testul-rorschachTestul Rorschach e un test psihologic proiectiv de personalitate in cadrul caruia sunt folosite zece modele abstracte standardizate, iar interpretarea lor de catre subiect devine un etalon pentru analiza functiilor intelectuale si emotionale.

Testul original a fost creat in 1921 de catre psihiatrul elvetian Hermann Rorschach, iar testul are o asemanare incantatoare cu un joc de societate. Unei persoane ii sunt aratate 10 pete de cerneala si trebuie sa spuna cu ce anume seamana fiecare pata. Petele ambiguue au semnificatii diferite pentru persoane diferite. Pot fi lilieci si fluturi, rochii diafane si papioane, maimute, monstri si ursi ce escaladeaza munti. Dupa interpretarea lui de catre un expert, raspunsul privitorului in privinta formelor petelor, ar contine, aparent, un portret complet transparent al personalitatii lor.

Testul este considerat “proiectiv” deoarece se considera ca pacientul isi va proiecta personalitatea sa reala asupra petelor de cerneala. Modelele sunt ambigue intentionat, entitati lipsite de structura. Promotorii testului  considera ca reprezinta o modalitate de sondare a zonele greu accesibile ale psihicului pacientului sau a subconstientului sau. Psihologii care aplica aceste teste se considera experti in interpretarea interpretarilor pacientilor.

S-a sugerat ca folosirea petelor de cerneala de catre Rorschach a fost inspirata de catre doctorul Justinus Kerner care, in 1857, a publicat o colectie de poeme, fiecare din ele fiind inspirata de o pata de cerneala.

Psihologul francez Alfred Binet a folosit petele de cerneala la crearea unui test de creativitate. Mai tarziu, experimentele psihologice in care petele de cerneala erau folosite, s-au inmultit, avand ca scop studierea imagiantiei si a constiintei.

Dupa studierea a 300 de pacienti cu probleme mentale si a 100 de subiecti de control, in 1921, Rorschach a scris cartea „Psihodiagnostic”, care va forma baza testului cu pete de cerneala (dupa testarea a sute de pete de cerneala, el a ales un set de 10 pete pentru diagnosticare), dar a murit in anul urmator. Desi a activat ca vice-presedinte a Societatii de Psihanaliza Elvetiene, Rorschach a intampinat greutati in publicarea cartii, iar aparitia sa a atras foarte putina atentie.

In 1927, editura Hans Huber a cumparat cartea lui Rorschach din inventarul lui Ernst Bircher. Huber a devenit publicatorul testului si al cartii, Rorschach fiind inregistrat ca marca inregistrata a editorului elvetian Verlag Hans Huber, Horegrefe AG.

Dupa moartea lui Rorschach, testul a fost imbunatatit de Samuel Beck, Bruno Klopfer si altii. John E. Exner a sumarizat unele dintre imbunatatiri si in acelasi timp a incercat sa faca rezultatele mai riguroase din punct de vedere statistic. Sistemul Exner este popular in S.U.A., in timp ce in Europa se folosesc de obicei alte metode, cum ar fi cele descrise in cartea lui Evald Bohm, care sunt mai apropiate de testul original si se bazeaza pe principiile psihanalizei.

Rorschach nu a intentionat sa foloseasca petele pentru testele de personalitate generala, el intentiona sa le foloseasca pentru diagnosticarea schizofreniei. Din 1939 testul a inceput sa fie folosit ca test proiectiv de personalitate, un scop fata de care Rorschach a fost mereu sceptic.

Cele 10 pete de cerneala

Mai jos avem cele 10 pete de cerneala cuprinse in testul Rorschach, impreuna cu cele mai frecvente raspunsuri, date pentru intreaga imagine sau doar fata de anumite detalii ale sale, conform diversilor autori.

Atunci cand le este prezentat cartonasul cu numarul 1, subiectii pun adesea intrebari despre felul in care ar trebui sa procedeze, intrebarile despre ceea ce li se permite sa faca cu cartonasele (de exemplu, sa le intoarca) nu au importanta. Fiind vorba de primul cartonas, acesta nu are cum sa ofere indicii despre felul in care subiectii abordeaza o problema noua si stresanta. Nu este, totusi, un cartonas dificil de interpretat pentru subiect, care are la indemana cateva raspunsuri populare.

Beck: liliac, fluturem molie.

Piotrowski: liliac (53%), fluture (29%)

Dana (Franta): fluture (39%)

Detaliile rosii ale cartonasului cu numarul 2 (in stanga) sunt vazute adesea ca fiind sange, si sunt trasaturile cele mai distinctive. Raspunsurile la ele pot oferi indicii despre felul probabil in care subiectul se va comporta in starile de furie sau de pericol fizic. Acest cartonas poate induce o serie de raspunsuri sexuale.

Beck: doi oameni cu patru picioare

Piotrowski: animal (34%, partile gri)

Dana (Franta): animal: caine, elefant, urs (50% gri)

Cartonasul cu numarul 3 e perceput de regula ca continand doi oameni ce interactioneaza. Acest cartonas poate oferi informatii despre felul in care se raporteaza subiectul la cei din jurul sau (mai exact, intarzierea raspunsului poate indica interactiuni sociale dificile).

Beck: doi oameni (gri)

Piotrowski: figuri umane (72% gri)

Dana (Franta): oameni (76% gri)

 

Cartonasul cu numarul 4 iese in evidenta prin culorile sale intunecate si prin umbrele sale (prezinta dificultati pentru subiectii depresivi), si e perceputa in general ca o figura mare si amenintatoare; combinata cu impresiile comune ale subiectului ce se afla intr-o pozitie inferioara („uitandu-se in sus”) fata de ea, poate induce o senzatie de autoritate. Continutul animal sau uman vazut in cartonas e invariabil clasat mai degraba ca masculin decat ca femin, iar calitatile exprimate de subiect pot indica diverse atitudini fata de barbati si fata de autoritati. Acesta este motivul pentru care cartonasul numarul 4 mai este numit si „Cartonasul Tatalui”.

Beck: piele de animal, piele, covor

Piotrowski: piele de animal, covor de piele (41%)

Dana (France): piele de animal (46%)

 

Cartonasul cu numarul 5 este mai elaborat, si nu este perceput de obicei ca fiind amenintator, de regula duce la o „schimbare de ritm” a testului, fiind prezentat dupa cartonasele dificile de inaintea sa. Are putine trasaturi ce pot genera ingrijorari sau care pot complica elaborarea, e una dintre cele mai usoare pete ce genereaza un raspuns de calitate.

Beck: liliac, fluture, molie

Piotrowski: fluture (48%), liliac (40%)

Dana (Franta): fluture (48%), liliac (46%)

Trasatura caracteristica a cartonasului cu numarul 6 e textura sa, care adesea induce asocieri legate de apropierea interpersonala; e un cartonas „sexual”, detaliile sale sexuale sunt raportate mai des decat in oricare alt cartonas, chiar daca alte cartonase au o varietate mai mare de contexte sexuale vizuale.

Beck: piele de animal, piele, covor

Piotrowski: piele de animal, piele, covor (41%)

Dana (Franta): piele de animal (46%)

Cartonasul cu numarul 7 e asociat cu feminitatea (figurile umane sunt adesea descrise ca fiind o mama si copilul ei) si are rol de „Cartonasul Mamei”, dificultatile de raspuns pot avea legatura cu diverse griji fata de figurile maternale din viata subiectului. Elementul central este identificat des ca fiind vaginul, ceea ce face ca acest cartonas sa aiba legatura si cu sexualitatea feminina.

Beck: capete umane sau fete

Piotrowski: capete de femei sau de copii (27%)

Dana (Franta): capete umane (46%)

Fata de cartonasul cu numarul 8, subiectii isi exprima de obicei usurarea, ceea le permite sa se relaxeze si sa raspunda mai usor. Similar cartonasului 5, el reprezinta o schimbare de ritm; totusi, cartonasul introduce noi dificultati de elaborare, prin complexitatea sa si prin faptul ca e prima carte multicolora din set. De aceea, oamenii care se descurca greu cu situatiile complexe sau cu stimuli emotionali deranjanti sau dificili se pot simti inconfortabil fata de cartonas.

Beck: animal: dar nu pisica sau caine (roz)

Piotrowski: animal cu 4 picioare (94% roz)

Dana (Franta): animal cu 4 picioare (93% roz)

Caracteristica principala a cartonasului cu numarul 9 este forma indistincta si difuza, trasaturile cromatice vagi, toate acestea ducand la ambiguitate generala. Are un singur raspuns popular, si e una dintre cele mai putin frecvente dintre cartonase. Aparitia dificultatilor in procesarea acestui cartonas poate indica probleme legate de procesarea datelor lipsite de structura.

Beck: om (portocaliu)

Piotrowski: nimic

Dana (Franta): nimic

 

Cartonasul cu numarul 10 este similar numarului 8, dar nesiguranta si complexitatea sa sunt reminescente celui de al noualea cartonas: oameni ce au dificultati in a procesa stimuli concomitenti de regula nu agreeaza acest cartonas. Fiind ultimul cartonas, poate oferi subiectului o ocazie de a „iesi”, prin indicarea felului in care se simt in situatia lor sau ceea ce doresc sa stie.

Beck: crab, homar, paianjen (albastru)

Piotrowski: cap de iepure (31%, verde deschis), omizi, viermi, serpi (28% verde intunecat)

Dana (Franta): nimic

Stiinta sau fictiune?

Ce dovezi exista ca interpretarea unei pete de cerneala (sau a unei imagini sau a unei mostre de scris de mana – care si ele sunt folosite in testarile proiective) provine dintr-o parte ascunsa a psihicului, si dezvaluie emotii ascunse si adevarate, si nu e doar o exprimare a creativitatii sau imaginatiei?

De unde stim ca interpretarea petei de cerneala nu provine dintr-o parte a subconstientului ce doreste sa ii amageasca pe cei din jur, inclusiv pe subiect?

Chiar daca interpretarea ar proveni dintr-o parte a psihicului ce exprima dorinte, de la a avea dorinte si pana la actiuni intentionate este cale lunga. De exemplu, o interpretare poate sa sugereze, in mod ambiguu, ca subiectul doreste sa intretina relatii sexuale cu terapeutul. Dar asta nu inseamna nici ca pacientul deja a avut relatii sexuale cu terapeutul, si nici ca pacientul ar fi de acord sa intretina relatii sexuale cu terapeutul daca i s-ar oferi ocazia.

Testul Rorschach este problematic. Pentru a fi considerat proiectiv, modelele folosite trebuie sa fie, in mod obligatoriu, ambigue si lipsite de structura. Terapeutul nu trebuie sa aiba nicio referinta despre modele atunci cand interpreteaza raspunsul subiectului, altfel proiectarea terapeutului ar trebui sa fie luata in consideratie de catre o a treia persoana independenta. Apoi cea de a treia persoana va trebui sa apeleze la interpretarea unei a patra persoane si tot asa la infinit. Deci terapeutul trebui sa interpreteze raspunsul pacientului fara a avea referinte asupra a materialului interpretat. Este clar ca pata de cerneala e deja superflua. Tot la fel de bine am putea sa ne folosim de petele de pe pereti sau de pe covor. Cu alte cuvinte, interpretarea ar trebui analizata ca fiind o poveste sau un vis ce nu face referire la nimic anume. Chiar si asa, in final, terapeutul trebuie sa emita o judecata in privinta interpretarii, sa interpreteze interpretarea. Dar cine va interpreta interpretarea terapeutului? Alt terapeut? Dar cine o va interpreta si pe a acestuia? Etc.

Pentru a evita aceasta problema logica de a avea standardul standardului, expertii folosesc o interpretare standard a interpretarilor. Atat forma cat si continutul testului sunt standardizate. De exemplu, daca un pacient e interesat doar de o parte a petei de cerneala inseamna ca are o „personalitate obsesiva”, alt pacient care vede figurile ca fiind jumatate umane si jumatate animale, indica faptul ca e alienat, poate chiar in pragul retragerii schizofrenice fata de societate (Dawes, 148).

Daca nu ar exista interpretarile standard ale interpretarilor, atunci aceleiasi interpretari a unui pacient i s-ar putea atribui interpretari valide, dar diferite, de catre terapeuti diferiti.

Ce pot face testele empirice pentru a demonstra ca interpretare unei pete de cerneala poate indica un comportament din trecut sau poate avea valoare predictiva asupra comportamentului viitor? Pe scurt, nimic. Testul petelor de cerneala e la fel de stiintific pe cat este interpretarea viselor.

Pentru a face testul petelor de cerneala sa para valid din punct de vedere stiintific, este esential sa fie transformat intr-un test non-proiectiv. Petele nu pot fi complet lipsite de forma, si trebuie sa aiba un raspuns standard care poate fi comparat cu interpretarile pacientilor. In urma acestei comparatii, raspunsul poate fi analizat corect. Exact asa a procedat John E. Exner. Sistemul Exner foloseste petele de cerneala sub forma unui test standardizat. Dar conceptul este, in cel mai bun caz, ridicol. Imaginiti-va ca admiterea la facultatea de medicina se face in baza unui asemenea test! Sau ca va fi folosit la testarea candidatilor de la academia de politie!

Entuziastii Rorschach ar trebui sa recunoasca ca petele de cerneala, visele, desenele sau scrisul de mana nu sunt diferite de vorbire sau de gesturi. Fiecare dintre ele e capabil sa provoace multe interpretari, unele adevarate, altele false, unele ce transmit ceva, altele goale de continut.  Ideea din spatele testului Rorschach reprezinta o afirmatie nedovedita, adica faptul ca visele sau interpretarile petelor de cerneala provin dintr-o zona ascunsa a subconstientului care doreste sa isi dezvaluie adevarata fata. Mintea umana e un labirint si doar in vise putem crede ca o pata de cerneala va deveni firul Ariadnei ce il va ghida pe terapeut catre resorturile psihice intime ale pacientului.

Testul Rorschach… la rece

 Psihologi clinici faimosi au folosit testul Rorschach si au ajuns la rezultate uimitoare. Dar nu cumva aceste performante sunt doar simple variatiuni ale astrologiei si a cititului in palma?

Psihologii se contrazic in privinta testului Rorschach de mai bine de jumatate de secol. Din 1950 si pana in prezent, un mare numar de psihologi au considerat testul Rorschach ca fiind una dintre uneltele lor cele mai pretioase. Si, de tot atat timp, colegii lor de breasla au incercat sa ii convinga ca testul e inutil, o varianta moderna pseudostiintifica a ghicitului in frunze de ceai sau a tarotului.

Dovezile stiintifice pentru acest test sunt slabe. In 1965, psihologii au ajuns la concluzia ca testul e inutil pentru majoritatea scopurilor in care este folosit. Cea mai populara versiune a testului, dezvoltata de John Exner, a fost promovata ca fiind superioara din punct de vedere stiintific formelor anterioare ale testului.

In 1997, Consiliul Afacerilor Profesionale a Asociatiei Americane de Psihologie i-a acordat un premiu lui Exner pentru „contributii stiintifice” si i-au numit varianta de test ca fiind „probabil cel mai puternic instrument psihometric creat vreodata”. Desi laudele curgeau din toate partile, analiza stiintifica a testului a demonstrat ca sufera de acelasi set de probleme ca si predecesoarele sale.

Testul Rorschach – includem aici si versiunea lui Exner – tinde sa eticheteze persoanele normale ca fiind „bolnave”. Pe langa asta, testul e incapabil sa detecteze majoritatea problemelor psihologice (cu exceptia schizofreniei si a conditiile adiacente ei, ce sunt marcate prin dificultati de gandire), si nici nu este potrivit pentru detectarea majoritatii trasaturilor de personalitate.

In pofida acestor neajunsuri, testul continua sa fie utilizat, de sute de mii de ori in fiecare an, in clinici, tribunale si scoli. Psihologii folosesc adesea testul, in tribunal, pentru a stabili carui parinte trebuie sa ii revina custodia copilului. Este folosit in scoli pentru a identifica problemele emotionale ale copiilor, si in inchisori pentru a evalua prizonierii ce urmeaza sa beneficieze de eliberare pentru buna purtare. Ucigasi condamnati la moarte, victime suspecte de abuz sexual, piloti de avion suspendati pentru abuz de alcool – testul Rorschach va fi aplicat asupra lor de catre un psiholog care va lua decizii critice in privinta vietile lor.

In 1940-1950 Rorschach-ul era promovat, fara nicio jena, ca fiind „o radiografie psihologica” ce poate dezvalui cele mai profunde secrete ale psihicului. Desi a fost incapabil de a se ridica la inaltimea asteptarilor, testul inca poseda o aura mistica puternica.

Analiza oarba si mistica Rorschach

De ce este aceasta tehnica, dubioasa din punct de vedere stiintific, atat de venerata printre psihologi? Popularitatea sa nu are nicio legatura cu validitatea empirica. Unul din secretele succesului este tendinta clinicienilor de a se baza mai degraba pe anecdote uimitoare despre capacitatile sale uimitoare – decat pe studii stiintifice – atunci cand ii evalueaza valoarea. Psihologii ce pretuiesc testul Rorschach povestesc situatii in care testul, in mod miraculos, a descoperit lucruri ascunse despre pacient, lucruri ce nu au fost detectate de catre alte teste. Intr-adevar, popularitatea de care se bucura testul e datorata performantelor aproape magice – asa-zisa analiza oarba – pe care expertii Rorschach le-au prezentat colegilor lor uimiti intre anii 1940-1950.

In cadrul unei analize oarbe, expertului Rorschach i-a fost comunicata varsta, sexul si interpretarea imaginilor de catre pacient. Pornind de la aceste informatii, expertul a produs o analiza amanuntita si uimitoare a personalitatii pacientului. In perioada 1950, abilitatea de a face „analize oarbe” atat de uimitoare era privita ca fiind dovada unui adevarat geniu Rorschach.

Performantele uimitoare ale magicieni Rorschach au transformat pe multi psihologi ai vremii respective in adepti convinsi. De exemplu, un psiholog respectat a participat, in studentie, la o conferinta in cadrul careia faimosul Marguerite Hertz interpreta testul Rorschach. Observatiile facute de Hertz, doar in baza testului, erau „atat de exacte si de detaliate” incat le-a privit cu scepticism.

Totusi, indoielile tanarului au fost spulberate in ziua in care, el si un alt coleg, i-au prezentat lui Hertz rezultatele Rorschach ale unui pacient pe care ei il cunoasteau bine:

„Ne asteptam ca Hertz sa faca cel putin cateva greseli de interpretare. Eram decisi sa le indicam grupului… Am fost socati atunci cand Hertz a inceput sa descrie pacientul dupa ce citise doar primele 4 (din 5) rezultate.

… In 25 de minute Hertz nu numai ca ne-a zis ceea ce stiam deja, dar incepuse sa ne zica si lucruri pe care nu le observasem, dar care erau adevarate.” (Kaplan si Saccuzzo 1982,379)

Aceste performante au influentat profund maturizarea profesionala a multor psihologi in devenire. Dupa cum observa un cercetator clinic:

„Analiza oarba e unul dintre aspectele spectaculoase ale tehnicii Rorschach si e cel mai important factor de acceptare a testului.” (Zubin 1954, 305)

Magicienii Rorschach: un mister ce trebuie explicat

Performantele unui magician Rorschach au mai multe in comun cu ghicitul in palma si in globul de cristal, decat erau pregatiti sa recunoasca psihologii din acea vreme. Pana in anii 1960, totusi, succesele uimitoare ale geniilor Rorschach incepusera sa devina mistere ce se cereau lamurite. Cercetarile au dezvaluit faptul ca virtuosii Rorschach nu posedau puteri miraculoase. Din contra, foarte multi dintre expertii Rorschach au esuat lamentabil atunci cand au incercat sa faca preziceri despre pacienti (de exemplu, Little si Shneidman, 1959; vedeti si discutia lui Dawes, 1994).

Asemenea descoperiri ne confrunta cu un paradox evident. Daca expertii Rorschach au gresit atat de mult in timpul studiilor controlate, atunci cum de au putut avea performante atat de stralucite in analiza oarba? Raspunsul la aceasta intrebare este evident pentru orice persoana ce e familiarizata cu tehnicile ghicitorilor in palma.

Trucuri simple

Doi comentatori ageri din perioada anilor 1940 intuisera deja ca cel putin unii dintre expertii Rorschach apeleaza la trucuri pentru a avea succes. Intr-un articol inteligent si pe alocuri glumet, J.R. Wittenborn si Seymour Sarason of Yale au identificat 3 stratageme simple folosite de expertii Rorschach pentru a crea o falsa impresie de infailibilitate (Wittenborn si Sarason 1949).

Prima stratagema era la fel de veche ca si Oracolul din Delfi al Greciei Antice, a carui profetii ambigue erau aranjate in asa fel incat sa fie corecte indiferent de turnura luata de evenimente. Oracolul a spus odata unui rege ca daca va pleca la razboi va distruge o mare natie. Incurajat, el a lansat un atac si a avut parte de o infrangere dezastruoasa. Profetia fusese totusi corecta. Oracolul nu a mentionat care dintre natii va fi distrusa de rege.

Wittenborn si Sarason au observat ca interpretii Rorschach apeleaza la o tehnica asemanatoare, interpretarile lor erau „fraze ambigue sau clisee Rorschach ezoterice carora li se poate da orice semnificatie pe care cursul evenimentelor o va cere”.

Al doile lucru observat de Wittenborn si Sarason era legat de asigurarea succesului prin introducerea catorva afirmatii contradictorii sau inconsistente in aceeasi interpretare:

„Una sau mai multe dintre afirmatii poate fi folosita in functie de cerintele circumstantiale. Aceasta dovada de ingeniozitate din partea examinatorului este adesea atribuita testului insusi.”

In al treilea rand, Witterborn si Sarason au observat ca expertii Rorschach isi amplifica reputatia prin interpretari impresionante a unor persoane ce le sunt cunoscute deja.

„Unii psihologi clinici, atunci cand li se dezvaluie unele trasaturi clinice importante ale unui pacient spun: „A, da. Se vad semnele aici, si aici, si aici.”

In pofida trucurilor descrise de Wittenborn si Sarason, e greu de crezut ca toti expertii Rorschach din 1940-1950 erau escroci. Explicatia este mai complicata. Dar inainte de a trece mai departe, trebuie sa discutam despre psihologia astrologiei si a cititului in palma.

Efectul Barnum

In perioada anilor 1940, psihologul Bertram Forer a publicat un studiu pe care el il numea „demonstratie de naivitate” (Forer 1949). Dupa utilizarea unui chestionar asupra clasei sale de psihologie, el a pregatit schite de personalitate. De exemplu:

„Disciplinat si cu autocontrol puternic in exterior, tinzi sa devii ingrijorat si nesigur in interior. Uneori ai dubii serioase in privinta deciziei luate. Agreezi schimbarea si varietatea pana la un punct si devii nemultumit atunci cand esti restrictionat de reguli si limite.”

Forer si-a rugat studentii sa acorde note schitelor in functie de acuratetea lor. Majoritatea au folosit calificativul „foarte bine”. Mai mult de 40% au spus ca schita ii reprezinta perfect.

Rezultatele pareau sa indice faptul ca chestionarul de personalitate a lui Forer avea un grad mare de validitate. Totusi exista un mic amanunt diabolic: Forer a distribuit aceeasi schita de personalitate tuturor studentilor. Schita de personalitate a fost creata utilizand horoscoapele dintr-o carte de astrologie. Desi afirmatiile imprumutate din cartea de astrologie par precise, ele se aplica tuturor oamenilor. Mergand pe urmele eminentului cercetator Paul Meehl, psihologii numesc, in prezent, acest gen de afirmatii despre personalitatea cuiva ca fiind „afirmatii Barnum”, dupa numele lui P.T. Barnum care a zis: „Un circ trebuie sa aiba cate ceva pentru fiecare”.

Dupa cum a descoperit si Forer, oamenii tind sa supraevalueze gradul de potrivire a afirmatiilor Barnum.

Astrologii si chiromantii

Astrologii si chiromantii folosesc de multa vreme afirmatiile Barnum (impreuna cu alte cateva stratageme) pentru a crea falsa impresie ca ei cunosc personalitatea, trecutul, si chiar si viitorul unor oamenii pe care nu i-au intalnit niciodata. Totalitatea acestor practici se numeste „citit rece”. Cititorii reci priceputi aplica principiul Barnum in mai multe feluri, de exemplu, prin „imbunatatirea” citirilor lor cu afirmatii de genul: „Muncesti din greu, dar ai senzatia ca salariul tau nu reflecta eforturile tale.”; si „Crezi ca undeva in lume ai un suflet pereche, cineva care e exact ca tine”.

Acest gen de afirmatii par personalizate si individuale, dar de fapt se aplica unui numar mare de oameni.

Dupa ce incalzirea clientului s-a facut cu afirmatiile Barnum, majoritatea clientilor se relaxeaza si incep sa ofere feedback nonverbal, cum ar fi datul din cap si zambitul. In toate citirile psihice apare un moment in care clientul incepe sa „lucreze” pentru cititor, furnizand activ informatii si clarificand anumite lucruri. Aceasta conjunctura critica e cea care permite unui interpret priceput sa puna noi stratageme in actiune, cum ar fi tehnica „impinsului”. Un mediu foloseste aceasta tehnica pentru a face preziceri specifice (chiar daca isi rateaza tinta), apoi folosind feedbackul clientului transforma prezicerea in alta ce este extraordinar de precisa.

Mediu: Vad un nepot, un nepot bolnav, poate chiar nascut prematur. A fost, recent, vreunul dintre nepotii vostri bolnav?

Client: Nu. Eu…

Mediu: E posibil sa se fi intamplat in trecut. Poate cuiva apropiat de dumneavoastra.

Client: Fiica surorii mele a nascut prematur o fetita acum cativa ani.

Mediu: Asta este. Multe zile in spital? Terapie Intensiva? Oxigen?

Client: Da.

Prin folosirea „impingerii”, un interpret poate face ca o prezicere ce nu are legatura cu clientul, sa para ca fiind foarte precisa. Aceste tehnici sunt eficiente pentru ca, pana sa ajunga mediul sa le foloseasca, clientul a abandonat deja scepticismul si e intr-o stare mentala de cooperare, ajutandu-l in acest fel pe mediu sa „potriveasca lucrurile”.

La fel de intrigant e faptul ca cercetatorii au studiat psihologia astrologiei si a chiromantiei, si sunt de acord cu faptul ca o parte dintre practicanti cred cu sinceritate in puterile lor paranormale. De exemplu, psihologul Ray Hyman, profesor la Universitatea din Oregon, a publicat un articol clasic despre citirea rece in care isi descria propria cariera de chiromant.

In timpul liceului, Hyman era sceptic fata de validitatea ghicitului in palma. Dar dupa ce a testat-o pe el insusi, el a devenit convins ca era de-a dreptul magica, mai ales atunci cand primea feedback pozitiv de la clientii sai. El a devenit un adept fervent al chiromantiei si, din cand in cand, se intretinea din el.

Intr-o zi, un prieten i-a sugerat lui Hyman sa „inverseze” interpretarile sale, sa ofere clientului exact opusul a ceea ce sugerau manualele de ghicit. Spre surprinderea lui Hyman, interpretarile inverse au fost primite la fel de bine (daca nu chiar mai bine) de catre clienti. Experienta aceasta l-a convins ca „succesul” ghicitului in palma nu are nimic de-a face cu corectitudinea interpretarii. O astfel de poveste are propria sa morala, afirmatiile Barnum pot pacali atat clientul care crede in ele, cat si pe mediul naiv care crede clientul.

Magicienii Rorschach: trei explicatii

Dupa ce am facut un mic ocol prin lumea astrologiei si a ghicitului in palma, suntem gata sa revenim in lumea magicienilor Rorschach.

Vom lua in considerare 3 explicatii plauzibile pentru performantele spectaculare ale expertilor Rorschach din 1950.

In primul rand, este foarte posibil ca acesti experti Rorschach sa posede o intuitie clinica speciala ce le permitea sa depaseasca limitele omului de rand. Bazandu-se pe talentele lor clinice unice si pe experientele avute cu mii de pacienti, ei si-au dezvoltat un „al saselea simt” ce le permitea sa extraga diverse informatii din interpretarea pacientului.

Bineinteles, asta e un punct de vedere preferat de catre adeptii metodei Rorschach. Chiar si azi, multi psihologi prezinta o incredere extraordinara in puterea intuitiei clinice. Totusi, credinta in puterile intuitive ale expertilor Rorschach e greu de impacat cu metoda stiintifica.

Dupa cum am mentionat si mai devreme, atunci cand asa-zisele intuitii extraordinare ale expertilor Rorschach au fost verificate in cadrul unor studii riguros controlate, rezultatele au fost dezamagitoare. Tinand cont de acest lucru, este greu de crezut ca expertii Rorschach ai anilor 1950 posedau intuitii clinice extraordinare. Prin urmare, trebuie sa luam in considerare o alta explicatie pentru performantele lor extraordinare.

Datorita articolului scris de J.R. Wittenborn si Seymour Sarason of Yale pe care l-am discutat mai sus, e clar ca unii experti Rorschach din anii 1940 foloseau trucuri ce produceau o falsa impresie de infailibilitate.  Totusi, e extrem de improbabil ca toti expertii din acea vreme erau sarlatani premeditati.

Unii experti proeminenti, cum este Marguerite Hertz, erau cunoscuti ca fiind oameni foarte integri. Si asa ajungem la cea de a treia explicatie: uimitorii experti Rorschach din anii 1950 erau, cel mai probabil, cititori reci care, asemenea tanarului chiromant Ray Hyman, s-au lasat inselati de propriile lor performante.

Expertii Rorschach ca cititori reci

Daca analiza oarba cu testul Rorschach era doar o simpla citire rece, cum de a functionat? Un expert Rorschach ce se pregateste sa faca o analiza oarba are, de obicei, acces la mai multe informatii decat au ghicitorii. Mai intai, raspunsurile Roschach contin, de obicei, informatii utile despre capacitatea intelectuala si nivelul educational al pacientului. Alteori raspunsurile pot oferi informatii despre ocupatiile si interesele pacientului.

Drept exemplu ne vom servi de analiza Rorschach a biologului molecular, castigator al premiului Nobel, Linus Pauling:

„Cele doua movilite din varf sugereaza o curba sinusoidala…”

„Aceasta imi aminteste de sange si de negrul cernelei, de carbon si de structura grafitului…”

„Imi aminteste de ceasurile lui Dali…”

Chiar si un novice isi poate da seama ca pacientul care a dat aceste raspunsuri e foarte bine initiat in matematica (curba sinusoidala) si chimie (structura grafitului), si ca, probabil, are o vasta cultura generala (ceasurile lui Dali).

In afara acestor informatii continute de raspunsurile Rorschach, expertul mai are la dispozitie si alte surse de informatii. Faptul ca rezultatele testului provin de la o clinica sau de la un spital anume poate fi de ajutor. De exemplu, daca testul vine de la un spital de psihiatrie, sunt sanse mari ca pacientul sa fie suicidal sau rupt de realitate.

Dupa cum se vede, orice expert Rorschach ce participa la o analiza „oarba” are, de cele mai multe ori, la dispozitie surse de informatii ce ar starni invidia oricarui ghicitor in palma.

In prima parte a diagnosticarii, aceste informatii sunt oferite ascultatorilor in stilul clasic al citirii reci. De exemplu, in cazul testului lui Pauling, citirea ar incepe astfel:

„Hmmm. E clar ca e un individ stralucit. Foarte educat, un tip cerebral. Se axeaza pe ganduri, probabil ca evita sa reactioneze la evenimente intr-un mod pur emotional. Am impresia ca e mai degraba un savant decat un om de afaceri sau un artist, desi vad unele tendinte artistice.”

Daca testul provine dintr-o anumita sursa (de exemplu, un terapeut care lucreaza cu clienti cu tulburari medii) expertul poate folosi afirmatiile Barnum potrivite. De exemplu, asa ar suna o afirmatie „sigura” ce se potriveste oricui, intr-un fel sau altul:

„Emotiile acestui pacient tind sa fie inconsistente din punct de vedere al efectului lor asupra gandirii, rezolvarii problemelor si a comportamentelor decizionale. In anumite cazuri, gandirea poate fi puternic influentata de sentimente. In alte cazuri, chiar daca sunt similare cu primele, emotiile pot fi date la o parte si au doar un rol periferic…”

Aceasta afirmatie e bazata pe un text Rorschach recent (Exner, 2000), ar putea tot la fel de bine sa provina din cartea de astrologie a lui Bertram Forer. Tot ce zice acest text e ca uneori gandurile pacientului sunt uneori controlate de emotii, iar alteori emotiile sunt controlate de ganduri. Desi se pare ca ni se comunica ceva foarte important si specific, de fapt afirmatiile se aplica tuturor clientilor terapeutilor (si aproape tuturor cititorilor acestui articol!).

Aceste afirmatii Barnum sunt luate in serios de multi psihologi actuali, spunem asta bazandu-ne pe numarul mare de carti Rorschach ce se cumpara in fiecare an. Deci putem fi siguri ca, in 1950, cand expertii Rorschac emiteau aceste afirmatii pe durata analizelor oarbe, colegii lor erau convinsi ca ceea ce se spunea era important.

Odata ce ascultatorii au fost „incalziti” de aceasta intelegere profunda a pacientului, treaba expertului se simplifica. Odata ce isi abandonau scepticismul initial, ascultatorii incepeau sa ofere, intr-un mod mai mult sau mai putin subtil, feedback nonverbal prin datul din cap sau zambete. Expertii foloseau acest feedback drept ghid pentru marirea acuratetii afirmatiilor lor. La fel de probabil e faptul ca expertii nu se sfiau sa apeleze la tehnica impingerii descrisa mai sus. De exemplu, va oferim un exemplu ipotetic despre felul in care tehnica impingerii poate fi folosita in testul Rorschach:

 

Expertul: Exista semne ale unei traume severe, posibil recenta. Poate un viol? Sau o altercatie violenta?

Ascultatorul: Nu. Ea…

Expertul: Probabil ca ea a fost traumatizata in anii adolescentei sau poate chiar mai devreme. E posibil sa isi reprime experienta si sa nu si-o aminteasca.

Ascultatorul: A avut un accident grav de masina la varsta de 8 ani.

Expertul: Da, cred ca asta e. Ea si persoanele ce ii sunt dragi au fost ranite grav?

Ascultatorul: Da.

 

Acest exemplu ilustreaza cat se poate de clar ca aceasta tehnica permite expertului sa ajunga intr-o situatie castig-castig. Daca afirmatia, ce e putin probabila, e corecta – de exemplu, daca pacientul a fost violat sau molestat fizic – atunci prezicerea expertului pare incredibil de precisa. Dar daca e gresita, atunci expertul o reinterpreteaza in asa fel incat sa fie „pe aproape” – sau sustine ca trauma exista, dar pacientul si-a reprimat amintirile despre aceasta experienta!

Dupa cum a indicat si Ray Hyman, un cititor rece poate sa fie complet sincer. Cititorii reci profesionali au chiar si un termen, „cu ochii inchisi”, pentru a descrie pe cei ce fac citiri reci psihice si cred sincer in puterile lor paranormale. In mod similar, majoritatea expertilor Rorschach ai anilor 1950 ce foloseau tehnici de citire rece probabil credeau cu sinceritate in eficienta testului.

Atunci cand expertii faceau anumite afirmatii despre pacienti provocau uimirea si aprobarea ascultatorilor. Atunci cand emiteau anumite afirmatii intuitive despre pacienti (impingerea), descopereau ca erau in apropierea adevarului si ca ascultatorii lor erau impresionati. Intariti de feedbackul pozitiv al colegilor lor, expertii au devenit treptat cititori reci experti, ce credeau ca intelegerea lor remarcabila se datoreaza testului Rorschach.

Era expertilor Rorschach tine in principal de trecut. Desi clinicienii inca mai uimesc studentii cu performantele lor Rorschach, foarte putini psihologi se mai implica azi in analize oarbe publice.

Dar mostenirea marilor magicieni Rorschach inca mai dainuie. Aura magica creata de anii 1940-1950 inca mai staruie in preajma testului Rorschach, o incantarea, aproape religioasa, pe care multi clinicieni o au fata de test, desi nu prea mai are un statut stiintific.

Dar si mai important e faptul ca magicienii Rorschach au contribuit la credinta – inca puternica – ca intuitiile si experientele clinice ofera o intelegere mai profunda decat cunosterea stiintifica. Acesta e motivul pentru care testul Rorschach e inca folosit de clinicieni pentru scopuri fata de care nu a demonstrat nicio utilitate, crezand in mod eronat ca asa-zisele lor intuitii se datoreaza mai degraba puterilor extraordinare ale testului, decat propriilor notiuni si preconceptii necunoscute.

Surse: csicop.org, skepdic.com, wikipedia.org.

8 COMENTARII

  1. Si totusi nu cred ca e bine sa sacrificam o metoda de diagnoza a personalitatii doar pentru ca nu este stiintifica. Dar eficienta ei nu e mai presus de tiparul in care se poate sau nu incadra, ca metodologie? Nu este mai important ajutorul pe care il ofera, decat daca este sau nu stiintific argumentata?

  2. Dupa ce o sa citesti articolul cap-coada, o sa gasesti raspuns la intrebari.

    Pana acum m-am convins ca nu ai trecut de titlu.

  3. Draga GF, daca vrei sa demolezi testul, trebuie doar sa demolezi modul in care s-a facut esantionarea. Daca arati ca nu e semnificativa interpretarea, m-ai convins. Altfel raman valide multele studii facute care valideaza in mod matematic frecventa intepretarilor, nu?
    Pana acum nu am reusit sa gasesc in articol decat speculatii la adresa altor speculatii, nimic concret. Doar o demonstratie ca esti suspicios. 

  4. Testul se demoleaza singur. Eu doar il aplaud in timp ce o face.

    Faptul ca tu ai stabilit ca pata de cerneala are semnificatia X, si, intamplator, esti un mitoman naiv, asta nu inseamna ca toti cei care se intampla sa gaseasca aceeasi semnificatie X sunt mitomani naivi ca tine.
    Daca o imagine sugereaza forma unui iepure iar eu vad in ea un cal, acest lucru nu are nicio legatura cu sanatatea mea mentala.
    Terapeutul nu trebuie sa aiba nicio referinta in privinta modelelor atunci cand interpreteaza raspunsul subiectului, altfel proiectarea terapeutului ar trebui sa fie luata in consideratie de catre o a treia persoana independenta. Apoi cea de a treia persoana va trebui sa apeleze la interpretarea unei a patra persoane si tot asa la infinit

    Simbolurile sunt si vor fi intotdeauna limitate de interpretator.
    Faptul ca mai multi interpretatori s-au pus de acord asubra simbolisticii e egal cu zero.

    Uneori o tigara e doar o tigara. Nu insista.
    Iar atunci cand de tigara asta atarna libertatea ta sau sanatatea ta mentala oficiala….

  5. hai sa va zic eu cum am interpretat si mi-a scris ca am eu narcisic si ca is rupta de ralitate si ca am elemente psihotice si o gramade de lucruri patologice. 1. la plansa 1 am gasit cele mai multe imagini: fluture, 2 clovni, 2 pasarele, pe mijloc o femeie cu o rochie si mainile intinse. 2. la plansa doi am vazut 2 clovni si un fluture. 3. la plansa trei am vazut doua femei ducand ceva. nu am vazut nimic in petele rosii. 4. prima data cand am vazut plansa nr4 am zis: „motanul incaltat” asta a fost prima imagine ce mi-a venit in minte. partea din mijloc de jos coada motanului partile laterale de jos cizmulitele motanului. apoi am vazut un urs in picioare: coada ursului, picioarele din fata si labutele din fata pe partile laterale sus. 5. plansa 5 numai si numai fluture. 6. plansa nr6 aici am zis ca este un covoras din blana de animal si am spus ca partea de sus seamana cu o pasare in zbor. 7. Plansa 7 am vazut 2 fetite cu coditele in vant si doua pisicute tot cu coadele asa fluturandu-le. 8. La plansa 8 doua animalute cele roz de pe pertile laterale iar imaginea luata ca intreg am zis ca seamana cu un boboc de floare. 9. La plansa nr 9 am spus ca petele portocaliu seamana cu doi clovni sau 2 calugari. 10. La plansa nr 10 am zis ca petele roz cu griul deasupra seamana cu doi clovni, cele albastre cu niste gandacei iar cele galbene cu vernilul acela de pe partile laterale am zis ca seamana cu niste veverite(vernilu –trunchiul veveritei, galbenul – coada veveritei).
    In fisa psihologica mi-a scris ca sunt narcisica, ca fac eforturi de ancorare in realitate dar ca sunt rupta de realitate si ca am multe elemnete psihotice.
    Cine cunoaste protocolul de interpretare il rog sa-mi scrie daca interpretarea este corecta adica daca sunt rupta de realitate si daca prezint elemente psihotice. Si daca am sau nu eu narcisic. Eu nu-mi recunposc nici un element psihotic si nici eul narcisic de aceea as dori o confirmare sau infirmare a ceea ce psiholoaga mi-a scris in fisa psihologica. Mentionez faptul ca am dat testul intr-o stare de foarte mare oboseala si stres psihic cu incapacitatea de a ma concenta. Acuma cand privesc plansele popt sa le privesc si altfel si pot privi si partile albe. Spre exemplu la plansa nr2 cea cu clovnii pot vedea si o umbreluta alba sau o veioza de aceeasi culoare.

  6. DE CE NU SCRII CA PATA DE CERNEALA ESTE UN FACTOR DECLANSATOR SAU UN FEL DE AJUTOR IN A DA AFARA CEEA CE ZACE IN TINE. SI ASA SE POATE INTERPRETA. ca sa poti interpreta testul roschard in strainatate se face pentru asta facultate de 6 ani. in romania se aplica de oricine. deci problema nu este testul in sine ci felul in care iti este aplicat, interpretat si conditiile de aplicare. tu ce ai scris legat de roschard face referire la felul in care este aplicat in romania. nicidecum asa ceva nu se intampla in alte tari.

  7. Maria,
    Asta e o chestie subiectiva. Nu cred ca ai psihoze deloc. Daca era vreo problema cu tine vedeai monstri, fete hade, obiecte sexuale, ucigasi etc. Pe urma de ce ceri altcuiva sa spuna cum esti? Nu te cunosti? Simti ca esti o persoana care nu are legatura cu realitatea si pluteste in aer? Daca nu te stii asa nu crede ca esti doar pentru ca ti-a spus un psiholog ce a interpretat viziunea ta in pete de culoare. Asta se numeste o manipulare a mintilor slabe. Daca eu intr-o plansa nu vad motan, ci pasare inseamna ca nu sunt o persoana statornica? Ma lasati cu de astea?

LĂSAȚI UN MESAJ