin asta cred ei.
Teistul crede ca e avantajat fata de cei ce nu cred in zei, dar cartile si credintele sale sunt simple recuzite ce le foloseste pentru a-si justifica punctul de vedere asupra binelui si raului. Teistul e la fel de nestiutor ca oricare alt om in privinta deciziei bune sau rele dintr-o anumita situatie.
Teistul se pacaleste singur in a crede ca viata sa are sens deoarece el se ghideaza dupa niste reguli si crede ca va fi rasplatit cu viata eterna. El crede ca a fost creat pentru a urma un set de reguli divine, iar daca le va respecta, va avea parte de o eternitate in care va putea sa il venereze pe creatorul regulilor.
O viata care se poate justifica prin ea insasi e o viata productiva, creativa si placuta. O viata petrecuta respectand diverse reguli se poate sa nu aiba niciuna din calitatile de mai sus. Teistii sustin ca ateistii considera ca totul e accidental si ca o fiinta umana e doar o adunatura de particule materiale ce se vor dezintegra dupa moarte. Teistii nu sunt constienti de faptul ca acest lucru e adevarat indiferent daca exista sau nu un zeu. Totodata le mai place sa foloseasca cuvantul „doar”. Conform teistilor, ateii cred ca ei sunt „doar” un accident si „doar” o adunatura de particule.
Ateul este un om de paie creat de teisti. In fiecare zi sunt scrise sute de carti si de articole impotriva ateismului, de parca ateismul ar fi un sistem religios. Ei isi ataca himerele proprii, una dupa alta, si se bat reciproc pe umeri satisfacuti ca au ucis acesti dragoni malefici numiti atei.
In tot acest timp, ei evita sa isi analizeze propriile vieti si credinte. Nu sugerez ca teistii ar face o treaba mai buna analizandu-se, decat ca atunci cand isi rup in bucati propriul om de paie. Cartile si articolele ce promoveaza latura pozitiva a teismului sunt insipide si nu depasesc nivelul de “Supa de pui pentru suflet” si “Viata condusa de scop divin”.
Eu nu sunt un ateist deoarece ateistul este doar un produs al imaginatiei teiste, un produs ce e folosit la distragerea atentiei de la deziluziile periculoase ce se adapostesc in teism. Cea mai periculoasa deziluzie teista este bineinteles, ideea ca, credinta este superioara ratiunii si ca ratiunea ar trebui folosita pentru a distorsiona adevarul, ori de cate ori e nevoie, pentru a apara doctrinele credintei.
Promovarea irationalitatii e unul dintre cele mai daunatoare efecte ale teismului. Unii teisti chiar ii condamna pe atei pentru ca promoveaza ratiunea si stiinta, si fac asta in cel mai serios mod posibil. Chiar cred in ceea ce fac. Ei ne acuza ca preferam ratiunea in detrimentul credintei, de parca asta ar fi un lucru rau.
Daca numim ateu o persoana care crede ca ratiunea si stiinta sunt mai bune de irationalitatea si credinta, atunci cand incercam sa ne imbunatatim viata si sa intelegem lumea, atunci si eu sunt unul dintre acesti oameni. Din pacate, teistii conduc lumea si ei controleaza limbajul. Poate ca asta nu va dura la nesfarsit. Continuam sa speram in sfarsitul credintei.
Admir efortul depus de Mynga Futrell si Paul Geisert care au adaugat in vocabularul lor cuvantul “bright” (lb.engleza, cu sensul de luminat), in ciuda puterii coplesitoare pe care teistii o au asupra folosirii cuvintelor de descriere a celor ce nu sunt de acord cu ei. Pe de alta parte, singurul lucru pe care noi, cei care nu credem in existenta zeilor, il avem in comun e faptul ca explicatiile naturaliste a unui fenomen sunt singurele care conteaza.
Orice referire la forte mistice sau supranaturale pentru a explica ceva e superflua. Acestea sunt conditiile necesare si suficiente pentru a fi bright. Speranta luminatilor de a “castiga putere sociala si politica intr-o societate infuzata de supranatural”, ramane un tel nobil chiar daca e probabil ca nici macar sa nu ii incomodeze pe tele-evanghelistii din mega-biserici sau pe cei precum Antonin Scalia.
Cu cat mai mult succes are miscarea luminatilor, cu atat mai mult va fi promovata in lume ratiunea. Iar acesta nu poate fi un lucru rau. Nu ai prefera sa fii numit luminat decat ateu, mai ales cand stii ca cei ce te numesc ateu o fac pentru ca pot atasa lucruri negative si false la acest termen?
Din pacate, multi non-teisti si-au exprimat nemultumirea fata de termenul “bright” deoarece sugereaza ca teistii ar fi “dim” (lb.engleza, intunecat, aici cu sensul de incuiat la minte).

Sursa: Skepdic.com

Traducerea: Guzga Florin.


DISTRIBUIȚI

25 COMENTARII

  1. articol foarte bun , dar ateismul a aparut in grecia antica inaintea aparitiei crestinismului , ateismul este negarea zeiilor Pentru a clarifica si defini ateismul, o pozitie care a fost demonizata si malformata fiind un curent minoritar, trebuie sa plecam de la conturarea pozitiei teiste. Etimologia cuvantului ‘ateism’ este fundamentul raspunsului la intrebarea Ce este ateismul?

    Cuvantul ‘ateism’ este compus din doua elemente:

    1. ‘a’ – un prefix privativ, care indica lipsa, absenta.

    2. ‘teism’

    Teismul este intai de toate un ‘ism’. Aceasta indica faptul ca e o pozitie care accepta sau imbratiseaza o anumita idee sau credinta. Aceasta credinta care este acceptata in cadrul teismului este elucidata de provenienta etimologica a cuvantului: originea este grecescul theos, semnificand zeu sau Dumnezeu. Teismul se defineste astfel ca afirmarea credintei in existenta lui Dumnezeu.

    A-teismul este absenta teismului. Ateismul este absenta credintei in existenta lui Dumnezeu.

    Ateismul nu implica idei sau pozitii suplimentare. Ateismul nu este o credinta, ci absenta unei credinte. Chiar daca aceasta absenta a credintei in existenta lui Dumnezeu este compatibila cu o multitudine de pozitii filozofice, ea nu le presupune si pe acestea. Ateii au in comun in mod necesar doar absenta credintei in Dumnezeu.

    Definitia de mai sus descrie ceea ce a fost numit ateism slab. Acesta e contrastat cu ateismul tare, care afirma ca Dumnezeu nu exista. Se poate observa ca ateismul tare implica ateismul slab. Ateismul slab are o aplicare mai larga decat ateismul tare. Aceasta dihotomie are relevanta din punctul de vedere al sarcinii dovezii: ateismul tare are sarcina de a dovedi adevarul afirmatiei sale ca Dumnezeu nu exista, pe cand ateismul slab nu implica sarcina de a dovedi ceva, fiind absenta unei afirmatii. Ateul slab considera ca dovezile si argumentele in sprijinul ideii ca ‘Dumnezeu exista’ sunt insuficiente si neconvingatoare.

    O alta diviziune a ateismului este in ateism implicit si ateism explicit. In cadrul ateismului implicit absenta credintei in Dumnezeu sau credinta ca Dumnezeu nu exista nu sunt exprimate in mod constient. Este cazul tuturor oamenilor carora un anumit concept de Dumnezeu nu le este cunoscut. In mod implicit, lipsindu-le constiinta unui asemenea concept, le lipseste si credinta in existenta dumnezeului descris in acel concept. Cineva care nu e familiarizat cu zeul hindus Shiva, nu va putea prezenta simultan credinta ca Shiva exista. In mod clar acestei persoane ii lipseste credinta ca Shiva exista, si deci este ateu in ceea ce-l priveste pe zeul Shiva, insa nu in mod constient, ci implicit.

    Ateismul implicit este exemplificat si de copii care nu cunosc conceptul de Dumnezeu. Deoarece ideea de Dumnezeu (crestin sau altul) nu este inascuta si este dobandita prin invatare si o prezentare culturala a acesteia, copii care nu cunosc conceptul de Dumnezeu vor avea in mod implicit absenta credinta ca Dumnezeu exista. Oricat le-ar displacea teologilor acest lucru.

    Ateismul explicit presupune familiarizarea cu conceptul de Dumnezeu. In cadrul acestei constientizari a ideii de Dumnezeu este absenta credinta in el, sau este negata existenta lui.

    Ateismul critic este o forma de ateism explicit, in care propozitia ‘Dumnezeu exista’ este respinsa in mod logic si rational de argumente conceptuale sau evidentiale.

    Noncognitivismul afirma ca propozitia ‘Dumnezeu exista’ nu are sens, si deci nu are sens sa intrebam daca e adevarata sau falsa.

  2. Felicitari pt articol.Drumul catre libertate trece si prin refuzul de a te atasa de o pozitie ateista.

  3. Refuz să mă intitulez nefumător, chiar dacă nu fumez. 🙂
    Cam așa sună toată argumentația asta.
    Într-un fel îți dau dreptate, cuvântul „ateu” a ajuns să însemne mai mult decât „necredința în zei”.

  4. Termenul de ateist antic era folosit la modul peiorativ pentru a ii descrie pe cei care nu credeau in zeii agreati de societatea vremii respective. Adica puteai sa fii ateu si daca credeai in alti zei decat cei venerati de oamenii din cetate.
    Termenul a devenit mai specializat pe masura ce a aparut gandirea si exprimarea libera si critica si s-au inmultit criticile la adresa religiei. Dar asta muuuuult mai tarziu,

  5. Apropo, in eseul de mai sus, nu e vorba neaparat de veridicitatea istorica a ideilor. Nici de logica imbatabila a enunturilor.
    Ix si comentariul sau a pus punctul pe i.

  6. Daca urmariti filmul postat, in el sunt 2 prezentatori. Unul dintre prezentatori este o domnisoara foarte frumoasa. Cristina Rad. Este romanca din state, si se declara ateu. Tare. Bravo!

  7. Eu spun ca tipa aia din filmulet e romanca din state! …Tipa aia frumoasa care se declara ateu, o stiti nu? Din film, e romanca, din state! 🙂

  8. Eu personal n-as prefera sa mi se spuna luminat. Ca pe urma cine stie ce conexiuni mai fac ei apelativului meu cu illuminati si ma fugaresc cu tortele ca-n evu’ mediu XD

  9. Pare ca articolul este foarte general la nivelul denumirii de teist. Adica face aceeasi eroare pe care o fac teistii cand ii baga in aceiasi oala pe cei care nu cred. Destul de deranjant si pentru unii si pentru ceilalti. Teist poate fi si o persoana care crede intr-o determinare a faptelor sale si intr-o regula karmica asemanatoare unei legi fizice. O actiune are o reactie chiar daca nu este evidenta. Apoi mai este o eroare in definirea denumirii de teist/ateist deoarece nu este definit termenul de Divinitate. Este oare vorba doar de Dumnezeeul biblic? Cum il numea amuzant N. Haramein batranul cu barba care sta pe un tron si tot pedepseste in stanga si dreapta (citat aproximativ). El regaseste Divinitatea in mod stiintific, matematic demonstrat asa cum o face si B. Lipton din punct de vedere biologic. Recomand articolele Nassim Haramein si Divina Carte si Bruce Lipton si Divina Carte (google it) pentru a descoperi ca se poate si altfel decat teist si ateist. O carte numita Divina Carte poate fi o carte de STIINTA in acelasi timp cu una de credinta deoarece acestea se intrepatrund pana la contopire. Cartea cheama sa gasesti rational, matematic, stiintific Divinitatea, adica SA CERCETEZI inainte de a crede.

  10. Nu are relevanta, fie ca e dumnezeul biblic, fie ca e orice alt zeu, ideea e aceeasi. Zeii nu se pot demonstra nici matematic si nici stiintific, asa cum nu se poate demonstra nici existenta unui cangur cu 6 picioare si cu cap de leu. Lipton nu cumva e ala care sustinea ca ne putem modifica ADN-ul prin credinta?
    Iar Nassim Haramein nu face decat sa ia niste idei din geometrie, fizica etc si sa le infloreasca. Nassim (si altii ca el) inteleg gresit pana si cele mai elementare teorii ale fizicii si in acelasi timp sustin ca au gasit raspunsuri la care pana si „fizicienii de top” nu au reusit.
    Va urma un articol despre asta. 🙂

  11. Ramane sa mai cercetam 🙂 poate descoperim cine este ”Lipton” si cat de apreciat, respectat si premiat este Nassim. Asa din auzite e greu sa ne facem o parere corecta. In plus ceea ce face diferenta intre un teist clasic si un ateist este tocmai deschiderea celui din urma. El poate accepta idei noi inclusiv ideea unei Divinitati, daca acest lucru ii este dovedit, altfel devine la fel de ”incuiat” ca cel de care se amuza (teistul). Mai mult conceptele de teist si ateist sunt cam exagerate, iar limita dintre acestia nu e foarte precisa. Insemnand ca multi  ”cred ca cred” dintre teisti, si la fel de multi care ”cred ca nu cred” dar fara a avea certitudini nici unii nici ceilalti. 

  12. De ce nu sunt ateu?
    Pentru ca imi lipseste ratiunea.Imi place sa cred in paranormal:sa ascult povesti cu fecioare care pot sa nasca,persoane care pot invia si sa mearga pe apa.Imi place sa pup mana preotului,sa ma rog la cruci si chipuri,sa cred ca lumea are 6000 de ani vechime etc.

  13. Ateul este un biet orb, flamand si gol, ce s-a atasat, profund interesat, de bancile garii in care s-a nascut, studiindu-le originea si functionalitatea.
    In timp ce oamenii lui Dumnezeu asteapta rabdatori si linistiti pe peron trenul fagaduintei.
    sau
    S-ar mai asemana cu un om nascut lanaga o clepsidra studiindu-i mersul si functionalitatea in loc sa se intrebe care e sensul ei si ce anume trebuie sa faca cu timpul ramas.

    In rest e clar nu trebuie sa o spuna un crestin, o spune intregul universul: Dumnezeu exista si face mari lucrari!

  14. Ateul e un om ratacit,sarac(sufleteste,duhovniceste) si gol(precum s-a mai zis).Sa crezi ca toata omenirea a aparut la intamplare,sa crezi ca toate minunile pe care le fac Sfintii ce au avut loc si sunt relatate de sute de mii de oameni sunt la intamplare,sa crezi ca toata frumusetea naturii si toata complexitatea omului este la intamplare este ceva STUPID SI ILOGIC!Traiti ateilor la intamplare ca la intamplare o sa fi-ti lasati de Dumnezeu si cand o sa muriti.Ateul e ca un fruct fara gust dar caruia i s-a dat sansa sa isi schimbe gustul,dar indiferenta si nepasarea plus putina sau multa rautate nu i-a dat voie sa isi schimbe gustul.

  15. Am zambit citindu-ti articolul pentru ca ma aflu intr-o situatie in care nu ma pot considera nici teist nici ateist. Nu cred in ingerii pazitori care ne conduc si ne feresc de rele, nu cred in asa numita viata de apoi, nu cred in miracole gen icoane plangatoare, sfinti care au puterea sa vindece, nu cred in mos craciun si tot tacamul de figuri mitologice asociate sarbatorilor asa zise crestine, nu cred in mistere religioase dincolo de capacitatea umana de a le intelege… Multe dintre persoanele pe care le cunosc se considera atei, dar nici pe departe nu ii consider „periculosi, indecenti, ignoranti si nehotarati”. Cunosc si multe persoane religioase care totusi n-as zice ca sunt „buni la suflet, decenti, plini de dragoste si siguri pe ei”…  Totusi nu exclud credinta din viata mea. Dar aceasta credinta trebuie sa fie bazata pe argumente logice si concrete, substantiale. Detest lozinca „crede si nu cerceta” care din pacate a dus la etichetarea de „ateu” a oricarei persoane care doreste sa faca uz de materia cenusie si sa se convinga prin cercetare daca o afirmatie este adevarata sau falsa.  Accept existenta unui Dumnezeu, unei fiinte spirituale care a creat Universul impreuna cu legile fizice si morale care il guverneaza. O lege morala de genul „nu fura” se aplica la fel de invariabil ca si legea gravitatiei: da, putem sari de la etaj, dar inevitabil gravitatia ne trage spre sol; da, putem fura, insa persoana de la care am furat cu siguranta nu ne va respecta pentru asta. Acele legi sunt create de Dumnezeul in care cred eu care se aplica la fel pentru oricine, si fara de care universul in general sau universul umanitatii in particular nu ar functiona asa cum o face. Oamenii au preferat sa creeze legi scrise bazate pe aceste legi nescrise si in special promotorii diferitelor religii au creat o gramada de legi superficiale, partinitoare, ingraditoare, etc. Sa nu uitam ca religia a fost un factor de dominare inainte sa se cristalizeze conceptul de politica … Dar deja deviez de la subiect. In concluzie eu ma numar la o a treia categorie de oameni care doreste sa creada si sa rationeze in acelasi timp 🙂
    „Vă implor deci, fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă prezentaţi corpurile ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, adică un serviciu sacru îndeplinit cu puterea raţiunii voastre. Nu vă mai conformaţi acestui sistem, ci transformaţi-vă prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi constata voi înşivă care este voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu. Căci prin bunătatea nemeritată care mi-a fost dată îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie, ci să gândească în aşa fel încât să aibă o minte sănătoasă, fiecare după măsura credinţei pe care i-a dat-o Dumnezeu.” – citat din Biblie… ina nu stiu cati din cei care se considera crestini sunt dispusi sa-si foloseasca mintea pentru a constata ce e bine si ce e rau…

  16. Sunt ateu si nu ma schimb, nu accept homosexualii Si stiinta ne vindeca de diverse boli… sper sa racesti …si sa te rogi sa.ti treaca

  17. Poza cu diferentele dintre voi si teisti va da clasa! :)) Si daca ma numesc ateu si ii injur pe crestini pe forumuri devin ca prin minune mai destept? Stiinta a fost mereu aceeasi, nu a evoluat, nu s-a mai schimbat, nu o va mai face? Nu zic ca stiinta e rea, dar nici ca aceasta trebuie sa se contrazica neaparat cu credinta! Problema este de fapt educatia oamenilor, si nu daca esti sau nu crestin!

  18. Oricine poate constata ca nu poate zice ‘nu’ gustului, pipaitului, vazului, auzului si mirosului]. La fel, daca privesti atent vezi ca nu ai nici un control asupra cursului gandurilor [caci altfel ar trebui sa fii capabil sa alegi doar ganduri pozitive, inteligente… si nu e cazul, nu-i asa?!]. Sa nu mai vorbim de milioanele de reactii chimice in corp, circulatia sangelui, digestia, respiratia, miliardele de bacterii care traiesc in corpul omenesc… In lipsa acestui control fara de care nu poti numi ceva ca fiind al tau, ca fiind ‘tu’, ce ramane- miscatul din maini, picioare [nici asta garantat caci o paralizie poate lovi oricand]?! Ateu sau teist- toate astea sunt comune; ateu ori teist este doar un gand, o eticheta de care te ‘lipesti’ ignorand realitatea, intrebarea de baza- cine esti tu, dezbracat de toate astea? Curata-ti casa inauntru inainte de a te uita dupa musafiri.

    In orice caz, daca te limitezi la cunoasterea prin simturi continuand sa ignori cele de mai sus, nu esti cu nimic mai presus decat habotnicul care desi supus simturilor ca si tine, mai este si incapatanat in atasamentul lui la un concept ori organizatie, doar asa… din spirit de turma…
    Daca esti sincer fata de tine insuti, dincolo de concepte si idei [care foarte rar sunt originale, cel mai adesea lucrui invatate de la altii si adoptate ca proprii], nu poti sa nu ai dubii in privinta fermitatii cu care te grabesti sa etichetezi intr-un fel sau altul, atat pe tine cat si pe altii. In cele din urma, orice etichetare, orcie pozitie careia te subscrii este o limitare de libertate. Nu poti fi liber atata timp cat asculti de ce-ti trece prin cap si te inchini gandului, urmandu-l/legandu-te singur, nevrand/neputand vedea ca orice gand este efemer, rasare din aceeasi sursa in care si apune= tacerea/linistea firii care ramane cad renunti sa urmezi gandurile.

LĂSAȚI UN MESAJ