expeditie-la-perouseCalatoria de explorare intreprinsa de La Perouse avea sa dureze patru ani, cu o revenire in Franta in vara lui 1789. Cele doua corabii au fost vazute ultima oara pe cand navigau in nord-estul Australiei; niciunul din cei 400 de oameni aflati la bordul celor doua nave nu a mai fost gasit vreodata.

„Am onoarea sa va raportez ca La Boussole si L’Astrolabe au plecat in dimineata aceasta la ora patru, manate de vantul de nord-vest. Doua goelete au primit ordin sa insoteasca corabiile pana in larg. Astfel, in aceasta zi, La Perouse si-a inceput calatoria in jurul lumii.”

Cu acest mesaj transmis pe 1 august 1785, amiralul Jean-Francois de Galaup, conte de La Perouse, il informa pe regale Ludovic al XVI-lea ca parasea portul francez Brest pentru a traversa Oceanul Atlantic si mai apoi Marea Mare a Sudului, numele sub care era cunoscut la acea vreme Oceanul Pacific.

Desi descoperit cu aproape 300 de ani mai devreme de exploratorul spaniol Balboa, Pacificul era abia acum explorat si cartografiat in mod sustinut – multumita in primul rand celor trei calatorii intreprinse de capitanul britanic James Cook intre 1768 si 1779. Expeditia lui La Perouse era menita sa asigure Frantei o pozitie alaturi de Anglia, la vremea respectiva tara care domina navigatia pe mari.

Un navigator experimentat

Chiar inainte de a implini 44 de ani, La Perouse a parasit Brestul. Se afla deja la apogeul unei cariere care debutase in 1756 cu inrolarea sa ca aspirant de marina la varsta de 15 ani, in momentul declansarii Razboiului de Sapte Ani dintre Franta si Anglia. In 1783, deja veteran a 18 campanii in serviciul tarii sale, se retrasese pe domeniile familiei din sudul Frantei ca apoi sa fie solicitat sa conduca expeditia ce urma sa descopere toate teritoriile care scapasera vigilentei capitanului Cook.

Nu s-a precupetit niciun efort in pregatirea expeditiei. La bordul celor doua frigate de cate 500 tone cu nume ca „Busola” si „Astrolabul” au fost stivuite provizii pentru o calatorie de patru ani. Pentru bibliotecile corabiilor au fost obtinute ultimele harti si documente ale expeditiilor anterioare, iar la bord a fost adus un observator portabil. Printre darurile si obiectele destinate trocului cu bastinasii se numarau 600 de oglinzi, 2600 de piepteni, 6 tone de margele si sticla si 50 000 de ace de cusut.

Se dadea o adevarata competitie pentru vreo 400 de posture de pe cele doua vase. Printre candidate se numara si un sublocotonent de la Academia Militara din Paris, in varsta de 16 ani: un corsican cu numele de Napoleon Bonaparte. Desi figura pe lista preliminara, nu a mai fost selectat si a ramas in Franta – fapt cu consecinte uriase pentru istoria tarii sale.

Momentul plecarii a sosit in cele din urma. In uralele multimii si bubuitul salvelor de tun, La Boussole si L’Astrolabe au ridicat ancora din Brest in zorii acelei zile de august. Calatoria spre necunoscut incepuse.

Tragedie in Alaska

La 25 ianuarie 1756 – dupa mai multe popasuri in diferite insule de pe intinsul Oceanului Atlantic – cele doua corabii au inconjurat Capul Horn si au patruns in apele Pacificului. Dupa o escala la Valparaiso, Chile, au ajuns pe Insula Pastelui la 8 aprilie. Urmatoarea oprire a fost Maui, in insulele Hawaii, descoperite cu numai 8 ani inainte de capitanul Cook (unde exploratorul fusese ucis de bastinasii ostili). Ancorand la 28 mai intr-un golf care inca ii mai poarta numele, La Perouse a refuzat sa revendice teritoriul in numele lui Ludovic al XVI-lea.

Muntele St. Elias, la extremitatea Nordica a peninsulei Alaska, a oferit ocazia ca pentru prima oara sa poata fi zarita coasta Americii de Nord. Pe cand cartografia linia tarmului catre sud, expeditia franceza a fost lovita de dezastru. Doua barci de recunoastere care faceau masuratori s-au rasturnat din cauza valurilor si au pierit 21 de oameni. Insa La Perouse si-a continuat calatoria pana la Monterey, California.

Apoi expeditia franceza s-a indreptat spre vest traversand Pacificul si la 3 ianuarie 1787 a ajuns in colonia portugheza Macao, la gura de varsare a Fluviului Perlelor din China. Dupa ce si-a reparat corabiile si si-a reimprospatat proviziile in Filipine, in aprilie se indreapta spre nord pentru a explora coasta asiatica trecand pe langa Taiwan, printre Coreea si Japonia pana in Marea Japoniei.

Catre sfarsitul celei de-a doua veri de explorari, corabiile au atins Peninsula Kamceatka.

Al doilea dezastru si o intalnire surprinzatoare

In septembrie 1787, expeditia se afla din nou in zona de latitudine sudica. Au facut o escala pentru a se alimenta cu apa la Tutuila, astazi principala insula a arhipelagului American Samoa. Inarmati doar cu bate si pietre, bastinasii au atacat salupele si au ucis 12 oameni printre care si pe Fleuriot de Langle, capitanul de pe L’Astrolabe si secundul lui La Perouse.

Ajungand la golful Botany la sfarsitul lui ianuarie 1788, francezii au fost surprinsi sa dea peste o escadra engleza, faimoasa Prima Flota de 7 vase care aducea 750 de detinuti britanici, intemeietorii celei dintai colonii din Australia.

La 10 martie cele doua corabii au parasit Australia spre nord-est. Nu au mai fost vazute vreodata. Au disparut fara urma in imensitatea albastra.

O operatiune de salvare esuata

In vara anului 1789 se implinea un an de cand nu se mai auzise nicio veste despre La Perouse si expeditia lui. Insa Franta era ocupata cu alte evenimente – caderea Bastiliei si autoincoronarea lui Napoleon. Abia doi ani mai tarziu, guvernul francez reuseste sa trimita o expeditie de cautare condusa de contraamiralul d’Entrecasteaux cu doua corabii.

Cutreierand Pacificul in cautarea lui La Perouse, amiralul a facut o serie de descoperiri stiintifice si geografice, iar in anul 1793 la oprit la Vanikoro, o insula din arhipelagul Santa Cruz, in NE Australiei.

Echipajul a zarit nori de fum ridicandu-se de pe varfurile mai multor inaltimi din acea insula muntoasa, dens impadurita. Sa fi fost un semnal lansat de europenii naufragiati in speranta ca vor fi salvati de o corabie aflata in trecere prin acele locuri? Amiralul era convins ca il gasise pe explorator, dar dupa ce corabiile sale aproape au esuat pe recifurile inselatoare din jurul insulei, s-a vazut silit sa plece fara a mai trimite o echipa de cautare. Doua luni mai tarziu, amiralul se imbonaveste si moare, iar corabiile sale sunt capturate de olandezi langa Java. Francezii nu mai trimit alte misiuni de salvare.

Patru decenii mai tarziu : primele indicii

In mai 1826, irlandezul Peter Dillon – care naviga in nordul Pacificului in cautare de negot si aventura – a poposit pe mica insula Tikopia din arhipelagul Santa Cruz. Cand i-a intrebat pe bastinasi de unde au colierele de sicla si margelele, i s-au aratat multe alte obiecte de facture europeana cu initialele „J.E.G.P” apartinand francezului. Incercand sa ajunga la Vanikoro in cautarea lui nu a reusit. I-a mai luat inca un an pana a echipat alta corabie si a ajuns acolo.

Un bastinas i-a relatat cum cu multi ani in urma doua corabii au naufragiat pe recifurile insulei. Una s-a scufundat imediat, majoritatea membrilor echipajului inecandu-se sau fiind mancati de rechini. Dar a doua a ramas prinsa in recif si din lemnul ei supravietuitorii au reusit sa-si construiasca o mica ambarcatiune in care au plecat. Doi dintre straini (aparent francezul si secundul) au ramas pe insula.

Marturia finala

In februarie 1829, Dillon ajunge la Paris cu tristele relicve ale expeditiei. Vestile despre descoperirile lui Dillon ajunsera la Paris si facura inconjurul tarii. O misiune oficiala sub comanda lui d’Urviile este trimisa in Pacificul de Sud.

La inceputul lui 1829 d’Urville ancora in largul insulei Vanikoro. Bastinasii i-au indicat un pasaj prin recif pe care il numeau „Calea inselatoare” sau „Trecatoarea epavelor”. Cu multi ani in urma, intr-o zi furtunoasa, La Boussole deschisese drumul catre un aparent loc de refugiu dar esuase pe coltii de coral ascunsi la mica adancime. Venit in ajutorul sau, L’Astrolabe esuase si el, iar d’Urville gaseste urmele lor.

Inainte de plecare, d’ Urville ridica un monument inchinat lui La Perouse si celor 400 de oameni care l-au insotit.

Desi au mai avut loc descoperiri la Vanikoro pana prin 1964, nimeni nu va sti vreodata daca La Perouse a supravietuit naufragiului. Oceanul Pacific isi pastreaza tainele, dar pe intinderile sale nemasurate – amintirea lui La Perouse dainuie in denumirile pe care acesta le-a dat unor repere geografice de pe Insula Pastelui pana in Hawaii, Japonia si Australia.

Autor: Catalin Stanculescu, www.descopera.org


DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ