Incidentul Genovese

Kitty Genovese a fost ucisa in apropierea blocului in care locuia in 1964 de un strain. Povestea mortii ei a avut o influenta masiva in psihologie, ducand la descrierea efectului de spectator – conform acestuia e mai putin probabil ca oamenii sa intervina intr-o situatie de criza atunci cand fac parte dintr-un grup decat atunci cand sunt singuri. Acest lucru a fost evidentiat de continutul marturiilor din care reiese ca Kitty a fost ucisa in fata a 38 dintre vecinii sai, care au presupus cu totii ca altcineva va suna la politie sau ii va sari in ajutor. Asemenea altor mituri fundamentale din psihologie ( cum ar fi povestea lui Phineas Gage sau al lui Little Albert ), imprejurarile moartii lui Kitty nu sunt chiar asa de clare. Efectul spectatorului, in sine, e considerat a fi real. Alaturi de alte persoane apare o „difuzie a responsabilitatii” care scade probabilitatea ca indivizii sa simta o responsabilitate personala in a intreprinde o actiune.

Joe De May, un rezident actual al blocului in care a locuit Kitty, prezinta o versiune diferita a mortii lui Kitty, versiune bazata pe informatii din media si documentele politiei. Se pare ca e putin probabil ca Kitty sa fi fost ucisa in fata a 40 de oameni care nu au reactionat. De fapt, doar doi martori oculari au putut fi gasiti. Exista multe detalii care au ajuns in mass-media, iar de acolo in mitul psihologic, detalii care nu au existat niciodata.

Intre mit urban si realitate

In noaptea de 13 martie 1964, Kitty se intorcea acasa de la locul ei de munca, manager de bar. A ajuns in apropierea blocului in care locuia la aproximativ 03:15 A.M. si a parcat la 30 de metri departare de usa apartamentului sau, situat in spatele cladirii. In acel moment a fost abordata de catre Winston Moseley. Moseley a fugit dupa ea si a injunghiat-o de doua ori in spate. Kitty a tipat „Dumnezeule! M-a injunghiat! Ajutor!” Strigatul ei a fost auzit de cativa vecini insa, dar fiind o noapte rece, ferestrele apartamentelor erau inchise, ceea ce i-a impiedicat pe multi sa recunoasca tipatul drept un strigat de ajutor. Cand Robert Mozer, unul dintre vecini, a strigat la atacator „Lasa fata in pace!”, Moseley a fugit iar Kitty a reusit sa parcurga distanta ramasa intre ea si intrarea apartamentului ei. Era ranita grav, dar acum era in afara razei vizuale a celor care ar fi putut sa o ajute. Rapoartele primite de politie sunt confuze si nu au avut o prioritate inalta. Unul dintre martori declara ca tatal sau a sunat la politie spunand ca „o femeie a fost batuta, dar a reusit sa se ridice si e ametita”.

Alti martori spun ca Moseley s-a dus la masina sa si a plecat cu ea, intorcandu-se 10 minute mai tarziu. In masina si-a schimbat palaria cu una cu borul alb pentru a-si ascunde fata. A cautat victima in parcare si in complexul de apartamente. Intr-un final, a gasit-o pe Kitty inconstienta pe podeaua holului din spatele cladirii, o usa incuiata a impiedicat-o sa intre in cladire. Departe de strada si de ochii celor care l-ar putea vedea, a injunghiat-o de mai multe ori. Ranile de cutit de pe mainile lui Kitty indica faptul ca a incercat sa se apere. In timp ce agoniza, Kitty a fost violata. Moseley i-a furat suma de 49 de dolari si a lasat-o sa moara. Atacurile s-au produs intr-un interval de aproape o ora si jumatate. La cateva minute dupa ultimul atac, Karl Ross a sunat la politie. Politia a ajuns aproape imediat dupa apelul lui Ross. Kitty a fost dusa la spital, dar a murit pe drum. Investigatiile anterioare ale politiei si a procurorilor au dezvalui faptul ca aproximativ o duzina (dar in niciun caz cei 38 de martori citati in articolul din Times) de indivizi au vazut sau au observat fragmente din incident, desi nimeni nu a vazut incidentul in intregime. Un singur martor, Joseph Fink, era constient de faptul ca a fost injunghiata in timpul primului atac, si un al doilea martor, Karl Ross, era constient de faptul ca a fost injunghiata in timpul celui de al doilea atac. Majoritatea locatarilor nu stiau ca avea loc o crima si o talharie.